2ra-615/18 — Încasarea salariului restant, penalitătii si prejudiciului moral

2ra-615/18 — Încasarea salariului restant, penalitătii si prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 2ra–615/18

Instanța de fond: M. Gandrabur

Instanța de apel: G. Vavrin, R. Petrov, I. Dănăilă

Î N C H E I E R E

04 aprilie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, Svetlana Filincova,

Judecători Dumitru Visternicean, Nicolae Craiu

Examinând admisibilitatea recursului declarat de către Inspectoratului

General al Poliției,

în cadrul cauzei civile intentate la cererea de chemare în judecată depusă de

Gavriloi Igor Ștefan către Inspectoratul de Poliție Cahul, Inspectoratul General al

Poliției și Ministerul Afacerilor Interne cu privire la încasarea drepturilor salariale

restante, sumei reținute în calitate de impozit pe venit din indemnizația unică de

eliberare din serviciu, penalităților de întârziere și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 26 septembrie 2017, prin care a

fost respinsă cererea de apel depusă de Inspectoratul General al Poliției, admisă

cererea de apel depusă de Gavriloi Igor prin intermediul avocatului Todorov

Maxim, casată parțial hotărârea Judecătoriei Cahul din 10 iunie 2016 în partea

încasării sumei restanță, penalitatea și prejudiciul moral și emisă în această parte o

hotărâre nouă și a fost modificată hotărârea suplimentară a Judecătoriei Cahul din

14 octombrie 2016, majorând suma cheltuielilor de judecată încasată,

c o n s t a t ă:

La 27 iulie 2015, Gavriloi Igor a înaintat cerere de chemare în judecată către

Inspectoratul de Poliție Cahul cu privire la încasarea drepturilor salariale restante,

sumei reținute în calitate de impozit pe venit din indemnizația unică de eliberare

din serviciu, penalităților de întârziere și repararea prejudiciului moral.

Reclamantul a solicitat încasarea din contul Inspectoratului General al Poliției

a sumei de 7 805,52 lei în calitate de indemnizație unică de concediere reținută

ilegal în calitate de impozit pe venit, a sumei de 16 284,16 lei în calitate de

penalitate pentru achitarea cu întârziere a sumei de 46 744 lei, a penalității de

întârziere la suma de 7 805,52 pentru perioada 08 iunie 2015 și până la data

pronunțării hotărârii judecătorești, prejudiciul moral pentru reținerea plății

indemnizației unice în mărime de 30 000 lei, salariului restant pentru perioada

iunie 2011-iunie 2014, penalităților de întârziere la salariul restant, calculate până

la data pronunțării hotărârii judecătorești, a prejudiciul moral în sumă de 20 000 lei

pentru neplata la termen a salariului restant cât și încasarea cheltuielilor de

judecată

În motivarea cererii de chemare în judecată reclamantul a invocat

următoarele: a activat în cadrul Inspectoratului de Poliție Cahul în calitate de

plutonier adjutant de Poliție în Serviciul Patrulare al Secției Securitate Publică

până la data de 06 iunie 2014.

Prin ordinul nr. 335 ef. din 06 iunie 2014, șeful Inspectoratului General al

Poliției a dispus încetarea contractului individual de muncă conform art.47 alin.1

lit. c) a Legii cu privire la activitatea Poliției și statutul polițistului nr.320 din

27.12.2012, în legătură cu împlinirea vechimii în muncă care dă dreptul la pensie.

Reclamantul a indicat că, tot prin acest ordin, Inspectoratul General al Poliției

a dispus achitarea îndemnizației unice de concediere, conform art. 65 alin. (2) a

Legii nr.320 din 27.12.2012. Deși, raporturile de serviciu au încetat la 06 iunie

2014, indemnizația de eliberare din serviciu în mărime de 46 744,40 lei i s-a

achitat cu întârziere semnificativă.

Astfel, la 20 octombrie 2014, i s-a achitat suma de 3 380 lei, iar restul sumei

în mărime de 35 558,48 lei a fost achitată la data de 08 iunie 2015, adică cu o

întârziere de circa un an. Mai mult ca atât Inspectoratul de Poliție Cahul a reținut în

mod ilegal suma de 7 805,52 lei în calitate de impozit pe venit.

Gavriloi Igor a mai explicat că, în vederea soluționării pe cale amiabilă a

litigiului, s-a adresat cu cerere prealabilă scrisă la Inspectoratul General al Poliției

prin care a solicitat achitarea: drepturilor salariale restante, prejudiciul moral

pentru neachitarea salariului restant, precum și suma de 7 805,52 lei reținută ilegal

în calitate de impozit pe venit, penalităților de întârziere conform art. 330 alin. (2)

Codul muncii, repararea prejudiciului moral în mărime de 30 000 lei, însă

Inspectoratul General al Poliției a refuzat achitarea plăților motivând că nu există

încălcări de legislație.

Potrivit răspunsului la cererea prealabilă, Inspectoratul General al Poliției a

motivat că, în corespundere cu art. 4 pct. 7 a Legii nr. 71 din 12.04.2015 pentru

modificarea și completarea unor acte legislative, litera g) din art. 20 al Codului

fiscal a fost abrogată.

Reclamantul a considerat răspunsul oferit de Inspectoratul General al Poliției

în contradicție cu prevederile legislației în vigoare la data constituirii situației

litigioase. Astfel, conform art. 20 lit. g) al Codului fiscal în redacția de până la 01

mai 2015, în venitul brut nu se includ următoarele tipuri de venit: indemnizațiile de

concediere stabilite conform legislației.

Indemnizația unică urma să-i fie achitată la 06 iunie 2014, conform art. 143

alin. (1) al Codului muncii. În cazul reclamantului, ziua eliberării din serviciu era

data de 06 iunie 2014, și anume în această zi urma să-i fie achitată indemnizația

unică de eliberare din serviciu.

La 06 iunie 2014, era în vigoare art. 20 lit. g) al Codului fiscal care prevedea

că, indemnizațiile unice de concediere nu se impozitează.

Faptul că Inspectoratul General al Poliției a achitat cu întârziere indemnizația

unică, la 08 iunie 2015, (după abrogarea lit. g) art. 20 al Codului fiscal la 01 mai

2015) nu constituie temei de reținere a impozitului pe venit.

În opinia reclamantului, Inspectoratul de Poliție Cahul a aplicat cu efect

retroactiv Legea de modificare prin care s-a exclus art. 20 lit. g) al Codului fiscal,

unei situații constituite anterior intrării în vigoare a legii de modificare a Codului

fiscal prin care s-a exclus neimpozitarea indemnizațiilor de concediere.

Reținerea impozitului pe venit a avut un caracter ilegal, motiv din care a

solicitat încasarea și din contul Inspectoratului General al Poliției a sumei de 7

805,52 lei reținută ilegal în calitate de impozit pe venit.

Potrivit art. 65 alin. (2) lit. c) a Legii cu privire la activitatea Poliției și statutul

polițistului nr. 520 din 27.12.2012, Inspectoratul General al Poliției era obligat să-i

achite în calitate de indemnizație unică la eliberare din serviciu suma de 46 744 lei.

La 20 octombrie 2014, reclamantului i s-a achitat suma de 3 380 lei cu o

întârziere de 135 zile, iar la data de 08 iunie 2015 suma de 35 558,48 lei, cu o

întârziere totală de 366 zile.

Restul sumei, rămase în mărime de 7 805,52 lei nu i s-a achitat nici până în

prezent, motivându-se că această sumă a fost reținută în calitate de impozit pe

venit.

Respectiv, în opinia reclamantului, acesta este îndreptățit să solicite încasarea

penalității în mărime de 0,1 % pentru fiecare zi de întârziere a plății indemnizației

unice, achitarea cu întârziere a sumei de 46 744 lei pentru perioada 06.06.2014 -

08.06.2014, Inspectoratul General al Poliției datorează suma de 16 284,16 lei.

Reieșind din faptul că, circa un an de zile a fost lipsit de indemnizația unică

de concediere, că i s-a reținut ilegal impozitul pe venit este îndreptățit să solicite

repararea prejudiciului moral cauzat.

Suferințele psihice cauzate de reținerea plății îndemnizației unice au fost

agravate de situația familială grea în care se afla la momentul respectiv. Reținerea

plății îndemnizației unice a condus la faptul că, nu avea resurse materiale suficiente

pentru a cumpăra toate medicamentele necesare soției sale grav bolnave în vederea

atenuării durerilor fizice și psihice.

A susținut că, prejudiciul moral cauzat prin achitarea parțială și tardivă a

indemnizației unice o evaluează la suma de 30 000 lei.

Ulterior, reclamantul Gavriloi Igor a depus o cerere privind concretizarea

cerințelor acțiunii civile potrivit căreia a solicitat: încasarea din contul

Inspectoratului General al Poliției în beneficiul lui Gavriloi Igor: a sumei de 7

805,52 lei reținută ilegal în calitate de impozit pe venit; încasarea din contul

Inspectoratului General al Poliției a penalităților de întârziere la suma de 46 744

lei, despăgubirii conform art. 330 alin. (2) al Codului muncii în mărime de 16 284,

16 lei; încasarea din contul Inspectoratului General al Poliției a penalităților de

întârziere la suma de 7 805,52 lei pentru perioada 08 iunie 2015 și pînă la

pronunțarea hotărîrii judecătorești; încasarea din contul Inspectoratului de Poliție

Cahul și a Inspectoratului General al Poliției în beneficiul lui Gavriloi Igor a

prejudiciului moral pentru reținerea plății indemnizației unice în mărime de 30 000

lei; încasarea cheltuielilor de judecată.

La 11 noiembrie 2015, reclamantul Gavriloi Igor a depus cerere de chemare

în judecată către Ministerul Afacerilor Interne cu privire la încasarea drepturilor

salariale restante, penalităților și repararea prejudiciului moral potrivit căreia a

solicitat: încasarea din contul Ministerului Afacerilor Interne al Republicii

Moldova în beneficiul lui Gavriloi Igor a drepturilor salariale restante pentru

perioada iunie 2011 - iunie2014; încasarea din contul Ministerului Afacerilor

Interne al Republicii Moldova a penalităților conform art. 330 alin. (2) al Codului

muncii pentru achitarea cu întârziere a drepturilor salariale restante până la data

pronunțării hotărârii judecătorești; încasarea din contul Ministerului Afacerilor

Interne al Republicii Moldova în beneficiul lui Gavriloi Igor a prejudiciului moral

pentru neachitarea salariului restant pentru perioada iunie 2011 - iunie 2014, în

mărime de 30 000 lei; încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii a invocat precum că, activând în calitate de colaborator

de poliție, a depistat că de fapt salariul lunar ce i se achita era mult mai mic în

raport cu timpul de muncă zilnic și lunar per ansamblu.

Potrivit graficului zilnic de muncă eliberat de Inspectoratul de Poliție Cahul

se observă că o bună parte din lucrul prestat pe timp de noapte, fapt pentru care nu

i s-a achitat adaos conform art. 159 al Codului muncii.

Mai mult ca atât i s-a calculat incorect salariul de funcție și alte adaosuri,

suplimente specifice funcției de colaborator de poliție ceia ce a condus la

diminuarea plăților salariale.

Reieșind din faptul că Inspectoratul General al Poliției nu i-a calculat și plătit

pe deplin salariul lunar în raport cu orele de muncă prestate efectiv a solicitat

încasarea salariului restant pentru perioada iunie 2011 - iunie 2014.

De asemenea a solicitat încasarea penalităților de întârziere la salariul restant

pe care angajatorul nu 1-a calculat și nu 1-a achitat la termen pînă la data

pronunțării hotărîrii judecătorești.

În ceia ce privește suferințele psihice suportate în legătură cu faptul că nu i s-a

plătit la termen salariul restant pentru perioada iunie 2011- iunie 2014 îl evaluează

la suma de 30 000 lei.

Reclamantul a mai solicitat încasarea penalităților de întârziere conform art.

330 alin. (2) al Codului muncii la drepturile salariale restante pe care angajatorul

nu l-a calculat și nu l-a achitat în termen pînă la data pronunțării hotărârii

judecătorești.

La 19 octombrie 2015, Gavriloi Igor a depus o cerere de completare a

obiectului acțiunii către pârâtul Inspectoratul de Poliție Cahul, în condițiile art. 60

al Codului de procedură civilă potrivit căreia a solicitat: încasarea din contul

Inspectoratului de Poliție Cahul în beneficiul lui Gavriloi Igor a salariului restant

pentru perioada iunie 2011-iunie 2014; încasarea din contul Inspectoratului de

Poliție Cahul în beneficiul lui Gavriloi Igor a prejudiciului moral pentru

neachitarea salariului restant pentru perioada iunie 2011 - iunie 2014, în mărime de

20 000 lei; încasarea din conul Inspectoratului de Poliție Cahul în beneficiul lui

Gavriloi Igor a prejudiciului moral pentru reținerea ilegală a impozitului pe venit

și achitarea cu întârziere a îndemnizației unice în mărime de 30 000 lei.

La 18 aprilie 2016, avocatul Todorov Maxim a depus cerere privind

concretizarea pretențiilor acțiunii civile către pârâții Ministerul Afacerilor Interne,

Inspectoratul General al Poliției, Inspectoratul de Poliție Cahul potrivit căreia a

solicitat: admiterea cererilor de chemare în judecată înaintate împotriva

Ministerului Afacerilor Interne, Inspectoratului General al Poliției și Inspectoratul

de Poliție Cahul; încasarea din contul Inspectoratului de Poliție Cahul și

Inspectoratului General al Poliției în beneficiul lui Gavriloi Igor a sumei de 7

805,52 lei în calitate de indemnizație unică de concediere reținută ilegal în calitate

de impozit pe venit; sumei de 18 742,89 cu titlu de penalitate pentru achitarea cu

întârziere a sumei de 46 744 lei, conform art. 330 alin. (2) al Codului muncii;

prejudiciului moral pentru reținerea ilegală a impozitului pe venit și achitarea cu

întârziere a indemnizației unice în mărime de 30 000 lei; încasarea cheltuielilor de

judecată.

Prin încheierea Judecătoriei Cahul din 09 octombrie 2015, s-a respins

demersul înaintat de reprezentantul reclamantului Todorov Maxim cu privire la

atragerea Inspectoratului General al Poliției în calitate de copârât în cauza civilă la

cererea de chemare în judecată înaintată de Gavriloi Igor către Inspectoratul de

Poliție Cahul cu privire la încasarea sumei, ca fiind neîntemeiat.

Prin încheierea Judecătoriei Cahul din 15 februarie 2016, s-a respins demersul

reprezentantului IP Cahul și IGP Inspectoratului General al Poliției privire la

strămutarea pricinii civile la cererea de chemare în judecată înaintată de Gavriloi

Igor către Inspectoratul de Poliție Cahul cu privire la încasarea sumei, ca

neîntemeiat.

Prin încheierea Judecătoriei Cahul din 08 aprilie 2016, s-a respins cererea

privind efectuarea expertizei contabile, în pricina civilă la cererea de chemare în

judecată înaintată de Gavriloi Igor către Inspectoratul de Poliție Cahul,

Inspectoratul General al Poliției și Ministerul Afacerilor Interne privind încasarea

drepturilor salariale restante, sumei reținute în calitate de impozit pe venit din

indemnizația unică de eliberare din serviciu, penalităților de întârziere și repararea

prejudiciului moral.

Prin hotărârea Judecătoriei Cahul din 10 iunie 2016, a fost admisă parțial

acțiunea înaintată de Gavriloi Igor către Inspectoratul de Poliție Cahul,

Inspectoratul General al Poliției și Ministerul Afacerilor Interne cu privire la

încasarea drepturilor salariale restante, sumei reținute în calitate de impozit pe

venit din indemnizația unică de eliberare din serviciu, penalităților de întârziere și

repararea prejudiciului moral.

S-a încasat de la Inspectoratul General al Poliției în beneficiul lui Gavriloi

Igor suma de 16 284,16 lei cu titlu de penalitate pentru achitarea cu întârziere a

indemnizației unice de concediere, suma de 500 lei cu titlu prejudiciu moral.

În rest acțiunea a fost respinsă, ca neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Cahul din 26 septembrie 2017, a fost respins

apelul declarat de Inspectoratul General al Poliției al MAI împotriva hotărârii

Judecătoriei Cahul din 10 iunie 2016 și hotărârii suplimentare din 14 octombrie

2016.

S-a admis apelul declarat de Gavriloi Igor prin intermediul avocatului

Todorov Maxim, s-a casat parțial hotărârea Judecătoriei Cahul din 10 iunie 2016 în

partea încasării sumei restante, penalității și prejudiciului moral.

S-a încasat de la Inspectoratul General al Poliției în beneficiul Gavriloi Igor:

suma de 7 805, 53 lei cu titlu de indemnizație unică reținută ilegal în calitate de

impozit pe venit; suma de 18 742, 52 lei cu titlu de penalitate de întârziere a

achitării indemnizației unice; suma de 10 000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

În rest hotărârea Judecătoriei Cahul din 10 iunie 2016 a fost menținută.

S-a modificat hotărârea suplimentară a Judecătoriei Cahul din 14 octombrie

2016, majorând suma încasată de la Inspectoratul General al Poliției în beneficiul

lui Gavriloi Igor cu titlu de cheltuieli pentru asistență juridică de la 2 000 lei până

la 2 500 lei.

La 01 februarie 2018 (prin intermediul oficiului poștal), Inspectoratul General

al Poliției a depus cerere de recurs împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 26

septembrie 2017, solicitând casarea acesteia, a hotărârii și hotărârii suplimentare a

instanței de fond cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie respinsă ca

tardivă și neîntemeiată.

În motivarea recursului declarat, Inspectoratul General al Poliției a reiterat

motivele de fapt ale cauzei și a invocat că instanța de apel la pronunțarea deciziei

nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, a interpretat în mod eronat legea și nu

au fost constatate și elucidate pe deplin circumstanțele importante pentru

soluționarea cauzei.

În acest context a specificat că, instanțele nu au aplicat Legea contenciosului

administrativ și Legii cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public

din punct de vedere a tardivității acțiunii lui Gavriloi Igor.

Totodată, în opinia recurentului, instanțele ierarhic inferioare nu au aplicat

prevederile Legii cu privire la activitatea Poliției și statului polițistului la stabilirea

vinovăției angajatorului pentru achitarea cu întârziere a indemnizației.

Sub alt aspect, recurentul a reiterat că, la data achitării celei dea doua părți din

indemnizație nu mai era în vigoare art. 20 lit. g) al Codului fiscal, astfel

indemnizația constituind venit impozabil, iar interpretarea instanțelor a

retroactivității legii fiind eronată.

La 13 martie 2018 (prin intermediul oficiului poștal), Inspectoratul de Poliție

Cahul a depus o referință la cererea de recurs, solicitând casarea deciziei recurate, a

hotărârii și hotărârii suplimentare a instanței de fond cu emiterea unei noi hotărâri

prin care acțiunea să fie respinsă ca tardivă și neîntemeiată.

La 19 martie 2018 (prin intermediul oficiului poștal), Gavriloi Igor prin

intermediul avocatului Todorov Maxim a depus o referință la cererea de recurs,

prin care a solicitat să fie considerat inadmisibil recursul declarat de Inspectoratul

General al Poliției.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs, referințe, în raport cu

materialele pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul

declarat de către Inspectoratul General al Poliției, neîntemeiat și care urmează a fi

declarat inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al

Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că

reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în

sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de Inspectoratul General al Poliției, nu pot

duce la admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432

al Codului de procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv

asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității

soluției instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului

strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei,

fiind necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de

nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului

înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în

apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții,

instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la

o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de

recurs implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o

minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe

care se bazează.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea recursului ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs declarată de Inspectoratul General al Poliției.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) al

Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Inspectoratul General al

Poliției.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului Svetlana Filincova,

Judecători Dumitru Visternicean,

Nicolae Craiu