2ra-1951/16 — incasarea prejudiciului material

Prima instanță: G. Bîrsan 2ra– 1951/16

Instanța de apel: A. Gheorghieș, A. Toderaș, A. Albu

Î N C H E I E R E

21 septembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, – Svetlana Filincova

Judecători – Dumitru Mardari, Maria Ghervas

examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Gheorghița Irina,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către

Prisneac Lidia împotriva lui Gheorghița Irina privind încasarea prejudiciului

material și moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 15 martie 2016, prin care a

fost admis apelul declarat de către Prisneac Lidia, casată parțial hotărîrea

Judecătoriei Edineț din 29 decembrie 2015 cu emiterea unei noi hotărîri prin

care s-a încasat de la Gheorghița Irina în beneficiul lui Prisneac Lidia prejudiciu

material, în rest hotărîrea Judecătoriei Edineț din 29 decembrie 2015 a fost

menținută,

c o n s t a t ă:

La 27 octombrie 2015, Prisneac Lidia a depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Gheorghița Irina privind încasarea prejudiciului material

și moral.

În motivarea acțiunii a indicat că la 16 iunie 2015, a depus o plîngere la

Inspectoratul de Poliție Edineț pentru a fi luate măsuri cu Gheorghița Irina, a

cărei copii minori au sustras suma de 3000 lei din frigiderul reclamantei, care se

afla la reparație la Parasca Valentin.

Mai indică că s-a stabilit că această sumă de bani a fost sustrasă de către

copiii minori Gheorghița Laurențiu și Gheorghița Jasmina, care sunt copiii lui

Gheorghița Irina.

Menționează că la 26 august 2015, de către Procuratura r-ului Edineț a

fost emisă ordonanța privind pornirea procesului contravențional în privința lui

Gheorghița Irinei, în temeiul art. 63 alin. (1) Cod Contravențional, însă suma

sustrasă de copiii acesteia nu i-a fost restituită.

Reclamanta indică că locuiește singură în satul Corpaci, r-ul Edineț, este

pensionară, acești bani i-a adunat de mai mult timp.

Reclamanta Prisneac Lidia solicită încasarea în mod forțat de la

Gheorghița Irina în beneficiul său prejudiciul material în sumă de 3000 lei,

precum și cheltuielile legate de asistența juridică în sumă de 2000 lei.

Pe parcursul judecării cauzei, reclamanta Prisneac Lidia a depus o cerere

suplimentară prin care a solicitat încasarea de la Gheorghița Irina în beneficiul

său a sumei de 2000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

Prin hotărîrea Judecătoriei Edineț din 29 decembrie 2015, acțiunea

înaintată de către Prisneac Lidia a fost respinsă.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 15 martie 2016, a fost admis apelul

declarat de către Prisneac Lidia, casată parțial hotărîrea Judecătoriei Edineț din

29 decembrie 2015 cu emiterea unei noi hotărîri prin care s-a încasat de la

Gheorghița Irina în beneficiul lui Prisneac Lidia prejudiciu material în sumă de

3000 lei și cheltuielile de judecată în sumă de 2000 lei, în rest hotărîrea

Judecătoriei Edineț din 29 decembrie 2015 a fost menținută.

La 29 iunie 2016, Gheorghița Irina a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitînd admiterea cererii de recurs, casarea deciziei Curții de

Apel Bălți din 15 martie 2016 cu menținerea hotărîrii Judecătoriei Edineț din 29

decembrie 2015.

În motivarea cererii de recurs a invocat că decizia instanței de apel este

ilegală și neîntemeiată, deoarece a fost emisă cu încălcarea normelor de drept

material și anume nu a fost aplicată legea care trebuia să fie aplicată, s-a

interpretat în mod eronat legea, cît și s-au încălcat normele de drept procedural

deoarece pricina a fost judecată în absența acesteia, nefiind citată în mod legal.

La 23 august 2016, Prisneac Lidia a depus referință la recursul declarat de

către Gheorghița Irina, solicitînd declararea acestuia ca fiind inadmisibil.

Studiind materialele dosarului prin prisma temeiurilor invocate în cererea

de recurs, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Gheorghița

Irina nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC,

care să justifice afirmația de ilegalitate a deciziei instanței de apel și a hotărîrii

primei instanțe.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de

drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în

care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau

procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în

cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Gheorghița

Irina nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC,

or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei

instanței de apel, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural de către instanța de apel sau instanța de fond, respectiv nu constituie

temei de casare a actelor recurate.

Recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

În acest sens, completul ține să menționeze că conform jurisprudenței

CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea

situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie

1991), însă motivele recursului invocate în speță sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de către Gheorghița Irina ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440

alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Gheorghița Irina.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele ședinței,

Svetlana Filincova

Judecători Dumitru Mardari

Maria Ghervas