2ra-1861/16 — contestarea actului administrativ, anularea titlului de autentificare a dreptului detinatorului de teren si obligarea inregistrarii dreptului de proprietate

prima instanță: S.Lazari dosarul nr. 2ra-1861/16

instanța de apel: Iu.Cimpoi, A.Pahopol, N.Simciuc

Î N C H E I E R E

21 septembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului,

Judecător: Tatiana Vieru

Judecători: Oleg Sternioală și Valentina Clevadî

examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Caisîn Sergiu,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Caisîn

Sergiu împotriva Primăriei orașului Orhei, intervenient accesoriu Oficiul Cadastral

Teritorial Orhei cu privire la contestarea parțială a actului administrativ, anularea

titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren și obligarea înregistrării

dreptului de proprietate,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 12 mai 2016, prin care a fost

respins apelul declarat de Caisîn Sergiu și menținută hotărîrea Judecătoriei Orhei

din 11 noiembrie 2015,

c o n s t a t ă:

La 03 aprilie 2015, Caisîn Sergiu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Primăriei or. Orhei, intervenient accesoriu Oficiul Cadastral Teritorial

Orhei cu privire la contestarea parțială a actului administrativ, anularea titlului de

autentificare a dreptului deținătorului de teren și obligarea înregistrării dreptului de

proprietate.

În motivarea acțiunii Caisîn Sergiu a indicat că, prin contractul de donație nr.

3-2132 din 02 iulie 1996, a primit de la Vacarciuc Parascovia casa de locuit situată

în or. Orhei, str. Meșteșugarilor 22. Bunul imobil enunțat fiind amplasat pe un

teren aferent cu suprafața de 1327 m.p.

Prin decizia Consiliului orășenesc Orhei nr. 1.9.5 din 23 ianuarie 1998,

reclamantului i-a fost repartizat în proprietate privată terenul cu suprafața de

0,1305 ha pentru construcția locativă, situat pe str. Meșteșugarilor 22, în acest sens

fiindu-i eliberat titlu de autentificare a dreptului deținătorului de teren cu nr.

cadastral 6401201112, acesta nefiind înregistrat la OCT Orhei.

Ulterior, prin dispoziția Primăriei or. Orhei nr. 262 din 20 iulie 2001,

reclamantului repetat i-a fost repartizat în proprietate privată terenul sus-indicat,

însă cu suprafața de 0,0699 ha, în acest sens în luna decembrie 2014, fiindu-i

eliberat titlu de proprietate și titlu de autentificare a dreptului deținătorului de teren

1

cu nr. cadastral 6401201133, motiv pentru care a fost sesizată Primăria or. Orhei

cu o cerere prealabilă.

Prin scrisoarea din 06 martie 2015, Primăria or. Orhei a refuzat în admiterea

cererii sus-indicate, deoarece în orașe terenul aferent caselor de locuit se atribuie

de la 0,04 ha pînă la 0,07 ha, condiție ce se atestă la caz, motiv pentru care a fost

sesizată instanța de judecată cu prezenta acțiune.

Solicită Caisîn Sergiu, anularea parțială a dispoziției Primăriei or. Orhei nr.

262 din 20 iulie 2001, în partea ce privește repartizarea în proprietatea

reclamantului a terenului cu suprafața de 0,699 ha, obligarea Oficiului Cadastral

Teritorial Orhei să înregistreze pe numele reclamantului terenul cu suprafața de

0,1305 ha, amplasat în or. Orhei str. Meșteșugarilor 22.

Prin cererea de concretizare a acțiunii din 11 noiembrie 2015, reclamantul

Caisîn Sergiu a solicitat anularea parțială a dispoziției Primăriei or. Orhei nr. 262

din 20 iulie 2001, în partea ce privește repartizarea în proprietatea acestuia a

terenului cu suprafața de 0,699 ha, anularea titlului de autentificare a dreptului

deținătorului de teren aferent cu nr. cadastral 6401201133, cu suprafața de 0,699 ha

pentru construcția locativă amplasat în or. Orhei, str. Meșteșugarilor 22, eliberat pe

numele dînsului și obligarea Oficiului Cadastral Teritorial Orhei de a înregistra pe

numele său, în temeiul titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren cu

nr. cadastral 6401201112, dreptul de proprietate privată asupra terenului pentru

construcție locativă, cu suprafața de 0,1305 ha, situat în or. Orhei, str.

Meșteșugarilor 22, eliberat în baza deciziei Primăriei Orhei nr. 1.9.5 din

23.01.1998, trecut în Registrul cadastral al deținătorului de teren la nr. 2475 din

23.01.1998 și perfectarea documentelor respective, conform hotărîrii judecătorești.

Prin hotărîrea Judecătoriei Orhei din 11 noiembrie 2015, cererea de chemare

în judecată depusă de către Caisîn Sergiu, a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Nefiind de acord cu hotărîrea enunțată, Caisîn Sergiu a declarat apel.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 12 mai 2016, a fost respins apelul

declarat de Caisîn Sergiu și menținută hotărîrea Judecătoriei Orhei din 11

noiembrie 2015.

Invocînd ilegalitatea deciziei enunțate, la 16 iunie 2016, Caisîn Sergiu a

declarat recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea actelor judecătorești cu

emiterea unei noi hotărîri, prin care acțiunea privind contestarea parțială a actului

administrativ, anularea titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren și

obligarea înregistrării dreptului de proprietate să fie admisă în sensul declarat.

În susținerea recursului s-a indicat că, la examinarea pricinii instanțele de

judecată au interpretat eronat normele de drept material, nefiind constatate și

elucidate pe deplin circumstanțele care au importanță pentru soluționarea pricinii.

La fel s-a indicat că, la caz, decizia instanței de apel este ilegală și

neîntemeiată și care urmează a fi casată, pe motiv că nu a fost aplicată legea care

trebuia să fie aplicată și s-a interpretat în mod eronat legea.

În rezultat, instanțele ierarhic inferioare s-au eschivat de la exercitarea

obligației impusă prin lege, de înfăptuire a actului de justiție, au examinat

superficial circumstanțele cauzei, nu au intrat în esența litigiului și nu au apreciat

toate circumstanțele și probele existente ale cauzei, pronunțînd hotărîri ilegale și

2

neîntemeiate de respingere ca neîntemeiată a acțiunii, astfel fiindu-i încălcat în

mod direct dreptul la judecarea în mod echitabil a cauzei (f.d.113-115).

La 03 august 2016, Primăria or. Orhei prin intermediul reprezentantului,

Serghei Labliuc, a prezentat referință la recursul declarat de către Caisîn Sergiu, în

care a invocat caracterul neîntemeiat al acestuia, solicitând respingerea recursului

ca inadmisibil.

Susține reprezentantul intimatei că, recurentul Caisîn Sergiu nu a invocat

careva temeiuri care să se încadreze în prevederile art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC,

considerând decizia instanței de apel și hotărîrea primei instanțe întemeiate și

legale.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Din actele pricinii rezultă că, decizia recurată a fost pronunțată la 12 mai 2016

(f.d.102), iar recursul a fost depus la 16 iunie 2016 (f.d.113), motiv ce impune

instanța de recurs să constate prin prisma prevederilor art. 434 alin. (1) CPC, că

recursul depus de către Caisîn Sergiu a fost declarat în termen.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii și a referinței

depuse de către Primăria or. Orhei, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că recursul declarat

de către Caisîn Sergiu, urmează a fi declarat inadmisibil.

În favoarea concluziei enunțate se invocă următoarele argumente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți

la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de

drept procedural.

Totodată, conform art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept

material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța

judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care

nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat

analogia legii sau analogia dreptului.

Iar potrivit art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural

au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată de un

judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în

absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora

ședinței de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de

desfășurare a procesului; instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane

care nu au fost implicate în proces; în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de

judecată; hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Alin. (4) al articolului enunțat prevede expres că, săvîrșirea altor încălcări

decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în

cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită

a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de

către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au

dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

3

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art.432 alin. (2), (3) și (4).

Sub aspectul acestor prevederi legale, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către

Caisîn Sergiu, este declarativ, or, acesta nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmația de ilegalitate a deciziei

instanței de apel.

Mai mult decît atît, călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a

constatat existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC și anume lit. a),

care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care

recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Argumentele invocate în cererea de recurs depusă de Caisîn Sergiu, poartă un

caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei

instanței de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Cele relatate mai sus derivă și din dispoziția articolului 13 din Convenția

Europeană, care reglementează expres că, recursul trebuie să fie unul ,,efectiv”, atît

în practică, cît și în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretențiile care pot fi

considerate ca fiind „serioase și legitime" conform Convenției (a se vedea c.

Mitropolia Basarabiei și alții vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII, c.

Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991 și c. Rebait și alții contra Franței, Comisia

Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, reieșind din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Caisîn Sergiu, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție,

d i s p u n e :

Recursul declarat de către Caisîn Sergiu, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

Judecător: Tatiana Vieru

Judecători: Oleg Sternioală

Valentina Clevadî

4