3ra-1426/16 — anularea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-1426/16

Prima instanță: Judecătoria Centru mun. Chișinău (jud. S. Victor)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. V. Pruteanu, L. Popova, A. Gavrilița)

ÎNCHEIERE

05 octombrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului Tatiana Vieru

Judecătorii: Valentina Clevadî

Oleg Sternioală

examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de

reprezentantul Consiliului Superior al Procurorilor, Cristina Corciu, împotriva deciziei

din 29 iunie 2016 a Curții de Apel Chișinău,

adoptată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Lepădatu

Moisei împotriva Consiliului Superior al Procurorilor cu privire la anularea actului

administrativ,

c o n s t a t ă :

La data de 23 noiembrie 2015, Lepădatu Moisei a înaintat cerere de chemare în

judecată împotriva Consiliului Superior al Procurorilor (în continuare CSP), solicitînd

anularea hotărîrii CSP nr. 12-231/15 din 12.11.2015 în partea respingerii cererii

concurentului Lepădatu Moisei de participare la concursul pentru suplinirea funcției

vacante de procuror, ca fiind emisă contrar prevederilor art. 15 alin. (6) al Legii nr. 271

din 18.12.2008 privind verificarea titularilor și a candidaților la funcții publice.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, prin hotărîrea CSP nr. 12-231/15 din

12.11.2015 a fost respinsă cererea sa de participare la concursul pentru ocuparea funcției

vacante de procuror pe motivul existenței unei hotărâri neanulate a CSP nr. 12- 40/14

din 20.03.2014.

Menționează că în legătură cu participarea la concursul pentru ocuparea funcției

vacante de procuror și în temeiul art. 5 al Legii nr. 271 din 18.12.2008 privind verificarea

titularilor și candidaților la funcții publice, Serviciul Informații și Securitate (în

continuare SIS) a inițiat o procedură de verificare a informațiilor în scopul întocmirii

avizului consultativ potrivit art. 13 alin. (1) al Legii indicate.

În consecință a relatat reclamantul că SIS a întocmit avizul consultativ nr. 5/4953r

din 03.12.2013 în care se menționează că în perioada exercitării anterioare a funcției de

procuror Moisei Lepădatu a avut sancțiuni disciplinare. De asemenea, au fost elucidate

situații cînd Lepădatu Moisei, împreună cu soția Lepădatu Tatiana, pe anumite cauze

penale, determinau părțile vătămate sau reprezentanții acestora de a apela la persoane

prestatoare de „servicii extrasenzoriale” ce activează în unele locații din str. Parisului,

1

mun. Chișinău, pentru a „influența așa-zis energetic”, contra unor sume de bani, deciziile

procurorilor și că aceste acțiuni prezentau semnele unei scheme de estorcare a banilor în

complicitate cu ex-procurorii vizați.

Susține că informațiile privind acțiunile expuse, conform concluziei SIS din aviz

pot fi calificate ca factori de risc în activitate, specificați în art. 4 al Legii nr. 271 din

18.12.2008.

Remarcă că, soluționând chestiunea privind admiterea la concursul pentru ocuparea

funcției de procuror în procuratura raionului Căușeni și bazîndu-se pe avizul consultativ

al SIS nr. 5/4953r din 03.12.2013 și 5/33 din 13.01.2014, Consiliul Superior al

Procurorilor a respins cererea lui Moisei Lepădatu pe motiv că persistă riscuri

incompatibile cu exercitarea funcției de demnitate publică.

Procuratura Generală a efectuat un control conform prevederilor art. 274 din Codul

de procedură penală și s-a constatat că careva probe care ar atesta comiterea de către

Moisei Lepădatu a acțiunilor ilegale expuse în avizul consultativ nu sunt, iar prin

ordonanța din 10.08.2015 a procurorului în secția securitate internă a Procuraturii

Generale, N. Cernous, s-a dispus refuzul în pornirea urmăririi penale conform art. 275

alin.(l) din CPP pe motiv că nu există faptul infracțiunii.

A indicat reclamantul că informațiile cu privire la acțiunile ilegale expuse în avizul

consultativ al SIS nr. 5/4953r din 03.12.2013 și care au stat la baza emiterii hotărîrii CSP

nr. 12-40/14 din 20.03.2014 privind incompatibilitatea cu interesele funcției publice, nu

s-au adeverit.

Consideră că, împrejurările care au stat la baza emiterii deciziei de

incompatibilitate cu exercitarea funcției de demnitate publică au fost înlăturate, iar

hotărîrea CSP nr. 12-231/15 din 12.11.2015 privind respingerea cererii sale de

participare la concurs pentru ocuparea funcției vacante de procuror contravine

prevederilor art. 15 alin. (6) al Legii 271/2008 privind verificarea titularilor și a

candidaților la funcții publice.

Solicită reclamantul anularea hotărîrii CSP nr. 12- 231/15 din 12.11.2015 în partea

respingerii cererii concurentului Moisei Lepădatu de participare la concursul pentru

suplinirea funcției vacante de procuror, ca fiind emisă contrar prevederilor art. 15 alin.

(6) al Legii nr. 271 din 18.12.2008 privind verificarea titularilor și a candidaților la

funcții publice.

Prin hotărîrea din 14 martie 2016 a Judecătoriei Centru mun. Chișinău, s-a admis

integral cererea de chemare în judecată depusă de Lepădatu Moisei și s-a anulat

Hotărîrea Consiliului Superior al Procurorilor nr. 12-231/15 din 12.11.2015 în partea

respingerii cererii concurentului Moisei Lepădatu de participare la concurs pentru

suplinirea funcției vacante de procuror, ca fiind ilegală.

Prin decizia din 29 iunie 2016 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul depus

de reprezentantul Consiliului Superior al Procuraturii și a fost menținută hotărîrea din

14 martie 2016 a Judecătoriei Centru mun. Chișinău.

La data de 05 august 2016, reprezentantul Consiliului Superior al Procurorilor,

Cristina Corciu, a declarat recurs împotriva deciziei din 29 iunie 2016 a Curții de Apel

Chișinău.

În motivarea recursului s-a invocat că instanțele inferioare au aplicat eronat

normele dreptului material și că nu au aplicat legea care urma să fie aplicată, aplicînd o

lege care nu trebuia să fie aplicată.

2

Conform art. 434 Cod de procedură civilă, recursul împotriva deciziei se depune în

termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale.

Decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la 29 iunie 2016. Conform

materialelor pricinii, decizia instanței de apel a fost expediată recurentului la data de 14

iulie 2016, însă date despre recepționarea acesteia lipsesc. Recursul declarat la data de

05 august 2016 se consideră a fi declarat în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de reprezentantul Consiliului Superior al

Procurorilor, Cristina Corciu, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost

arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de reprezentantul Consiliului Superior

al Procurorilor, Cristina Corciu, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are caracter

devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă,

instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond

și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

3

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de

recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursul

declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a

probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența sa

constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune motivarea în detaliu

a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind

lipsit de șanse de succes (cauza Rebait și alții contra Franței, Comisia Europeană a

Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

recunoaște recursul declarat de reprezentantul Consiliului Superior al Procurorilor,

Cristina Corciu, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție,

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de reprezentantul Consiliului Superior al

Procurorilor, Cristina Corciu împotriva deciziei din 29 iunie 2016 a Curții de Apel

Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului Tatiana Vieru

Judecătorii Valentina Clevadî

Oleg Sternioală

4