3ra-1425/16 — obligarea prezentării copiilor materialelor cauzei de urmărire penală și repararea prejudiciului moral

Prima instanță: Judecătoria Centru mun. Chișinău Dosarul nr. 3ra-1425/16

Judecător: E. Palanciuc

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: D. Manole, Ș. Niță, A. Bostan

Î N C H E I E R E

28 septembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecători Nicolae Craiu, Ion Druță

examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de

către Frunza Nicolae,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Frunza Nicolae

către Inspectoratul de Poliție Centru al Direcției de Poliție a Inspectoratului

General al Poliției, Procuratura Generală, Procuratura iun. Chișinău, Procuratura

Centru mun. Chișinău privind obligarea prezentării copiilor materialelor cauzei de

urmărire penală și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 07 iunie 2016, prin care a fost

respins apelul declarat de Frunza Nicolae și a fost menținută hotărîrea

Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 28 decembrie 2015,

c o n s t a t ă

La 02 decembrie 2013, Frunza Nicolae s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată către Inspectoratul de Poliție Centru al Direcției de Poliție a

Inspectoratului General al Poliției și Procuraturii Centru mun. Chișinău privind

obligarea pârâților de a prezenta reclamantului toate copiile materialelor cauzei

penale nr. 2012018147, din toate volumele, are se află în arhivă Inspectoratului de

Poliție Centru mun. Chișinău.

În motivarea acțiunii reclamantul Frunza Nicolae a indicat că, la 30

octombrie 2013, s-a adresat cu o cerere către Inspectoratul General al Poliției,

Direcția Poliție mun. Chișinău, Inspectoratul de Poliție Centru prin care a

solicitat, să facă cunoștință cu materialele cauzei penale nr. 2012018147, și

eliberarea tuturor copiilor de pe materialele cauzei penale nr. 2012018147. Șeful

SUP IP Centru mun. Chișinău, A. Ciobănaș printr-un răspuns neautentic din 04

noiembrie 2013, a refuzat în admiterea cererii depuse de reclamant.

Indică reclamantul că, la 07 noiembrie 2013, s-a adresat cu cerere către

Procuratura s. Centru mun. Chișinău prin care a solicitat permisiunea de a face

cunoștință cu materialele cauzei de urmărire penală nr. 2012018147, și eliberarea

tuturor copiilor de pe materialele cauzei penale, însă, prin răspunsul procurorului

Elena Șuvalova din 12 noiembrie 2013, cererea reclamantului a fost respinsă.

Consideră reclamantul că refuzurile autorităților publice sunt neîntemeiate și

contravin prevederilor normelor legale în vigoare.

La 18 martie 2014, reclamantul Frunza Nicolae a depus o cerere

suplimentară prin care a formulat pretenții către Ministerul Afacerilor Interne,

Inspectoratul de Poliție Centru mun. Chișinău, Procuratura Generală, Procuratura

mun. Chișinău, Procuratura s. Centru mun. Chișinău prin care a solicitat instanței:

obligarea pârâților să prezinte materialele cauzei penale 2012018147 (4 volume),

pentru a face cunoștință; obligarea pârâtului să prezinte toate filele dosarului în

xerox, copiile din materialele cauzei penale nr. 2012018147, încasarea din contul

Procuraturii Generale a prejudiciului moral și material în sumă de 100 000 euro,

încasarea din contul Procurorului adjunct al mun. Chișinău, Vladimir Lupu, a

prejudiciului material și moral în sumă de 50 000 euro, încasarea din contul

ofițerului de urmărire penală Igor Țînțari a prejudiciului material și moral în sumă

de 50 000 euro.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 28 decembrie 2015, a

fost respinsă ca fiind neîntemeiată, cererea de chemare în judecată înaintată de

Frunza Nicolae către Inspectoratul de Poliție Centru al Direcției de Poliție a

Inspectoratului General al Poliției, Procuratura Generală, Procuratura mun.

Chișinău, Procuratura Centru mun. Chișinău privind obligarea prezentării copiilor

materialelor cauzei de urmărire penală și repararea prejudiciului moral.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 07 iunie 2016, a fost respins apelul

declarat de Frunza Nicolae și a fost menținută hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chișinău din 28 decembrie 2015.

Nefiind de acord cu decizia menționată, la 03 august 2016, în termenul

prevăzut de lege, Frunza Nicolae prin intermediul avocatului Bolocan Ludmila

(mandat nr. 1030023) a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea

deciziei instanței de apel și a hotărîrii primei instanțe, cu emiterea unei noi

hotărîri de admitere a acțiunii înaintate.

În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate

pe parcursul examinări cauzei în instanțele inferioare, recurentul a indicat că atît

instanța de apel cît și instanța de fond nu au constatat și elucidat pe deplin

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea pricinii.

La 16 septembrie 2016, Procuratura mun. Chișinău a prezentat referință pe

marginea recursului declarat, solicitînd declararea acestuia ca fiind inadmisibil.

La 21 septembrie 2016, Inspectoratul de Poliție Centru a prezentat referință,

solicitînd declararea recursului ca fiind inadmisibil.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție a RM consideră că recursul

este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de

drept procedural.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în

care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau

procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în

cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Frunza Nicolae nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, or

recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea actelor

judecătorești contestate, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel sau instanța de fond, respectiv nu constituie temei de

casare a actelor judecătorești recurate.

Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII CPC, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a

probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau

alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs. Prin prisma art. 432

alin.(4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub

aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod

arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor

stabilite în art. 130 CPC. Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind

încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursul

trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct

starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele

recursului invocate în speță sunt similare celor invocate în cadrul judecării

pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Frunza Nicolae ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție,

d i s p u n e

Recursul declarat de Frunza Nicolae se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nicolae Craiu

Ion Druță