2ra-2081/16 — încasarea sumei și compensarea cheltuielilor de judecată

Prima instanță, Jud. Buiucani mun. Chișinău: D. Dulghieru dosarul nr. 2ra-2081/16

Instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău:

N. Cernat, L. Bulgac, A. Pahopol

Î N C H E I E R E

05 octombrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

examinînd, fără înștiințarea participanților la proces, chestiunea privind

admisibilitatea recursului declarat de către Barbacari Valentin,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Barbacari Valentin

împotriva Asociației Obștești „Centrul Național Independent pentru Investigații și

Apărarea Drepturilor Omului în Republica Moldova” cu privire la încasarea sumei și

compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 17 mai 2016, prin care a fost

respins apelul declarat de către Barbacari Valentin și menținută hotărîrea Judecătoriei

Buiucani mun. Chișinău din 04 februarie 2016,

c o n s t a t ă

La 20 august 2015, Barbacari Valentin a depus cerere de chemare în judecată

împotriva AO „Centrul Național Independent pentru Investigații și Apărarea

Drepturilor Omului în Republica Moldova” cu privire la încasarea sumei și

compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că avînd două hotărîri judecătorești

definitive care nu se executau de către Primăria or. Codru, la 11 septembrie 2012 a

încheiat un contract de asistență juridică cu AO „Centrul Național Independent pentru

Investigații și Apărarea Drepturilor Omului în Republica Moldova” prin care a

convenit să i se acorde servicii de asistență juridică calificată la CEDO în schimbul

retribuției de 6000 lei.

Consideră reclamantul Barbacari Valentin că pîrîtul nu și-a executat obligațiile

prevăzute de contract, depunînd dosarul la CEDO înainte să fi epuizat căile de recurs

interne, fapt confirmat prin respingerea cererii ca inadmisibilă de către Curte.

Menționează Barbacari Valentin că prin scrisoarea din 19 martie 2015 expediată

de CEDO a fost informat că cererea introdusă la 24 septembrie 2012 înregistrată cu nr.

66325/12 a fost declarată inadmisibilă pe motiv că nu au fost întrunite condițiile art. 34

și 35 din Convenție.

1

Susține reclamantul că acțiunea privind încălcarea dreptului la executarea hotărîrii

în termen rezonabil a fost depusă în instanța de fond la 19 septembrie 2012, cererea la

CEDO a fost depusă la 24 septembrie 2012, însă epuizarea căilor de recurs interne a

avut loc abia la 11 septembrie 2013 odată cu emiterea de către Curtea Supremă de

Justiție a încheierii de inadmisibilitate a recursului.

Declară că în această situație pîrîtul urma să depună cerere la CEDO în perioada

12 septembrie 2013-12 martie 2014, dar nu la 24 septembrie 2012, în așa mod

lipsindu-l de posibilitatea apărării drepturilor sale în fața Curții.

Invocă reclamantul că pîrîtul nu i-a acordat asistență juridică corespunzătoare,

introducînd cererea la CEDO fără să fi avut la momentul depunerii toate cele 3 decizii

ale instanțelor naționale, așa cum prevede regulamentul Curții, înlăturînd din start

posibilitatea admisibilității cererii la CEDO.

Cere Barbacari Valentin restituirea de către AO „Centrul Național Independent

pentru Investigații și Apărarea Drepturilor Omului în Republica Moldova” sumei de

6000 lei achitate cu titlu de plată pentru prestarea serviciilor juridice, compensarea

cheltuielilor de judecată compuse din 100 lei cu titlu de cheltuieli pentru perfectarea

procurii și 183 lei cu titlu de taxă de stat.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 04 februarie 2016,

acțiunea a fost repinsă ca neîntemeiată.

Instanța de fond a conchis că reclamantul nu a probat prestarea necorespunzătoare

de către pîrît a obligațiilor de prestare a serviciilor de asistență juridică.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 17 mai 2016, a fost respins apelul

declarat de către Valentin Barbacari și menținută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău din 04 februarie 2016.

Curtea de Apel Chișinău a considerat justă concluzia instanței de fond de

respingere a acțiunii, pretențiile apelantului-reclamant fiind lipsite de suport juridic în

condițiile în care AO „Centrul pentru Investigații și Apărarea Drepturilor Omului în

Republica Moldova” și-a executat corespunzător obligațiunile, iar faptul că CEDO a

considerat cererea inadmisibilă nu poate fi pus pe seama intimatului.

La 15 iulie 2016, în termenul prevăzut de art. 434 CPC, Barbacari Valentin a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, cerînd admiterea acestuia, casarea

deciziei Curții de Apel Chișinău din 17 mai 2016 și hotărîrii Judecătoriei Buiucani

mun. Chișinău din 04 februarie 2016 cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a

acțiunii.

În susținerea recursului Barbacari Valentin a invocat ilegalitatea și netemeinicia

hotărîrilor instanțelor de judecată ierarhic inferioare.

De asemenea a indicat că, AO „Centrul pentru Investigații și Apărarea Drepturilor

Omului în Republica Moldova” nu și-a executat corespunzător obligațiile asumate

prin contract, depunînd cererea la CEDO fără epuizarea căilor de atac interne, ca

rezultat Curtea declarînd cererea inadmisibilă.

Consideră recurentul că în așa mod a fost lipsit de dreptul de a recurge la un

recurs efectiv, de a fi despăgubit pentru prejudiciul cauzat prin neexecutarea în termen

rezonabil a hotărîrii judecătorești, de a pune în executare hotărîrile judecătorești

irevocabile ce țin de apărarea drepturilor lui și de recuperare a prejudiciilor cauzate.

2

La 09 august 2016, în adresa intimatului AO „Centrul pentru Investigații și

Apărarea Drepturilor Omului în Republica Moldova” a fost expediată copia recursului

declarat de către Barbacari Valentin cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

referinței.

Intimatul AO „Centrul pentru Investigații și Apărarea Drepturilor Omului în

Republica Moldova” nu și-a valorificat dreptul procedural respectiv și nu a depus

referință în termenul stabilit.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră

că recursul declarat de către Barbacari Valentin este inadmisibil, din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă

în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin.

(2), (3) și (4).

Conform prevederilor art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4) CPC, se consideră că

normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța

judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră că recursul declarat de către Barbacari Valentin nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4) CPC.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentului cu soluția

pronunțată de către instanțele de judecată ierarhic inferioare și nu relevă încălcarea

3

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural,

respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a fi respinse.

Nu poate fi reținut ca temei al admisibilității recursului argumentul recurentului

precum că AO „Centrul pentru Investigații și Apărarea Drepturilor Omului în

Republica Moldova” nu și-a executat corespunzător obligațiile asumate prin contract,

întocmind și expediind cererea la CEDO înainte de epuizarea căilor de atac interne,

deoarece materialele pricinii denotă că intimatul prin demersurile nr. 04/01/25 din 22

aprilie 2013 și nr. 04-01/60 din 25 septembrie 2013 a expediat suplimentar la CEDO

actele de dispoziție ale instanțelor judecătorești care atestă epuizarea căilor de atac

interne, i-ar cererea introdusă la CEDO la 24 septembrie 2012 înregistrată cu nr.

66325/12 a fost declarată inadmisibilă la 19 martie 2015 pe motiv că nu au fost

îndeplinite condițiile art. 34 și 35 din Convenție.

Astfel, din informația primită de la CEDO nu rezultă că cererea a fost declarată

inadmisibilă din cauza neepuizării căilor de atac interne, la examinarea acesteia de

către Curte fiind luate în considerație toate aspectele care i-au fost prezentate, ca temei

al inadmisibilității puteau servi orice condiții prevăzute la art. art. 34, 35 CEDO, nu și

cea invocată de recurent, deoarece la data expedierii răspunsului - 19 martie 2015,

căile interne de atac erau deja epuizate de mai bine de 1 an.

Or, potrivit alin. (3) al art. 35 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului ,

Curtea declară inadmisibilă orice cerere individuală introdusă în virtutea articolului 34,

atunci când ea consideră că este incompatibilă cu dispozițiile Convenției sau ale

Protocoalelor sale, în mod vădit nefondată sau abuzivă sau reclamantul nu a suferit

niciun prejudiciu important, cu excepția cazului în care respectarea drepturilor omului

garantate prin Convenție și Protocoalele sale impune o examinare a fondului cererii, și

cu condiția de a nu respinge din acest motiv nici o cauză care nu a fost examinată

corespunzător de o instanță națională. Curtea respinge orice cerere pe care o consideră

inadmisibilă în aplicarea prezentului articol. Ea poate proceda astfel în orice stadiu al

procedurii.

Alte argumente invocate în recursul declarat nu au relevanță, deoarece nu denotă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept

procedural, respectiv nu constituie temei pentru casarea deciziei recurate și urmează a

fi respinse.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție accentuează că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din CPC are caracter

devolutiv numai asupra problemelor de drept material și de drept procedural,

verificîndu-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar și nu temeinicia în fapt a

acesteia.

Distinct de cele relatate, se reiterează că conform jurisprudenței degajate de

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să

dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speța Purcell c.

Irlandei, decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele

recursului invocate în speță sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii,

asupra cărora instanțele de judecată ierarhic inferioare s-au pronunțat deja în modul

corespunzător.

4

Astfel, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Barbacari

Valentin ca inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. art. 269-270, art. 431 alin. alin. (1) și (2), art.

433 lit. a) și art. 440, CPC, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Barbacari Valentin se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

5