2ra-1987/16 — repararea prejudiciului material și moral

2ra-1987/16 — repararea prejudiciului material și moral (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

prima instanță: A. Andronic dosarul nr. 2ra-1987/16

instanța de apel: N. Cernat, A. Pahopol, L. Bulgac

D E C I Z I E

05 octombrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

Judecătorii Valentina Clevadî, Maria Ghervas

Oleg Sternioală, Mariana Pitic

examinând recursului declarat de către reprezentantul Companiei

internaționale de asigurări „Transelit” societate pe acțiuni, Roman Doroftei,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Alionei Zgherea

împotriva Companiei internaționale de asigurări „Transelit” societate pe acțiuni,

intervenient accesoriu Serghei Gargalîc cu privire la repararea prejudiciului

material și moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 12 aprilie 2016, prin care a

fost respins apelul declarat de către Compania internațională de asigurări

„Transelit” societate pe acțiuni și menținută hotărârea Judecătoriei Centru

municipiul Chișinău din 04 noiembrie 2015,

c o n s t a t ă:

La data de 01 octombrie 2014, Aliona Zgherea a depus cerere de chemare

în judecată împotriva CIA „Transelit” SA, intervenient accesoriu Serghei

Gargalîc cu privire la repararea prejudiciului material și moral.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că la data de 18 ianuarie 2014,

automobilul său de model VW Bora, cu n/î E218 BA, a fost implicat într-un

accident rutier, vinovat fiind recunoscut Serghei Gargalîc.

Menționează că, a solicitat CIA „Transelit” SA să repare prejudiciul cauzat,

dat fiind faptul că, automobilul intervenientului accesoriu, Sergiu Gargalîc a fost

asigurat în baza contractului de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru

pagube produse de autovehicule din 15 noiembrie 2013, încheiat între CIA

„Transelit” SA și Serghei Gargalîc.

Afirmă că, conform prevederilor contractului enunțat, pârâta s-a obligat, în

caz de accident rutier, să achite despăgubirea de asigurare în termen de 3 luni din

data informării despre cazul asigurat, însă, ignorînd prevederile legale și ale

contractului, a refuzat să achite despăgubirea de asigurare.

Solicită repararea de către pârâtă a prejudiciului material, care i-a fost

cauzat în urma accidentului rutier din 18 ianuarie 2014 și încasarea de la pârâtă a

sumei de 5000 lei, cu titlu de prejudiciu moral și a cheltuielilor de judecată.

La data de 20 octombrie 2015, Aliona Zgherea a depus cerere de

concretizare a pretențiilor, prin care a solicitat încasarea de la pârâtă a sumei de

62949 lei, cu titlu de prejudiciu material, a dobânzii de întârziere în sumă de

4983,46 lei, a sumei de 5000 lei, cu titlu de prejudiciu moral, a cheltuielilor de

1

asistență juridică în sumă de 6800 lei, a cheltuielilor pentru efectuarea expertizei

în sumă de 1004 lei și a taxei de stat în sumă de 2140,47 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 29 decembrie 2015

acțiunea a fost admisă parțial și au fost încasate de la CIA „Transelit” SA în

beneficiul Alionei Zgherea suma de 62 949 lei, cu titlu de prejudiciu material,

taxa de stat în sumă de 1 888,47 lei, cheltuielile pentru efectuarea expertizei în

sumă de 1004 lei și cheltuielile de asistență juridică în sumă de 3000 lei. În rest

acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 12 aprilie 2016 a fost respins

recursul declarat de CIA „Transelit” SA și menținută hotărârea primei instanțe.

La data de 01 iulie 2016, reprezentantul CIA „Transelit” SA, Roman

Doroftei a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel și hotărârii primei

instanțe, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și

trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel.

În motivarea recursului a indicat că, hotărârile judecătorești sunt

neîntemeiate și ilegale, deoarece au fost interpretate în mod eronat legea, a fost

soluționată problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces

și au fost apreciate arbitrar probele.

Menționează că, prima instanță incorect a reținut cauza spre examinare,

întrucât conform extrasului din Registrul de stat al persoanelor juridice, sediul

juridic al recurentei este în or. Edineț, str. Independenței, 99, astfel, reieșind din

prevederile art. 38 alin. (2) CPC, care statuiază că, acțiunea împotriva unei

organizații se intentează în instanța de la sediul ei sau al organului ei de

administrație.

Susține că, accidentul de circulație s-a produs în or. Comrat, astfel încât

competența jurisdicțională a Judecătoriei Centru mun. Chișinău excede, or, în

conformitate cu art. 39 alin. (13) CPC, acțiunile în materie de asigurare se pot

depune în instanța de la domiciliul asiguratului, de la locul aflării bunurilor sau de

la locul accidentului.

Afirmă că, instanța de apel a examinat pricina fără a dispune atragerea în

proces în calitate de intervenient accesoriu a Inspectoratului de Poliție Comrat, iar

prima instanță a respins demersul dat, fără a emite în acest sens vreo încheiere

motivată.

Relevă că, colaboratorii Inspectoratului de Poliție Comrat au fost

sancționați disciplinar pentru netestarea alcoolică a părților implicate în

accidentul rutier, astfel, consideră că, i-a fost îngrădit dreptul de a înainta acțiune

de regres față de Inspectoratul de Poliție Comrat și Serghei Gargalîc.

Mai relevă că, contrar prevederilor art. 239 și 241 alin. (5) CPC, hotărârea

primei instanțe și decizia instanței de apel conține o motivare arbitrară,

concluziile fiind expuse într-o formă evazivă, fără a fi examinate sub toate

aspectele argumentele invocate, în raport cu regulile și legislația în vigoare.

Invocă că, a fost constatat că, între Aliona Zgherea și Serghei Gargalîc a

fost încheiată o tranzacție în virtutea căreia ultimul a achitat intimatei integral

prejudiciul material, însă instanța de apel nu a luat în considerare faptul că, la

materialele dosarului nu au fost anexate tranzacția dintre părți și recipisa, prin

care se confirmă faptul dat.

Menționează că, conform prevederile art. 28 alin. (5) și (6) din Legea

nr.414-XVI din 22 decembrie 2006, despăgubirile se plătesc de către asigurător

2

nemijlocit persoanelor fizice sau juridice păgubite dacă acestea nu au fost

despăgubite de asigurat. Despăgubirea se plătește asiguratului total sau parțial

dacă probează că a despăgubit total sau parțial pe cel păgubit și că despăgubirea

nu urmează a fi recuperată conform art. 29.

Consideră că, nu este temei legal de a achita despăgubirea de asigurare,

deoarece Aliona Zgherea a fost despăgubită de către Serghei Gargalîc, fapt

confirmat prin procura eliberată de notarul Irina Tarleva, prin care intimata

Aliona Zgherea l-a împuternicit pe Serghei Gargalîc să ridice despăgubirea de

asigurare și cererea Alionei Zgherea adresată CIA „Transelit”, prin care confirmă

că, a recepționat banii.

Susține că, contrar prevederilor art. 373 alin. (1) și (2) CPC, instanța de

apela trecut în mod superficial asupra circumstanțelor cauzei, referindu-se în mod

selectiv la unele constatări invocate de către prima instanță, fără a examina cauza

în raport cu probele anexate și legislația ce guvernează litigiul în cauză.

Afirmă că, reieșind din prevederile art. 23 din Legea cu privire la

asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de

autovehicule, prejudiciul real urmează a fi probat prin facturi fiscale, conturi, acte

de îndeplinire a lucrărilor eliberate de unități de specialitate autorizate în modul

stabilit de lege pentru comercializarea de autovehicule, de părți componente și

piese de rezervă și/sau executarea de lucrări de întreținere și reparație a

autovehiculelor, cerință care, în opina sa, nu a fost respectată de către intimată

pentru relevarea daunei real suportate.

Relevă că, intimata a declarat că, a reparat automobilul, însă a refuzat

să prezinte înscrisurile ce confirmă întinderea prejudiciului suportat, fapt

ce aparent denotă intenția de a încasa daune mult mai mari decât dauna real

suportată.

Mai relevă că, deși s-a făcut referire la raportul de evaluare a pagubei,

acesta conține lucrări care nu au fost incluse în procesul-verbal de constare a

pagubei întocmit de către compania de asigurări cu participarea tuturor părților

interesate, iar instanța de judecată a omis să se expună asupra acestor

circumstanțe.

Invocă că, dacă partea prejudiciată invocă alte pagube produse decât cele

notate în procesul-verbal, care nu au putut fi constatate inițial, atunci, conform

art.21 alin. (8) din Legea 414-XVI, în cuantumul despăgubirii de asigurare se vor

include doar pagubele menționate în procesul-verbal suplimentar de constatare a

pagubelor, cu participarea persoanelor antrenate la constatarea inițială, semnat, de

asemenea, de părți, însă un asemenea act nu a fost întocmit, invocându-se doar

raportul întocmit de către Centrul național de expertize judiciare în lipsa

expertului companiei.

Menționează că, automobilul intimatei Aliona Zgherea a fost reparat, prin

urmare, nu mai era necesar numirea unei expertize, atâta timp cât automobilul a

fost recondiționat și se cunoștea întinderea prejudiciului real suportat.

Consideră că, cheltuielile de judecată pretinse sunt neîntemeiate din

considerentul că, intimata nu a făcut dovada și nu a prezentat o listă detaliată a

actelor și acțiunilor efectuate de avocat, precum și a timpului aferent acestora.

Prin referința depusă la data de 26 august 2016 intimata Aliona Zgherea a

solicitat respingerea recursului ca inadmisibil.

3

În conformitate cu art. 440 alin. (2) Codul de procedură civilă, completul

din 3 judecători prin încheierea din 14 septembrie 2016 a considerat recursul

admisibil și a dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se

examinează fără înștiințarea participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul întemeiat și

care urmează a fi admis cu casarea integrală a deciziei instanței de apel și

trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanța de recurs, după ce

judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia

instanței de apel și să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate

cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Pe parcursul judecării cauzei s-a constatat că, la data de 18 ianuarie 2014, a

avut loc un accident rutier, în urma căruia automobilul de model VW Bora, cu n/î

E218 BA, care aparține Alionei Zgherea, a fost deteriorat.

Conform procesului-verbal cu privire la contravenție din 21 ianuarie 2014,

vinovat de comiterea accidentului rutier a fost recunoscut Serghei Gargalîc,

fiindu-i aplicată o amendă în mărime de 800 lei și 5 puncte de penalizare.

De asemenea, s-a constatat că, la momentul producerii accidentului rutier,

Serghei Gargalîc poseda polița de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto

internă nr. RCAI-000499405, eliberată de către CIA „Transelit” SA, valabilă

pentru perioada 16 noiembrie 2013-15 februarie 2014.

Din materialele dosarului rezultă că, Aliona Zgherea s-a adresat la CIA

„Transelit” SA cu o cerere, prin care a solicitat repararea prejudiciului cauzat în

urma accidentului rutier din 18 ianuarie 2014, însă prin răspunsul nr. 870 CH/14

din 11 iunie 2014 CIA „Transelit” SA a refuzat repararea prejudiciului cauzat pe

motiv că, paguba a fost reparată de către Serghei Gargalîc.

Înaintând prezenta cerere de chemare în judecată, Aliona Zgherea a

solicitat încasarea de la CIA „Transelit” SA a sumei de 62949 lei, cu titlu de

prejudiciu material, a dobânzii de întârziere în sumă de 4983,46 lei, a sumei de

5000 lei, cu titlu de prejudiciu moral, a cheltuielilor de asistență juridică în sumă

de 6800 lei, a cheltuielilor pentru efectuarea expertizei în sumă de 1004 lei și a

taxei de stat în sumă de 2140,47 lei.

Prima instanță, fiind investită cu judecarea prezentei cauzei, a ajuns la

concluzia temeinicei parțiale a acțiunii, încasând de la CIA „Transelit” SA în

beneficiul Alionei Zgherea suma de 62 949 lei, cu titlu de prejudiciu material,

taxa de stat în sumă de 1 888,47 lei, cheltuielile pentru efectuarea expertizei în

sumă de 1004 lei și cheltuielile de asistență juridică în sumă de 3000 lei, în rest

respingând acțiunea ca neîntemeiată.

Ulterior, instanța de apel, fiind investită cu judecarea apelului declarat de

către CIA „Transelit” SA, a ajuns la concluzia netemeiniciei acestuia, menținând

hotărârea primei instanțe.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție, verificând legalitatea deciziei atacate, a constatat că, instanța

de apel a încălcat normele de drept procedural.

4

În conformitate cu art. 118 alin. (3) CPC, circumstanțele care au importanță

pentru soluționarea justă a pricinii sunt determinate definitiv de instanța

judecătorească pornind de la pretențiile și obiecțiile părților și ale altor

participanți la proces, precum și de la normele de drept material și procedural ce

urmează a fi aplicate.

În conformitate cu art. 239 CPC, hotărârea judecătorească trebuie să fie

legală și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărârea numai pe circumstanțele

constatate nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședință de judecată.

În conformitate cu art. 241 alin. (5) CPC, în motivare se indică

circumstanțele pricinii, constatate de instanță, probele pe care se întemeiază

concluziile ei privitoare la aceste circumstanțe, argumentele invocate de instanță

la respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit instanța.

La caz, instanța de recurs constată, însă, că contrar prevederilor legale

menționate, decizia instanței de apel este una nemotivată, iar concluziile instanței

de apel sunt expuse într-o formă evazivă, incertă, neavând putere de convingere,

fără a fi dată o apreciere cuvenită pretențiilor formulate în prezentul litigiu în

raport cu materialul probator reținut de prima instanță, precum și cu normele de

drept ce reglementează acest aspect.

Or, analiza pe care judecătorul o face în legătură cu motivele de fapt și de

drept, care i-au format convingerea în sensul unei anumite soluții, trebuie să fie

clară și simplă, precisă, conchisă și fermă, să aibă putere de convingere.

Totodată, în conformitate cu art. 373 alin. (1), (2) și (5) CPC, instanța de

apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate,

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea

circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță. În limitele apelului,

instanța de apel verifică circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărârea

primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță

pentru soluționarea pricinii, apreciază probele din dosar și cele prezentate

suplimentar în instanță de apel de către participanții la proces. Instanța de apel

este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Însă, instanța de apel, contrar prevederilor legale menționate, nu s-a

pronunțat asupra tuturor argumentelor invocate de către reprezentantul CIA

„Transelit” SA, Roman Doroftei în cererea de apel.

Așadar, instanța de apel a lăsat fără examinare și nu a elucidat argumentul

invocat în cererea de apel precum că, raportul de expertiză judiciară nr. 104 din

26 ianuarie 2015, întocmit de către Centrul național de expertize judiciare, la care

s-a făcut referire, conține lucrări, care nu au fost incluse în procesul-verbal de

constatare a pagubei, întocmit de către compania de asigurări, cu participarea

tuturor părților interesate.

De asemenea, instanța de apel a lăsat fără examinare și nu a elucidat

argumentul invocat în cererea de apel precum că, automobilul intimatei Aliona

Zgherea a fost reparat și, prin urmare, nu mai era necesară numirea unei

expertize, atîta timp cît automobilul a fost recondiționat și se cunoștea întinderea

prejudiciului real suportat.

Ca urmare, în sensul art. 6 §1 din Convenția Europeană pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, instanța de recurs ține să

menționeze că, instanțele de judecată trebuie să indice cu suficientă claritate

5

motivele pe care-și întemeiază hotărârile, iar având în vedere caracterul

determinant al concluziilor sale, să precizeze noțiunile, ce implică o apreciere a

faptelor supuse judecării. De asemenea, noțiunea de proces echitabil impune ca

instanța de judecată să nu-și motiveze doar sumar hotărârea sa, ci să examineze

efectiv problemele esențiale care-i sunt supuse aprecierii și să nu se mulțumească

de a proba pur și simplu concluziile uneia dintre părți.

În contextul dat, instanța de recurs reține că, cele descrise cert indică la

examinarea superficială a apelului, fără a fi supusă controlului temeinicia și

corectitudinea soluției date de prima instanță prin prisma prevederilor legale.

În speță, prezintă relevanță și faptul că, folosirea criteriilor pentru

determinarea corectă a naturii juridice a litigiului dat, reieșind din specificul

acestui, presupune prin sine lămurirea completă și pe bază de dovezi certe a

situației de fapt, care, este diferită de la caz la caz.

Sub aspectul celor relatate se constată că, soluția instanței de apel nu

conține o argumentare clară din care să rezulte procesul deliberării și adoptării

soluției la care s-a ajuns, iar instanța de recurs este în imposibilitatea să exercite

controlul judiciar asupra unei asemenea soluții și să verifice temeinicia și

legalitatea hotărârii atacate cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege.

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, eroarea

judiciară în cauză nu poate fi corectată de către instanța de recurs, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa integral decizia instanței de

apel și de a trimite cauza spre rejudecare în instanța de apel.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial și

de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de către reprezentantul Companiei

internaționale de asigurări „Transelit” societate pe acțiuni, Roman Doroftei.

Se casează integral decizia Curții de Apel Chișinău din 12 aprilie 2016 în

cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Alionei Zgherea împotriva

Companiei internaționale de asigurări „Transelit” societate pe acțiuni,

intervenient accesoriu Serghei Gargalîc cu privire la repararea prejudiciului

material și moral, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău,

de un alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței, Tatiana Vieru

judecătorul

Judecătorii Valentina Clevadî

Maria Ghervas

Oleg Sternioală

Mariana Pitic

6