2ra-2218/16 — repararea prejudiciului caizat prin vatamarea sanatatii

Prima instanță: N. Rusu 2ra–2218/16

Instanța de apel: N. Budăi, V. Efros, I. Muruianu

Î N C H E I E R E

05 octombrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, – Svetlana Filincova

Judecători – Dumitru Mardari, Maria Ghervas

examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Chiforișin Nicolae,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Chiforișin

Nicolae împotriva lui Ghenov Viorica privind încasarea prejudiciului material și moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 26 mai 2016, prin care a fost

respins apelul, din lipsă de temei, declarat de către Chiforișin Nicolae și menținută

hotărîrea Judecătoriei Hîncești din 03 februarie 2016,

c o n s t a t ă:

La 10 septembrie 2015, Chiforișin Nicolae a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Ghenov Viorica privind încasarea prejudiciului material și moral.

În motivarea acțiunii a indicat că la 08 septembrie 2014 a fost lovit pe neașteptate

de bovina pîrîtei, care a fost lăsată fără supraveghere într-un loc nepermis, în rezultat, i-

au fost fracturate coastele 7, 8, 9 pe stînga, i-a fost cauzată plagă a coapsei piciorului

drept, vătămări corporale medii și s-a aflat la tratament staționar în perioada 10

septembrie 2013-16 septembrie 2013.

Mai indică că prin hotărîrea Judecătoriei Hîncești din 24 iulie 2015, pîrîta a fost

recunoscută vinovată în baza art. 158 alin. (1) Cod contravențional, care are legătură cu

cazul dat, la fel, a suportat cheltuieli pentru servicii medicale în sumă de 1255 lei, în

urma, provocării vătămările corporale, lipsuri, dureri fizice, discomfort, suferințe de

ordin psihic, manifestate prin stres, frustrare, teamă de sănătatea sa, retrăiri legate de

timpul pierdut, gospodărie și altele.

Reclamantul solicită încasarea de la pîrît a cheltuielilor pentru serviciile medicale

în sumă de 1255 lei, cheltuieli legale de prejudiciul moral în sumă de 7000 lei și

cheltuielile de judecată, inclusiv, onorariul avocatului în sumă de 2000 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Hîncești din 03 februarie 2016, a fost admisă parțial

acțiunea înaintată de către Chiforișin Nicolae, s-a încasat din contul lui Ghenov Viorica

în beneficiul lui Chiforișin Nicolae suma de 1225 lei cu titlu de prejudiciu material,

suma de 2000 lei cu titlu de prejudiciu moral, suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de

judecată și suma de 150 lei cu titlu de taxă de stat, în rest, acțiunea a fost respinsă ca

neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 26 mai 2016, a fost respins apelul, din

lipsă de temei, declarat de către Chiforișin Nicolae și menținută hotărîrea Judecătoriei

Hîncești din 03 februarie 2016.

La 21 iulie 2016, Chiforișin Nicolae a declarat recurs împotriva deciziei instanței

de apel, solicitînd admiterea cererii de recurs, casarea deciziei Curții de Apel Chișinău

din 26 mai 2016, cît și casarea parțială a hotărîrii Judecătoriei Hîncești din 03 februarie

2016, în partea respingerii pretențiilor privind repararea prejudiciului moral în sumă de

7000 lei, cu emiterea în această partea a unei noi hotărîri prin care să fie admise integral

pretențiile.

În motivarea cererii de recurs a invocat că hotărîrile instanțelor judecătorești, în

partea recurată, sunt ilegale și neîntemeiate deoarece au fost emise cu aplicarea eronată

a normelor de drept material și procedural.

La 12 septembrie 2016, Ghenov Viorica a depus referință la recursul declarat de

către Chiforișin Nicolae, solicitînd respingerea recursului cu menținerea hotărîrilor

instanțelor judecătorești.

Studiind materialele dosarului prin prisma temeiurilor invocate în cererea de

recurs, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Chiforișin Nicolae nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, care să justifice

afirmația de ilegalitate a deciziei instanței de apel și a hotărîrii primei instanțe.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt

în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin.

(4) prevede că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei

de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Chiforișin Nicolae nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, or recurentul nu a

invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel, ci a

formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel sau instanța de fond, respectiv nu constituie temei de casare a

actelor recurate.

Recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

În acest sens, completul ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO,

recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației

prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct

starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului

invocate în speță sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost

apreciate corespunzător.

Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către

Chiforișin Nicolae ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1)

CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Chiforișin Nicolae.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele ședinței,

Svetlana Filincova

Judecători Dumitru Mardari

Maria Ghervas