2ra-1710/16 — încasarea prejudiciului material și repararea prejudiciului moral

2ra-1710/16 — încasarea prejudiciului material și repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

dosarul nr. 2ra-1710/16

Prima instanță: T. Berdilă

Instanța de apel: G. Vavrin, I. Dănăilă și R. Petrov,

D E C I Z I E

21 septembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

Judecătorii: Valentina Clevadî, Nicolae Craiu

Mariana Pitic, Oleg Sternioală

examinând cererea de recurs declarată de către declarat de Inspectoratul de Poliție

Cantemir,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Tocaru Dumitru

împotriva Inspectoratului de Poliție Cantemir, Inspectoratului General al Poliției,

Ministerului Afacerilor Interne, Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, Ministerului

Finanțelor și executorului judecătoresc Șevcenco Oleg cu privire la încasarea

prejudiciului material și moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 03 martie 2016, prin care a fost admis

apelul declarat de Inspectoratul de Poliție Cantemir, fiind casată integral hotărîrea

Judecătoriei Cantemir din 29 octombrie 2015 cu pronunțarea unei noi hotărîri,

c o n s t a t ă

La 08 mai 2015, Tocaru Dumitru a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Inspectoratului de Poliție Cantemir, Inspectoratului General al Poliției, Ministerul

Afacerilor Interne, Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, Ministerul Finanțelor și

executorul judecătoresc Șevcenco Oleg cu privire la încasarea prejudiciului material și

moral.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la 23 noiembrie 2014, la punctul de

trecere a frontierei Giurgiulești i-a fost refuzată ieșirea din Republica Moldova, fapt

pentru care a fost întocmită decizia privind refuzul ieșirii din Republica Moldova.

De către colaboratorii vamali a fost informat că este semnalat inadmisibil în

sistemele informaționale automatizate naționale. La solicitarea unor explicații

suplimentare a fost informat oral de către șeful de tură că pe numele său este dispusă

1

interdicția de a părăsi teritoriul Republicii Moldova de către Judecătoria Cimișlia, fără

a se indica motivele, dar pe supoziția unor amenzi/debite aflate în procedura executării

silite.

Precizează reclamantul că în următoarea zi, 24 noiembrie 2015, s-a adresat la

Judecătoria Cimișlia, pentru a afla motivele interdicției, fiind informat că a fost dispusă

aplicarea interdicției la cererea executorului judecătoresc Șevcenco Oleg. Adresându-se

în aceiași zi, executorului judecătoresc, ultimul i-a comunicat că a început executarea

silită, în temeiul cererii formulate la 24 iulie 2014 de Inspectoratul de Poliție Cantemir

pentru executarea procesului- verbal cu privire la contravenție numărul 2236 3049 4302

7128, încheiat la 22 aprilie 2014.

Ulterior, a prezentat executorului judecătoresc informația că acel proces-verbal cu

privire la contravenție a fost contestat în instanța de judecată, astfel încât Inspectoratul

de Poliție Cantemir nu avea temei legal de a solicita executarea silită pînă la momentul

pronunțării hotărârii, executarea fiind suspendată de drept pe durata procesului.

Totodată, i-a comunicat că acel proces-verbal cu privire la contravenție nu este valabil,

fiind anulat prin hotărârea Judecătoriei Cantemir din 15 octombrie 2014, rămasă

definitivă și irevocabilă prin neatacare, astfel, încât este necesar ca acesta să depună de

urgență demersurile necesare pentru ridicarea măsurii interdicției de a părăsi țara.

Tocaru Dumitru a specificat faptul că au fost prezentate executorului judecătoresc

argumentele indicate, mai mult a prezentat în original hotărârea instanței de judecată, iar

ultimul, a refuzat să întreprindă careva demersuri fără achitarea taxei și spezele dosarului

de executare.

În urma prezentării executorului judecătoresc dovada privind achitarea taxelor și

spezelor, acesta a înaintat către Judecătoria Cimișlia demersul privind ridicarea măsurii

interdicției de a părăsi țara. În aceiași zi, 24 noiembrie 2014, Judecătoria Cimișlia prin

încheiere, a dispus ridicarea măsurii interdicției de părăsire a țării.

Consideră reclamantul că pîrîții se fac vinovați de prejudiciile directe aduse, iar

în temeiul răspunderii civile delictuale se impune a fi obligați spre a fi despăgubit, atît

în ce privește prejudiciul material, cît și prejudiciul moral.

În acest sens reclamantul a precizat că suma de 841 lei constituie plata taxelor și

spezelor achitate executorului judecătoresc - sume de bani nedatorate întrucât executarea

silită a fost pornită ilegal; suma de 400 lei reprezintă costuri extra cu combustibil. Suma

de 1207,50 lei reprezintă câștigul salarial nerealizat pentru cele 2 zile în care a lipsit de

la locul de muncă, indicând că este angajat la 2 locuri de muncă, la Cabinetul Avocat

Victor Habasescu din București cu un salariu net de 781 lei românești și la KERRAKS

UMG SRL-D din București, având un salariu net lunar de 1899 lei românești. Luna

noiembrie 2014 a avut 20 zile lucrătoare, respectiv ziua de muncă la primul lor de muncă

a fost remunerat cu 39,05 lei, iar la al doilea loc de muncă cu 94,95 lei, în total 268 lei

pentru 2 zile, echivalent a 1207,50 lei MDL.

În ceea ce privește prejudiciul moral, indică reclamantul că potrivit art. 1404 Cod

civil, precum și art. 1422 Cod civil, se impune acordarea despăgubirilor solicitate și în

cuantumul solicitat, având în vedere că nu are antecedente cu privire la regimul de

circulație pe drumurile publice, este un cetățean cu un comportament civilizat și coerent.

Nedreptatea care i s-a întâmplat a zdruncinat din temelie încrederea pe care o purta față

de organele de drept, lovindu-se de abuzul și intransigența celor care sunt chemați să

vegheze la corectitudinea și legalitatea aplicării legii.

2

Solicitând Tocaru Dumitru încasarea în mod solidar din contul Inspectoratului de

Poliție Cantemir, Inspectoratului General al Poliției, Ministerului Afacerilor Interne,

Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, Ministerului Finanțelor și executorului

judecătoresc Șevcenco Oleg în beneficiul său a prejudiciului material în sumă de

2448,50 lei, prejudiciul moral în sumă de 15000 lei și a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Cantemir din 29 octombrie 2015, acțiunea a fost

admisă parțial, fiind dispusă încasarea din contul Inspectoratul de Poliție Cantemir, prin

intermediul Trezoreriei de Stat teritorială Cantemir în beneficiul lui Dumitru Tocaru

prejudiciu material în sumă de 2448, 50 lei, prejudiciul moral în mărime de 1500 lei, în

total 3948,50 lei. În rest, pretențiile au fost respinse ca neîntemeiate (f.d. 92, 109-114).

Prin decizia Curții de Apel Cahul din 03 martie 2016, a fost admis apelul declarat

de Inspectoratul de Poliție Cantemir, fiind casată integral hotărîrea Judecătoriei

Cantemir din 29 octombrie 2015, dar din alte motive, cu pronunțarea unei noi hotărîri

prin care acțiunea a fost admisă parțial, fiind dispusă încasarea din contul Inspectoratului

de Poliție Cantemir în beneficiul lui Dumitru Tocaru prejudiciul material în sumă de

2448, 50 lei, prejudiciul moral în mărime de 1500 lei, în total 3948,50 lei. S-a dispus

încasarea din contul Inspectoratul de Poliție Cantemir în beneficiul statului taxa de stat

în sumă de 370 lei. În rest, pretențiile lui Tocaru Dumitru au fost respinse ca fiind

neîntemeiate (f.d. 167, 169-181).

La 26 mai 2016, Inspectoratul de Poliție Cantemir a contestat cu recurs decizia

instanței de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și

hotărîrea primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care acțiunea să fie

respinsă ca neîntemeiată.

Inspectoratul de Poliție Cantemir la 08 iunie 2016, a depus o cerere prin care și-a

concretizat pretențiile din cererea de recurs.

În motivarea recursului recurentul a invocat faptul că atît instanța de apel, cît și

prima instanță nu au constatat toate circumstanțele importante pentru soluționarea

corectă a pricinii, fiind aplicate eronat normele de drept material și încălcate normele de

drept procedural.

La 22 martie 2016 instanța de apel a expediat în adresa participanților la proces

copia deciziei emise (f.d. 137).

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Astfel, prin prisma dispoziției citate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat la 26 mai

2016 este depus în termen, deoarece conform scrisorii de însoțire, recurentul a

recepționat decizia instanței de apel la 28 martie 2016 (f.d. 192).

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune

expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul neprezentării

referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

La 21 iunie 2016, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa lui Tocaru

Dumitru, Inspectoratului General al Poliției, Ministerului Afacerilor Interne,

Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, Ministerului Finanțelor și executorului

3

judecătoresc Șevcenco Oleg cererea de recurs, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii referinței.

La 28 iunie 2016 Inspectoratul General al Poliției a depus referință la cererea de

recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărîrea

primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care acțiunea să fie respinsă ca

neîntemeiată.

În conformitate cu art. 441 Codul de procedură civilă în cazul în care recursul este

considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără

înștiințarea participanților la proces.

Judecînd recursul declarat în limitele invocate, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul întemeiat

și care urmează a fi admis cu casarea deciziei instanței de apel și hotărârea primei

instanțe cu emiterea unei noi hotărîri, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanța, după ce judecă recursul,

este în drept să admită recursul și să caseze integral sau parțial decizia instanței de apel

și hotărîrea primei instanțe, pronunțînd o nouă hotărîre.

Din materialele pricinii rezultă că la 22 aprilie 2014, agentul constatator a

Inspectoratului de Poliție Cantemir a întocmit în privința lui Tocaru Dumitru proces-

verbal cu privire la contravenție pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 236

alin.(l) Cod contravențional, iar prin decizia agentului constatator din aceiași dată, i-a

fost aplicată sancțiunea sub formă de amendă în mărime de 20 unități convenționale,

echivalent a 400 lei, cu 3 puncte de penalizare (f.d. 12).

La 13 mai 2014, Tocaru Dumitru a depus contestație împotriva Inspectoratului de

Poliție Cantemir cu privire la declararea nulității procesului-verbal cu privire la

contravenție și a deciziei agentului constatator din 22 aprilie 2014.

Prin hotărârea Judecătoriei Cantemir din 15 octombrie 2014, a fost declarat nul

procesul-verbal cu privire la contravenție și decizia agentului constatator a

Inspectoratului de Poliție Cantemir, întocmite la 22 aprilie 2014 în privința lui Tocaru

Dumitru (f.d.14-15).

La 22 aprilie 2014 executorul judecătoresc Șevcenco Oleg a intentat procedura de

executare nr.MAI02 508107 privind încasarea din contul debitorului Tocaru Dumitru a

amenzii în mărime de 400 lei.

Prin încheierea Judecătoriei Cimișlia din 27 octombrie 2014 a fost admis demersul

executorului judecătoresc privind aplicarea interdicției de a părăsi țara în privința

debitorului Tocaru Dumitru, în scopul asigurării executării documentului executoriu.

La 23 noiembrie 2014, la punctul de trecere a frontierei Giurgiulești lui Dumitru

Tocaru i-a fost refuzată ieșirea din Republica Moldova, fapt pentru care a fost întocmit

decizia privind refuzul ieșirii din Republica Moldova (f.d. 20).

Potrivit ordinelor de încasare a numerarului nr. 01 și nr. 02 din 24 noiembrie 2014

se confirmă faptul că Dumitru Tocaru a achitat taxele și spezele în sumă de 545 lei și

296 lei (f.d. 19).

Prin încheierea Judecătoriei Cimișlia din 24 noiembrie 2014 a fost dispusă

ridicarea interdicției de părăsire a țării aplicată prin încheierea Judecătoriei Cimișlia din

27 octombrie 2014 (f.d. 17).

La 08 mai 2015, Tocaru Dumitru a depus cerere de chemare în judecată împotriva

4

Inspectoratului de Poliție Cantemir, Inspectoratului General al Poliției, Ministerul

Afacerilor Interne, Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, Ministerul Finanțelor și

executorul judecătoresc Șevcenco Oleg prin care a solicitat încasarea prejudiciului

material în sumă de 2448, 50 lei ce constă din: 841 lei taxelor și spezelor achitate

executorului judecătoresc; 400 lei costuri extra cu combustibil și 1207,50 lei salarial

nerealizat pentru cele 2 zile și prejudiciul moral în sumă de 15000 lei.

Fiind investită cu examinarea prezentei pricini, prima instanță prin hotărârea din

29 octombrie 2015 a admis acțiunea parțial, fiind dispusă încasarea din contul

Inspectoratului de Poliție Cantemir, prin intermediul Trezoreriei de Stat teritorială

Cantemir în beneficiul lui Dumitru Tocaru prejudiciu material în sumă de 2448, 50 lei,

prejudiciul moral în mărime de 1500 lei, în total 3948,50 lei. În rest, pretențiile au fost

respinse ca neîntemeiate (f.d. 92, 109-114).

În susținerea soluției instanța de fond a invocat prevederile art. 3 al Legii nr. 1545

din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile

ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești,

art. 1422 CC, concluzionînd că consideră fondat capătul de cerere privind repararea

prejudiciului material și parțial repararea prejudiciului moral.

Instanța de apel, prin decizia din 03 martie 2016 a casat integral hotărîrea

Judecătoriei Cantemir din 29 octombrie 2015, dar din alte motive, cu pronunțarea unei

noi hotărîri prin care acțiunea a fost admisă parțial, fiind dispusă încasarea din contul

Inspectoratului de Poliție Cantemir în beneficiul lui Dumitru Tocaru prejudiciul material

în sumă de 2448, 50 lei, prejudiciul moral în sumă de 1500 lei, în total 3948,50 lei. S-a

dispus încasarea din contul Inspectoratul de Poliție Cantemir în beneficiul statului taxa

de stat în sumă de 370 lei. În rest, pretențiile lui Tocaru Dumitru au fost respinse ca fiind

neîntemeiate (f.d. 167, 169-181).

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a conchis că la caz nu sunt aplicabile

prevederile art. 3 al Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a

prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești, ci prevederile art. 14 și art. 1402 Cod civil.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție consideră concluziile instanțelor de judecată neîntemeiate, rezultate din

aprecierea necorespunzătoare a circumstanțelor pricinii și aplicarea incorectă a normelor

de drept material.

În temeiul art. 1405 alin. (1) Cod civil, prejudiciul cauzat persoanei fizice prin

condamnare ilegală, atragere ilegală la răspundere penală, aplicare ilegală a măsurii

preventive sub forma arestului preventiv sau sub forma declarației scrise de a nu părăsi

localitatea, prin aplicarea ilegală în calitate de sancțiune administrativă a arestului,

muncii neremunerate în folosul comunității se repară de către stat integral, indiferent de

vinovăția persoanelor de răspundere ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii

sau ale instanțelor de judecată.

În conformitate cu prevederile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 1545 din 25 februarie

1998privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor

de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, este reparabil

prejudiciul material și moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma: a) reținerii

ilegale, aplicării ilegale a măsurilor preventive sub formă de arest, de declarație de a nu

părăsi localitatea sau țara, tragerii ilegale la răspundere penală; b) condamnării ilegale,

5

confiscării ilegale a averii, supunerii ilegale la muncă neremunerată în folosul

comunității; c) efectuării ilegale, în cazul urmăririi penale ori judecării cauzei penale, a

percheziției, ridicării, punerii ilegale sub sechestru a averii, eliberării sau suspendării

ilegale din lucru (funcție), precum și în urma altor acțiuni de procedură care limitează

drepturile persoanelor fizice sau juridice; d) supunerii ilegale la arest administrativ,

reținerii administrative ilegale sau aplicării ilegale a amenzii administrative de către

instanța de judecată; e) efectuării măsurilor operative de investigații cu încălcarea

prevederilor legislației; f) ridicării ilegale a documentelor contabile, a altor documente,

a banilor, a ștampilelor, precum și în urma blocării conturilor bancare.

Conform art. 6 din aceeași Lege nr. 1545 din 25 februarie 1998, dreptul la

repararea prejudiciului, în mărimea și modul stabilite de prezenta lege, apare în cazul:

a) devenirii definitive și irevocabile a sentinței de achitare; b) scoaterii persoanei de sub

urmărire penală sau încetării urmăririi penale pe temeiuri de reabilitare; c) adoptării de

către instanța judecătorească a hotărîrii cu privire la anularea arestului administrativ în

legătură cu reabilitarea persoanei fizice; d) adoptării, de către judecătorul de instrucție,

în condițiile art. 313 alin. (5) din Codul de procedură penală, în privința persoanei

achitate sau scoase de sub urmărire penală, a încheierii privind înfăptuirea, în timpul

procesului penal, a măsurilor operative de investigații cu încălcarea prevederilor

legislației.

Conform art. 10 al Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998, dreptul persoanei fizice

la repararea prejudiciului moral în mărimea și în modul stabilite de prezenta lege apare

în cazurile specificate la art.6.

Pornind de la prevederile legale menționate supra, Colegiul conchide că

legiuitorul a stabilit expres cazurile cînd se repară prejudiciul material și moral cauzat

persoanei fizice sau juridice prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești.

Astfel, Dumitru Tocaru a invocat faptul că Inspectoratul de Poliție Cantemir ilegal

a depus spre executare documentul executoriu, odată ce a cunoscut despre faptul că

procesul-verbal cu privire la contravenție și decizia agentului constatator au fost

contestate.

Or, atragerea la răspundere administrativă sub formă de amendă și prezentarea

spre executare a documentului executoriu nu cade sub incidența Legii nr. 1545 din 25

februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale

organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești și nici a

prevederilor art. 1405 CC.

În acest context, Colegiul menționează că, apariția dreptului la repararea

prejudiciului în cazul atragerii la răspundere administrativă, este condiționat de tipul

sancțiunii, care, conform art. 1405 CC, trebuie să fie sub formă de arest, iar conform art.

3 alin. (1) lit. d) al Legii 1545 - arest administrativ, reținere administrativă ilegală sau

amendă administrativă aplicată ilegal de către instanța de judecată.

La caz, reclamantul-intimat nu a probat existența condițiilor legale de apariție a

dreptului la repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire

penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, deoarece prezentarea spre

executare a documentului executoriu și aplicarea amenzii administrative de către agentul

constatator nu cade sub incidența normelor legale evocate.

6

Prin urmare, Colegiul constată că instanțele ierarhic inferioare la adoptarea

hotărîrilor au interpretat eronat prevederile art. 1405 CC și Legii nr. 1545 din 25

februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale

organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești.

În această ordine de idei, instanța de recurs conchide că, urmează a fi respinsă

acțiunea intentată de către Dumitru Tocaru împotriva Inspectoratului de Poliție

Cantemir, Inspectoratului General al Poliției, Ministerului Afacerilor Interne,

Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, Ministerului Finanțelor și executorului

judecătoresc Șevcenco Oleg cu privire la repararea prejudiciului material și moral, având

în vedere faptul că prevederile Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat

prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor

judecătorești nr. 1545 din 25 februarie 1998, reglementează expres, în mod limitativ

cazurile și condițiile răspunderii patrimoniale a statului pentru erorile comise de

organele de urmărire penală, procuratură și instanțele judecătorești.

Astfel, circumstanțele cazului dedus judecății nu se încadrează în cazurile

reparării prejudiciului cauzat persoanei fizice, prevăzute de lege.

Drept urmare a celor relatate, instanța de recurs remarcă că, Dumitru Tocaru nu

este îndreptățit să solicite repararea prejudiciului material și moral în urma declarării

nulității procesului-verbal contravențional și a deciziei de sancționare contravențională,

pe motivul că agentul constatator care a întocmit actele enunțate nu a fost instruit pentru

utilizarea dispozitivelor pentru aprecierea vizitei de deplasare a mijloacelor de transport.

Având în vedere susținerea concluziei enunțate, instanța de recurs notează că,

toate probele intimatului-reclamant Dumitru Tocaru în confirmarea prejudiciului

material și moral suferit sînt neîntemeiate.

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, decizia

instanței de apel și hotărârea primei instanțe au fost emise cu aplicarea eronată a cadrului

legal relevant speței examinate, reiterat în cadrul respectivei decizii, iar argumentele

invocate de către recurent sânt întemeiate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a casa integral

decizia Curții de Apel Cahul din 03 martie 2016 și hotărârea Judecătoriei Cantemir din

29 octombrie 2015, cu emiterea unei hotărâri noi de respingere a acțiunii.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e

Se admite recursul declarat de către Inspectoratul de Poliție Cantemir.

Se casează deciziei Curții de Apel Cahul din 03 martie 2016 și hotărîrea

Judecătoriei Cantemir din 29 octombrie 2015 în pricina civilă la cererea de chemare în

judecată înaintată de Tocaru Dumitru împotriva Inspectoratului de Poliție Cantemir,

Inspectoratului General al Poliției, Ministerului Afacerilor Interne, Inspectoratului

Fiscal Principal de Stat, Ministerului Finanțelor și executorului judecătoresc Șevcenco

Oleg cu privire la încasarea prejudiciului material și moral și se emite o nouă hotărîre

prin care:

Se respinge ca neîntemeiată acțiunea înaintată de Tocaru Dumitru împotriva

Inspectoratului de Poliție Cantemir, Inspectoratului General al Poliției, Ministerului

7

Afacerilor Interne, Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, Ministerului Finanțelor și

executorului judecătoresc Șevcenco Oleg cu privire la încasarea prejudiciului material

și moral.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele ședinței,

Judecătorul: Tatiana Vieru

Judecătorii: Valentina Clevadî

Nicolae Craiu

Mariana Pitic

Oleg Sternioală

8