2rac-404/16 — încasarea datoriei

Prima instanță: Judecătoria Hîncești Dosarul nr. 2rac-404/16

Judecător: V. Grosu

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: V. Pruteanu, L. Popova, A. Gavrilița

Î N C H E I E R E

21 septembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecători Nicolae Craiu, Ion Druță

examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de

către Societatea cu Răspundere Limitată „Activrut”,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată „Activrut” împotriva Primăriei or. Hîncești privind

încasarea datoriei rezultată din contractul achiziții publice de antrepriză nr. 154

din 10 noiembrie 2011 și cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 18 mai 2016, prin care a fost

respins apelul declarat de SRL „Activrut” și a fost menținută hotărîrea

Judecătoriei Hîncești din 26 martie 2015,

c o n s t a t ă

La 21 martie 2014, SRL „Activrut” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Primăriei or. Hîncești, solicitînd încasarea datoriei 490 408,36 lei și a

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii înaintate a indicat că, la 10 noiembrie 2011, a încheiat

cu Primăria or. Hîncești contractul de antrepriză nr. 154, conform căruia s-a

obligat să execute lucrările de reparație a unui sector de drum cu îmbrăcămintea

de beton asfaltic din or. Hîncești, str. M. Hîncu, L-0, 800 km, iar autoritatea

contractantă să achite valoarea lucrărilor efectuate.

Potrivit pct. 4.1 al contractului menționat, valoarea lucrărilor de construcție-

montaj ce reprezintă obiectul contractului constituia 4 913 349 lei. Ulterior, la 10

septembrie 2012 au convenit referitor la executarea de lucrări suplimentare la

obiectul lucrări de reparație a unui sector de drum cu îmbrăcămintea de beton

asfaltic din or. Hîncești, str. M. Hîncu, L-0, 800 km în valoare de 619 405,97 lei.

Și-a executat integral obligațiile asumate, fapt confirmat prin procesul-verbal de

recepție a lucrărilor executate pe luna decembrie 2012 în valoare de 1 050 238 lei,

procesul-verbal de recepție a lucrărilor executate pe luna august 2012 în valoare

de 749 095,37 lei (factura fiscală FV 7034367 din 30 august 2012), procesul-

verbal de recepție a lucrărilor executate pe luna septembrie (N1) 2012 în valoare

de 1 449 114,30 lei (factura fiscală FV 7034375 din 19 septembrie 2012),

procesul-verbal de recepție a lucrărilor executate pe luna septembrie (N2) 2012 în

valoare de 1 043 208,27 lei (factura fiscală FV 7034378 din 26 septembrie 2012),

procesul-verbal de recepție a lucrărilor executate pe luna octombrie 2012 în

valoare de 323 372,62 lei (lucrări suplimentare) (factura fiscală FV 7034388 din

11 octombrie 2012), procesul-verbal de recepție a lucrărilor executate pe luna

octombrie (N1) 2012 în valoare de 307 527,74 lei (factura fiscală FV 7034392 din

24 octombrie 2012), procesul-verbal de recepție a lucrărilor executate pe luna

octombrie (N2) 2012 în valoare de 242 656,93 lei (lucrări suplimentare) (factura

fiscală FV 7034395 din 31 octombrie 2012), procesul-verbal de recepție a

lucrărilor executate pe luna decembrie 2012 în valoare de 15 986,98 lei (lucrări

suplimentare) (factura fiscală BV 3692309 din 07 decembrie 2012), procesul-

verbal de recepție a lucrărilor executate pe luna decembrie 2012 în valoare de 199

026,39 lei (factura fiscală BV 3692310 din 07 decembrie 2012), care au fost

semnate de ambele părți.

Însă pîrîta nu și-a executat obligația de plată asumată pentru lucrările

executate, datoria constituind 490 408,36 lei. Prin somația nr. 114/01/113 din 18

noiembrie 2013 a solicitat pîrîtului achitarea datoriei. Consideră că în virtutea

raportului obligațional este în drept să pretindă achitarea datoriei la plata pentru

lucrările executate.

Prin hotărârea Judecătoriei Hîncești din 26 martie 2015, a fost respinsă ca

neîntemeiată acțiunea civilă la cererea de chemare în judecată a SRL „Activrut”

către Primăria or. Hîncești privind încasarea datoriei în valoare de 490 408,36 lei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 18 mai 2016, s-a respins apelul

declarat de SRL „Activrut” și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Hîncești din 26

martie 2015.

Nefiind de acord cu decizia menționată, la 15 iulie 2016, în termenul

prevăzut de lege, SRL „Activrut” a declarat recurs, solicitînd admiterea

recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărîrii primei instanțe, cu

emiterea unei noi hotărîri de admitere a acțiunii înaintate. Solicită recurenta și

încasarea cheltuielilor de judecată compuse din taxa de stat achitată în mărime de

33 093,24 lei.

În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate

pe parcursul examinări cauzei în instanțele inferioare, recurentul a indicat că

decizia instanței de apel cît și hotărîrea primei instanțe, sunt ilegale și

neîntemeiate, fiind emise cu interpretarea eronată a normelor de drept material.

De asemenea, invocă că probele anexate la materialele cauzei au fost apreciate

arbitrar.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție a RM consideră că recursul

este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de

drept procedural.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în

care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau

procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în

cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SRL „Activrut” nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, or

recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea actelor

judecătorești contestate, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei.

Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul

XXXVIII CPC, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de

către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul

dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în

afara controlului instanței de recurs. Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța

de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și

anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele,

încălcînd în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130

CPC. Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a

regulilor de apreciere a probelor.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel sau instanța de fond, respectiv nu constituie temei de

casare a actelor judecătorești recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursul

trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct

starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele

recursului invocate în speță sunt similare celor invocate în cadrul judecării

pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de SRL „Activrut” ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție,

d i s p u n e

Recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Activrut” se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nicolae Craiu

Ion Druță