2ra-2027 — privind constatarea încălcării dreptului la judecarea pricinii în termen rezonabil, încasarea prejudiciului material și moral
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- privind constatarea încălcării dreptului la judecarea pricinii în termen rezonabil, încasarea prejudiciului material şi moral
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
2ra-2027 — privind constatarea încălcării dreptului la judecarea pricinii în termen rezonabil, încasarea prejudiciului material și moral (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
Dosarul nr. 2ra-2027/16
Instanța de fond: Judecătoria Buiucani mun. Chișinău – Al. Negru
Instanța de apel: CA Chișinău – N. Traciuc, M. Anton, Iu. Cotruță
Î N C H E I E R E
28 septembrie 2016 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului Svetlana Filincova,
judecători Dumitru Mardari, Maria Ghervas,
examinînd chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului, declarat de către
Ministerul Justiției în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către
Olga Postolachi – Gordienco împotriva Ministerului Justiției privind constatarea
încălcării dreptului la judecarea pricinii în termen rezonabil, încasarea prejudiciului
material și moral,
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 19 mai 2016,
C O N S T A T Ă :
La 30 septembrie 2015 Olga Postolachi – Gordienco s-a adresat cu cerere de
chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției privind constatarea încălcării
dreptului la judecarea pricinii în termen rezonabil, încasarea prejudiciului material în
sumă de 150.000 lei și prejudiciul moral în sumă de 100.000 lei.
În motivarea cererii reclamanta a invocat că la 25 octombrie 2005 a depus la
Judecătoria Rîșcani mun. Chișinău cerere de chemare în judecată privind recunoașterea
dreptului de proprietate asupra bunului imobil, iar hotărîrea definitivă asupra cerințelor
de bază a fost obținută la 02 aprilie 2015.
Olga Postolachi – Gordienco consideră că a fost încălcat termenul rezonabil de
examinare a pricinii menționate. Astfel că termenul care urmează a fi luat în calcul este
perioada de la 25 octombrie 2005 pînă la 02 aprilie 2015, cînd a fost pronunțată
decizia Curții Supreme de Justiție privind recunoașterea dreptului ei de proprietate
1
asupra ½ cotă-parte a imobilului cumpărat în devălmășie în timpul căsătoriei.
Examinarea pricinii date a durat 9 ani, 5 luni și 8 zile, durată excesivă.
Reclamanta a susținut că pe parcursul acestei perioade de cîteva ori, a solicitat
amînarea ședințelor de judecată din motive de boală sau lipsa avocatului, aceasta însă
nu justifică termenul de aproximativ 10 ani al procedurii judiciare. Astfel că la caz
termenul rezonabil de examinare a pricinii nu a fost respectat, prin urmare, a avut loc o
violare a prevederilor Legii nr. 87 și a art. 6 paragraf 1 din Convenție.
Olga Postolachi – Gordienco a invocat criteriile de apreciere a rezonabilității
procedurilor că pricina civilă Olga Gordienco împotriva lui Feodor Gordienco nu a
fost una dificilă din punct de vedere factologic și juridic, reieșind din obiectul acțiunii,
cît și din cererile de modificare și concretizare a cerințelor. Obiectul de bază al
cerințelor a fost pe parcursul întregii proceduri de recunoaștere a dreptului de
proprietate asupra bunului imobil proprietate comună în devălmășie, situat în or.
Cricova, str. Tineretului, 26. Litigiul între părți a apărut în urma divorțului. Astfel că
pricina nu prezenta careva probleme de extremă complexitate, iar rejudecările, care au
urmat, au fost erori ale instanței de apel, care au condus nu doar la încălcarea
termenului rezonabil, ci și la pronunțarea unor hotărîri ilegale.
Reclamanta a susținut că comportamentul său nu a influiențat durata excesivă a
procedurilor judiciare, iar la încălcarea termenului rezonabil au influiențat mai mulți
factori, în special, comportamentul lui Feodor Gordienco, care a fost unul îndreptat cu
buna știință la tergiversarea examinării cauzei cu scopul de a obține cu orice preț o
reexaminare și o nouă determinare a cauzei. Cu atît mai mult că pretențiile sale țineau
de dreptul la proprietate garantat și protejat de art. 46 din Constituție, art. 1 protocol 1
din Convenție, acest drept fiind inviolabil. Astfel, că o perioadă îndelungată
aproximativ de 10 ani, ea fost privată de dreptul de posesiune, de folosință și de
dispoziție asupra proprietății, în care a investit mijloace financiare constituite din
împrumuturi.
În cadrul examinării cauzei Olga Postolachi – Gordienco a înaintat cerere de
concretizare a acțiunii, prin care a solicitat de a încasa din contul Ministerului Justiției
prejudiciul material în sumă de 36.907,90 lei și 12.000 dolari SUA și prejudiciul moral
în sumă de 100.000 lei.
Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 29 ianuarie 2016 s-a
admis parțial cererea de chemare în judecată înaintată de către Olga Postolachi –
Gordienco. S-a constatat încălcarea dreptului subiectiv al Olgăi Postolachi –
Gordienco la judecarea în termen rezonabil a pricinii civile, prin examinarea pricinii
intentate la cererea acesteia către Feodor Gordienco privind partajarea bunului imobil
proprietate comună în devălmășie în perioada 28 octombrie 2005 – 02 aprilie 2015. S-
a încasat din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Justiției în
beneficiul Olgăi Postolachi – Gordienco suma de 25.000 lei cu titlu de prejudiciu
moral, suma de 18.982 lei cu titlu de prejudiciu material cauzat prin încălcarea
dreptului la judecarea în termen rezonabil a pricinii civile. În rest acțiunea s-a respins
(f.d. 188 – 194 vol. I).
2
La 29 ianuarie 2016 Ministerul Justiției a înaintat cerere de apel împotriva
hotărîrii Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 29 ianuarie 2016, solicitînd casarea
acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care acțiunea să fie respinsă integral (f.d.
198, 211 – 212.6 vol. I).
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 19 mai 2016 s-a respins apelul declarat
de Ministerul Justiției, s-a menținut hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din
29 ianuarie 2016 (f.d. 9 – 29 vol. II).
La 11 iulie 2016 Ministerul Justiției a declarat recurs împotriva deciziei Curții
de Apel Chișinău din 19 mai 2016 și hotărîrii Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din
29 ianuarie 2016, solicitînd casarea acestora, cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care
să fie respinsă acțiunea integral (f.d. 32 – 38 vol. II).
În motivarea cererii de recurs recurentul a invocat interpretarea în mod eronat a
legii și în acest sens aplicarea eronată a normelor de drept material și aprecierea
arbitrară a probelor de către instanța de apel.
Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de 2
luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale
.
Materialele cauzei atestă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la
19 mai 2016 și a fost expediată părților la 30 mai 2016 (f.d. 30 vol. II). Recurentul a
depus recurs la 11 iulie 2016 și se consideră a fi depus în termen.
Analizînd materialele dosarului prin prisma temeiurilor invocate în cererea de
recurs, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ ajunge la
concluzia că recursul declarat de Ministerul Justiției nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, care să justifice afirmația de ilegalitate a
deciziei instanței de apel.
Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC părțile și alți participanți la proces sunt
în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea
eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
Ministerul Justiției a invocat în recursul său interpretarea în mod eronat a legii și
în acest sens aplicarea eronată a normelor de drept material și aprecierea arbitrară a
probelor de către instanța de apel.
În speță, Colegiul menționează că recursul în cauză conține obiecțiile de fapt și de
drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanța de apel, primind o
apreciere corespunzătoare.
Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei
de admitere a acestora, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a
normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, așa cum formal invocă
recurentul și respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or recursul
exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de
drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.
Dispozițiile art. 432 alin. (2), (3) CPC au caracter de concretizare a motivului de
recurs, determinînd cazurile concrete în prezența cărora se consideră că normele de
drept material și procedural au fost încălcate sau eronat aplicate, astfel că recursul
exercitat conform secțiunii a 2-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de
3
drept material și procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu și
temeinicia în fapt.
Alin. (4) al aceluiaș articol stipulează că săvîrșirea altor încălcări decît cele
indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura
în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul
în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța
judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea
drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră inadmisibilă
în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2),
(3) și (4) CPC.
Totodată, călăuzindu-se de art. 440 CPC Colegiul civil, comercial și de
contencios administrativ a constatat existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433
CPC și anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.
432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
În legătură cu cele constatate, examinînd argumentele cererile de recurs prin
prisma normelor legale ce reglementează relațiile dintre părți, ținînd cont de actele
anexate la dosar, se constată că recursul înaintat de Ministerul Justiției împotriva
deciziei instanței de apel nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2),
(3) și (4) CPC.
În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 CPC completul Colegiului civil,
comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
D I S P U N E:
Se consideră inadmisibil recursul declarat de Ministerul Justiției, împotriva
deciziei Curții de Apel Chișinău din 19 mai 2016, în pricina civilă la cererea de
chemare în judecată depusă de către Olga Postolachi – Gordienco împotriva
Ministerului Justiției privind constatarea încălcării dreptului la judecarea pricinii în
termen rezonabil, încasarea prejudiciului material și moral.
Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.
Președintele completului Svetlana Filincova
judecători Dumitru Mardari
Maria Ghervas
4