2r-741/16 — incasarea restantelor salariale, a dobinzii de intirziei si a prejudiciului moral

2r-741/16 — incasarea restantelor salariale, a dobinzii de intirziei si a prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr.2r-741/16

Prima instanță: Judecătoria Comrat (S. Gubenco)

Instanța de apel: Curtea de Apel Comrat (jud. A. Curdova, G. Colev, Șt. Starciuc)

DECIZIE

21 septembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței: Tatiana Vieru

Judecători: Valentina Clevadî

Oleg Sternioală

examinînd recursul declarat de Piotr Leicovici împotriva încheierilor din 24

martie 2016 și din 05 mai 2016 a Curții de Apel Comrat,

adoptate în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Piotr

Leicovici împotriva Întreprinderii Individuale „Ghiochi-Oguz-Dobrov” cu privire la

încasarea restanței la salariu, penalității de întîrziere, compensarea pierderilor la

plățile salariale și încasarea prejudiciului moral,

c o n s t a t ă :

La data de 19 septembrie 2014, Piotr Leicovici a înaintat cerere de chemare

în judecată împotriva ÎI „Ghiochi-Oguz-Dobrov” solicitînd inițial încasarea restanței

la salariu în mărime de 20340 lei, penalității de întîrziere în legătură cu reținerea

salariului în mărime de 9170, 5 lei, compensarea pierderilor la plățile salariale în

legătură cu inflația în mărime de 1862, 8 lei (în total 31373, 3 lei), calculate pînă la

data de 29 august 2014, încasarea penalității de întîrziere în legătură cu reținerea

salariului și compensarea pierderilor la plățile salariale în legătură cu inflația

începînd cu 29 august 2014 pînă la intrarea în vigoare a hotărîrii judecătorești.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că în luna ianuarie 2012 s-a

angajat la ÎI „Ghiochi-Oguz-Dobrov” în funcția de jurist, cu salariul lunar de 600

lei. A activat în cadrul ÎI „Ghiochi-Oguz-Dobrov” pînă la data de 01 iulie 2014.

La data de 01 iulie 2014 a scris cerere pentru acordarea concediului de odihnă

cu ulterioara concediere din funcție. Pînă la data respectivă pîrîtul nu i-a achitat

salariul pentru perioada lucrată și nici indemnizația de concediu.

Indică că, rezultînd din prevederile art. 142, art. 143 Codul muncii, salariul

urma a fi achitat lunar, iar la încetarea raporturilor de muncă se efectuează toate

plățile aferente la ziua concedierii.

Susține că, în cererea pe numele administratorului pîrîtului a solicitat

acordarea concediului anual de odihnă pentru anii 2013-2014, să fie eliberat din

1

funcția deținută la expirarea perioadei de concediu și să-i achite în mod de urgență

datoria la salariu pentru perioada lucrată și indemnizația de concediu.

Declară că, pînă în prezent nu i s-a achitat datoria la salariu și indemnizația de

concediu, iar în baza art. 330 alin.(2) Codul muncii, pentru fiecare zi de întîrziere

urmează să-i achite 0,1 % din suma neachitată în termen.

Afirmă că, în temeiul art. 145 Codul muncii, pîrîtul urmează să-i achite

salariul majorat rezultînd din coeficientul inflației.

Remarcă că, la data de 28 august 2014 a adresat o cerere prealabilă pîrîtului,

care a rămas fără examinare și careva răspunsuri în scris nu a primit.

La data de 29 decembrie 2014, reclamantul a depus o cerere, prin care a

solicitat în temeiul art.art. 90,329-332 Codul muncii, compensarea prejudiciului

moral pentru neachitarea salariului, echivalentul a trei salarii medii lunare în sectorul

economic la data adoptării hotărîrii.

La data de 06 iulie 2015, reclamantul a depus cerere de concretizare, solicitînd

suplimentar încasarea penalității de întîrziere în legătură cu reținerea salariului în

mărime de 5979,96 lei pentru perioada 29 august 2014-06 iulie 2015 și compensarea

pierderilor la plățile salariale în legătură cu inflația în mărime de 1647, 54 lei.

Prin hotărîrea din 27 ianuarie 2016 a Judecătoriei Comrat s-a respins cererea

de chemare în judecată depusă de Piotr Leicovici împotriva ÎI „Ghiochi-Oguz-

Dobrov” cu privire la încasarea datoriei la salariu în mărime de 20340 lei, penalității

de întîrziere în legătură cu reținerea plăților slariale în mărime de 15150,46 lei,

compensarea pierderilor la plățile salariale în legătură cu inflația în mărime de

3510,34 lei și încasarea prejudiciului moral echivalentul a trei salarii medii lunare în

sectorul economic.

La data de 23 februarie 2016, Piotr Leicovici a depus apel împotriva hotărîrii

din 27 ianuarie 2016 a Judecătoriei Comrat, solicitînd casarea hotărîrii, cu

pronunțarea unei noi hotărîri de admitere integrală a pretențiilor.

Prin încheierea din 24 martie 2016 a Curții de Apel Comrat nu s-a dat curs

cererii de apel depuse de Piotr Leicovici și i s-a oferit termen de 15 zile, din data

recepționării încheierii, pentru prezentarea cererii de apel în conformitate cu

prevederile art. 365 Cod de procedură civilă. Ședința de judecată a fost stabilită

pentru data de 05 mai 2016 ora 09:30.

Prin decizia din 19 mai 2016 a Curții de Apel Comrat s-a admis parțial cererea

de apel depusă de Piotr Leicovici și s-a casat hotărîrea din 27 ianuarie 2016 a

Judecătoriei Comrat în partea respingerii încasării restanței la salariu în mărime de

20340 lei și a penalității de întîrziere în mărime de 15150,46 lei, cu pronunțarea unei

noi hotărîri în această parte prin care s-a încasat din contul ÎI „Ghiochi-Oguz-

Dobrov” în beneficiul lui Piotr Leicovici restanța la salariu în mărime de 20340 lei

și penalitatea de întîrziere în mărime de 15150,46 lei. Concomitent, s-a decis

încasarea contul ÎI „Ghiochi-Oguz-Dobrov” în beneficiul statului a taxei de stat în

mărime de 1064 lei pentru depunerea acțiunii în instanța de judecată și a taxei de

stat în mărime de 798 lei pentru depunerea apelului. În rest, hotărîrea primei instanțe

a fost menținută fără modificări.

La data de 16 mai 2016, conform sigiliului Oficiului Poștal (f.d.195), Piotr

Leicovici a declarat recurs împotriva încheierilor din 24 martie 2016 și din 05 mai

2016 a Curții de Apel Comrat, solicitînd casarea acestora cu remiterea pricinii la

2

rejudecare în altă instanță pentru examinarea cererii de apel.

În motivarea recursului s-a invocat că prin încheierea din 24 martie 2016 a

Curții de Apel Comrat nu s-a dat curs cererii de apel depuse împotriva hotărîrii din

27 ianuarie 2016 a Judecătoriei Comrat, din motiv că cererea de apel depusă nu este

motivată și urmează a fi conformată prevederilor art. 365 Cod de procedură civilă.

Indică că, dispozitivul încheierii contestate i-a fost adus la cunoștință de către

persoana care a recepționat încheierea, expediată de instanța de judecată, la

sărbătorile pascale-01-02 mai 2016.

Consideră că, argumentul instanței de apel este greșit, deoarece apelul depus

este motivat, textul acestuia fiind oformat pe patru pagini și conținutul cererii de

apel este în conformitate cu legislația procesuală a Republicii Moldova.

Remarcă că, în cererea de apel depusă la data de 22 februarie 2016 a specificat

că la data întocmirii acesteia, hotărîrea motivată a primei instanțe nu a fost redactată

și nu cunoștea toate argumentele și motivele instanței de judecată ce au servit ca

temei pentru adoptarea acestei hotărîri ilegale. Astfel, a indicat în conținutul cererii

de apel că-și rezervă dreptul de a completa cererea de apel depusă cu argumente,

motive și fapte suplimentare după ce va lua cunoștință de hotărîrea motivată,

procesul verbal al ședinței de judecată și materialele cauzei integral.

Susține că, completarea cererii de apel cu argumente noi este dreptul său

procedural, dar nu posibilitatea procesuală a instanței de judecată de a emite o astfel

de încheiere. De altfel și existența textului în acest sens în cererea de apel nu-i acorda

dreptul instanței de apel de a emite o încheiere prin care să nu dea curs cererii de

apel depuse. Încheierea este adoptată cu încălcarea legislației procesuale și urmează

a fi casată.

Declară că, conform Codului Muncii litigiile de muncă se examinează în 30

zile, circumstanță invocată în nenumăratele adresări președintelui ședinței de

judecată în perioada examinării în prima instanță-septembrie 2014-august 2015, în

cadrul ședințelor de judecată în care a avut posibilitatea să fie prezent. Însă, instanța

de judecată a ignorat adresările sale, favorizînd partea pîrîtă în tergiversarea

procesului pînă la plecarea sa din Republica Moldova la 30 august 2015, rezultînd

din circumstanțele familiale.

Reiterează că, în cererea de apel din 22 februarie 2016 a specificat că-și

rezervă dreptul de a completa cererea de apel depusă cu argumente, motive și fapte

suplimentare după ce va lua cunoștință de hotărîrea motivată, procesul verbal al

ședinței de judecată și actele anexate. Însă, din motivul absenței sale din țară nu a

primit pînă în prezent hotărîrea motivată a primei instanței și nu a luat cunoștință de

conținutul acesteia, materialele cauzei, documentele anexate de partea pîrîtă în

perioada septembrie 2015-ianuarie 2016. Nu a luat cunoștință nici de procesul verbal

al ședinței de judecată, de aceea nicidecum nu poate completa sau concretiza cu noi

fapte și circumstanțe cererea de apel motivată depusă inițial și corespunzător să

îndeplinească indicațiile instanței de apel expuse în încheierea din 24 martie 2016

Opinează că, instanța de apel urma să ia în considerare că începînd cu

septembrie 2015 și pînă în prezent interesele sale au fost reprezentate și urmau a fi

reprezentate de avocatul acordat de Oficiul Teritorial Comrat al Consiliului Național

pentru Asistență Juridică Garantată de Stat, căruia a adresat o astfel de cerere și nu i

3

s-a refuzat. Astfel, încheierea urma a fi expediată în adresa acestuia, care urma să

studieze materialele dosarului și după necesitate să depună o cerere de apel

suplimentară.

Menționează că, dacă avocatul său nu și-a îndeplinit obligațiile sale, instanța

de apel urma să examineze cererea sa de apel motivată și să se expună asupra

argumentelor acesteia și în lipsa sa sau a avocatului său.

Relevă că, prin încheierea din 24 martie 2016 a Curții de Apel Comrat a fost

obligat să execute indicațiile instanței de apel în termen de 15 zile, ședința de

judecată fiind stabilită pentru dat de 05 mai 2016. Rezultînd din prevederile Codului

de Procedură Civilă, dacă această dispoziție nu a fost executată în termenul stabilit,

de obicei instanța de apel restituie apelantului cererea de apel neexaminată și remite

pricina în prima instanță. O astfel de încheiere este cu drept de recurs.

Recurentul presupune că la data de 05 mai 2016, instanța de apel a adoptat o

astfel de încheiere, deoarece în componența Curții de Apel Comrat astăzi activează

și judecătorul Gubensco S., care a și adoptat hotărîrea în primă instanță contestată în

prezent. Din componența completului instanței de apel ce examinează prezenta

cauză face parte și Colev G. care este interesat în o astfel de finalizare a procesului,

deoarece Colev G. anterior a activat în Judecătoria Comrat și a participat practic la

toate dosarele în care a fost ca parte, iar pe de altă parte Dobrov F., și/sau firmele

sale SRL „Kervan-Prim”, și/sau ÎI „Ghiochi-Oguz-Dobrov”, și/sau materialele

contravenționale, care permanent s-a expus în favoarea lui Dobrov F., dar nu în

favoarea sa, a adevărului, a legalității, a dreptății. De aceea și contestă prezenta

încheiere, însă nu cunoaște nimic despre ea.

Precizează că, dacă există o astfel de încheiere din 05 mai 2016 a Curții de

Apel Comrat, atunci motive, argumente și temeiuri de casare a acesteia urmează să

servească cele expuse anterior.

Consideră că, pentru o examinare obiectivă, corectă și legală a cererii de apel

în fond, ar fi întemeiat ca prezenta cauză să fie transmisă altei instanțe de apel.

Examinînd temeiurile recursului, prin prisma argumentelor invocate și a

materialelor din dosar, coroborat cu normele de drept procedural, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție va respinge

recursul declarat de Piotr Leicovici din următoarele motive.

În conformitate cu art. 425 Cod de procedură civilă, termenul de declarare a

recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunțarea ei.

În conformitate cu art. 426 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul împotriva

încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza

dosarului și a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilității și fără

participarea părților.

În conformitate cu prevederile art. 427 lit. a) Cod de procedură civilă, instanța

de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă

recursul și să mențină încheierea.

Recursul în partea contestării încheierii din 24 martie 2016 a Curții de Apel

Comrat, Colegiul îl va respinge ca fiind tardiv în următoarele circumstanțe.

Din materialele pricinii rezultă că prin încheierea din 24 martie 2016 a Curții

de Apel Comrat nu s-a dat curs cererii de apel depuse de Piotr Leicovici și i s-a oferit

4

termen de 15 zile, din data recepționării încheierii, pentru prezentarea cererii de apel

în conformitate cu prevederile art. 365 Cod de procedură civilă. Ședința de judecată

a fost stabilită pentru data de 05 mai 2016 ora 09:30 (f.d.163).

La acest capitol, Colegiul notează că instanța de apel la adoptarea încheierii din

24 martie 2016 a Curții de Apel Comrat a invocat prevederile art. 365 alin.(1) lit.d),

e) Cod de procedură Civilă, conform cărora în cererea de apel se indică motivele de

fapt și de drept pe care se întemeiază apelul și probele invocate în susținerea apelului.

Concomitent, instanța de apel a indicat și faptul că apelantul Piotr Leicovici,

în cererea de apel depusă la data de 23 februarie 2016 împotriva hotărîrii din 27

ianuarie 2016 a Judecătoriei Comrat, a menționat că va completa cererea de apel

după recepționarea hotărîrii motivate a primei instanțe.

Tot aici, este de menționat că hotărîrea motivată din 27 ianuarie 2016 a

Judecătoriei Comrat a fost expediată în adresa lui Piotr Leicovici la data de 10 martie

2016, conform scrisorii de însoțire (f.d.154) și recepționată la data de 15 martie

2016, conform avizului de recepție (f.d.157), inclusiv și de avocatul acestuia Victor

Cîlcic la data de 15 martie 2016, conform avizului de recepție (f.d.156).

Colegiul reiterează că rezultînd din prevederile art. 425 Cod de procedură

civilă, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la

pronunțarea ei.

Colegiul relevă că încheierea din 24 martie 2016 a Curții de Apel Comrat prin

care nu s-a curs cererii de apel depuse de Piotr Leicovici împotriva hotărîrii din 27

ianuarie 2016 a Judecătoriei Comrat a fost expediată în adresa lui Piotr Leicovici la

data de 28 martie 2016, conform scrisorii de însoțire (f.d.164) și recepționată la data

de 29 martie 2016, conform avizului de recepție (f.d.166).

Concomitent, în adresa apelantului Piotr Leicovici, inclusiv și în adresa

avocatului acestuia-Victor Cîlcic au fost expediate citații prin care au fost înștiințați

despre ședința de judecată din 05 mai 2016 ora 09:30 (f.d.165) și recepționate la

data de 30 martie 2016 (f.d.167, 169).

La data de 16 mai 2016, conform sigiliului oficiului poștal (f.d.195), Piotr

Leicovici a declarat recurs împotriva încheierii din 24 martie 2016 a Curții de Apel

Comrat (f.d.193-194).

În conformitate cu art. 110 Cod de procedură civilă, termenul de procedură

este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia

instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea

instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un

ansamblu de acte.

Totodată, Colegiul precizează că intervalul de timp stabilit de lege în cadrul

căruia părțile sunt în drept să declare recurs este de 15 zile din momentul pronunțării

încheierii sau primirii încheierii integrale.

În conformitate cu art. 111 alin. (3) Cod de procedură civilă, termenul de

procedură stabilit în ani, luni sau zile începe să curgă în ziua imediat următoare datei

calendaristice stabilite, datei comunicării actului de procedură sau producerii

evenimentului ori momentului care a condiționat începutul lui.

În atare circumstanțe, pornind de la faptul că încheierea contestată din 24

martie 2016 a Curții de Apel Comrat a fost pronunțată în absența apelantului

Leicovici Piotr, însă a fost recepționată la data de 29 martie 2016, conform avizului

5

de recepție (f.d.166), termenul de contestare a acesteia începe să curgă din ziua

imediat următoare recepționării actului de procedură.

La caz, Colegiul decelează că Piotr Leicovici a declarat recurs împotriva

încheierii din 24 martie 2016 a Curții de Apel Comrat cu depășirea termenului legal

de 15 zile de la data comunicării actului judecătoresc.

În conformitate cu art. 116 alin.(1), (3) Cod de procedură civilă, persoanele

care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură

pot fi repuse în termen de către instanță. La cererea de repunere în termen se

anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie

efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea,

să fie prezentate documentele respective etc.).

Colegiul reiterează că instituția de drept procesual a repunerii în termen

constituie beneficiul acordat de lege titularului unui drept procesual, care din motive

justificate nu și-a putut exercita dreptul în interiorul termenului imperativ, să-și

îndeplinească acest drept și, ulterior, fără ca instanța să-l decadă din exercițiul său

sau să aplice o altă sancțiune prevăzută de lege în caz de nerespectare a termenului.

Repunerea în termen trebuie să fie solicitată de parte, instanța neputînd, în lipsa

unei dispoziții legale exprese, să o pronunțe din oficiu cu încălcarea principiului

dreptului de dispoziție a părților, chiar și în ipoteza în care din ansamblul

materialului probator administrat în dosar ar rezulta că partea a fost împiedicată de

un motiv justificat în a-și îndeplini actul de procedură în termen.

Colegiul remarcă că termenul de contestare poate fi repus, cu examinarea

recursului în fond, doar în cazul dacă persoanele îndreptățite solicită acest lucru și

prezintă probe veridice, ce confirmă imposibilitatea de a fi putut depune recursul în

termen, însă din oficiu termenul nu poate fi restabilit.

În speță, Colegiul relevă că acțiunile lui Piotr Leicovici nu constitue decît o

denegare a acestuia de a-și executa obligațiile procedurale în realizarea drepturilor,

rezultînd din prevederile art. 56 alin.(3) și art. 61 alin. (1) Codul de procedură civilă,

care obligă părțile de a se folosi cu bună-credință de drepturile sale procedurale.

Mai mult, Colegiul precizează că Piotr Leicovici, la contestarea încheierii

instanței de apel din 24 martie 2016, nu a solicitat repunerea în termen.

Referitor la argumentul recurentului precum că textul dispozitivului încheierii

instanței de apel din 24 martie 2016 i-a fost citit în zilele pascale de 01-02 mai 2016

în cadrul discuției cu persoana ce a recepționat încheierea, Colegiul îl consideră lipsit

de suport probant.

În această ordine de idei, Colegiul reiterează că încheierea din 24 martie 2016

a Curții de Apel Comrat, expediată în adresa lui Piotr Leicovici, a fost recepționată

la data de 29 martie 2016, conform avizului de recepție (f.d.166).

În conformitate cu art. 100 alin. (1) Cod de procedură civilă, cererea de chemare

în judecată și actele de procedură se comunică participanților la proces și persoanelor

interesate, contra semnătură, prin intermediul persoanei împuternicite, prin poștă, cu

scrisoare recomandată și cu aviz de primire, prin intermediul biroului executorului

judecătoresc sau prin alte mijloace care să asigure transmiterea textului cuprins în

act și confirmarea primirii lui, precum și prin delegație judiciară.

Prin urmare, în caz de recepționare a încheierii contestate de către o altă

6

persoană împuternicită de a recepționa corespondența destinatarului decît Piotr

Leicovici, aceasta urma a fi adusă la cunoștință destinatarului în termeni restrînși.

Însăși, aducerea la cunoștință cu întîrziere a conținutului încheierii contestate de

către persoana ce a recepționat corespondența destinatarului, nu justifică omiterea

termenului de contestare.

La caz, încheierea instanței de apel prin care nu s-a dat curs cererii de apel, care

și conține data ședinței de judecată, a fost recepționată, careva mențiuni privind

absența destinatarului, pe cotor nu au fost efectuate.

Aceeași situație se repetă și în cazul expedierii citației prin care Piotr Leicovici

este înștiințat despre data și ora ședinței de judecată din 05 mai 2016 ora 09:30

(f.d.167).

În conformitate cu art. 75 alin. (4) Cod de procedură civilă, actele procedurale

efectuate de reprezentant în limitele împuternicirilor sale sînt obligatorii pentru

persoana reprezentată în măsura în care ele ar fi fost efectuate de ea însăși. Culpa

reprezentantului este echivalentă culpei părții. Situație aplicabilă și în cazul abținerii

de a efectua careva acte rezultînd din împuternicirile și drepturile procedurale

acordate.

Colegiul notează că în cadrul examinării cererii de apel în fond-19 mai 2016,

avocatul apelantului-Victor Cîlcic menționează că reprezentatul său a făcut

cunoștință cu hotărîrea motivată prin intermediul internetului, însă Piotr Leicovici

nu l-a contactat. Concomitent, a specificat că, în opinia sa, cererea de apel depusă de

Piotr Leicovici este motivată și urmează a fi examinată. Însăși, reclamantul nu l-a

informat despre adresa sa (f.d.181 verso).

Tot aici, este de menționat că absența recurentului de la domiciliu în perioada

expedierii încheierii din 24 martie 2016 a Curții de Apel Comrat și recepționării

acesteia nu a fost confirmată prin careva probe. Astfel, ipoteza recurentului precum

că ar fi aflat despre conținutul dispozitivului încheierii din 24 martie 2016 a Curții

de Apel Comrat la data de 01-02 mai 2016, este lipsită de suport probant.

Pe cale de consecință, Colegiul conchide că recurentul nu a dat dovadă de

diligență și bună credință în realizarea drepturilor sale, în condițiile cînd personal nu

a intenționat să-și realizeze drepturile și să-și asume obligații.

Colegiul reliefă că omiterea termenului de contestare a încheierii instanței de

apel nu este decît o eludare a recurentului de a beneficia de drepturile sale, garantate

atît de legislația națională, cît și cea internațională.

CEDO, într-o practică constantă, stabilește că participanții procesului de

judecată, inițiind proceduri în justiție, urmează să-și asume un rol activ urmărind cu

diligență derularea procesului său. Or, fiind persoană interesată în examinarea

acestei cauze, urma să întreprindă toate măsurile necesare în vederea contestării în

termen a încheierilor instanței de apel.

Prin urmare, instanța de recurs consideră că recurentul nu s-a conformat

prevederilor legale și nici nu a luat măsuri necesare, după cum sugerează

jurisprudența CEDO, de a proteja drepturile sale de acces la instanță (Van Harn vs

Germany, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007), ceea ce a dus la omiterea termenului

de contestarea a încheierilor instanței de apel.

Instanța de recurs reiterează că exercitarea unui drept de către titularul său nu

poate avea loc decît într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea

7

anumitor exigențe, cărora li se subsumează și instituirea unor termene, după a căror

expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă.

Din considerentele menționate și avînd în vedere faptul că, recurentul a declarat

recursul împotriva încheierii din 24 martie 2016 a Curții de Apel Comrat în afara

termenului legal, Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul în această parte ca

fiind tardiv.

Cu referire la recursul în partea contestării încheierii din 05 mai 2016 a Curții

de Apel Chișinău, Colegiul îl va respinge în următoarele circumstanțe.

În conformitate cu art. 429 alin.(2) Cod de procedură civilă, încheierile date în

apel pot fi atacate cu recurs numai o dată cu decizia, cu excepția cazurilor cînd,

potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs și cînd încheierea face imposibilă

desfășurarea de mai departe a procesului.

Colegiul relevă că, în condițiile legii sunt susceptibile de recurs separat

următoarele încheieri pronunțate de curțile de apel ca instanță de apel:- încheierea

de respingere a cererii de repunere în termenul de apel (art. 362 alin.(3) coroborat cu

art. 116 alin.(5) Cod de procedură civilă); - încheierea de a nu da curs cererii de apel

(art. 368 alin. (3) Cod de procedură civilă); - încheierea de restituire a cererii de apel

(art. 369 alin.(2) Cod de procedură civilă); - încheierea de suspendare a procesului

și încheierea prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a pricinii (art. 263 Cod

de procedură civilă).

Colegiul notează că o careva încheiere separată datată cu 05 mai 2016, care ar

putea fi supusă căilor de atac în condițiile Capitolului XXXVIII, Secțiunea I, Cod

de Procedură Civilă, Curtea de Apel Comrat nu a adoptat în pricina civilă la cererea

de chemare în judecată depusă de Piotr Leicovici împotriva ÎI „Ghiochi-Oguz-

Dobrov” cu privire la încasarea restanței la salariu, penalitatea de întîrziere,

compensarea pierderilor la plățile salariale și încasarea prejudiciului moral.

Sub acest aspect, Colegiul remarcă că din contextul recursului declarat de Piotr

Leicovici la data de 16 mai 2016 se distinge asumpția sa precum că instanța de apel

ar fi emis o încheiere de restituire a cererii de apel, rezultînd din faptul că prin

încheierea din 24 martie 2016 a Curții de Apel Comrat i s-a acordat termen pentru

înlăturarea neajunsurilor pînă la data de 05 mai 2016 și în condițiile Codului de

Procedură Civilă neconformarea indicațiilor instanței de apel, duce la restituirea

apelului fără examinare.

Tot aici, este de menționat că recurentul, în recursul declarat, specifică că nu

cunoaște nimic despre încheierea din 05 mai 2016 a Curții de Apel Comrat prin care

i-ar fi fost restituită fără examinare cererea de apel.

În atare circumstanțe, Colegiul reiterează că Curtea de Apel Comrat la data de

05 mai 2016 nu a adoptat careva încheiere separată prin care să restituie neexaminată

cererea de apel și care ar putea fi supusă căilor de atac în condițiile Capitolului

XXXVIII, Secțiunea I, Cod de Procedură Civilă. Însă, prin încheiere protocolară a

dispus admiterea cererii depuse de avocatul Victor Cîlcic (avocatul apelantului)

privind amînarea examinării pricinii (f.d.171), stabilind următoarea ședință de

judecată pentru data de 19 mai 2016 ora 08:45 (f.d.175), cînd și a fost examinată în

8

fond cererea de apel depusă de Piotr Leicovici la data de 23 februarie 2016 împotriva

hotărîrii din 27 ianuarie 2016 a Judecătoriei Comrat.

În consecință, Colegiul relevă că recurentul declarînd recurs împotriva

încheierii din 05 mai 2016 a Curții de Apel Comrat, a declarat recurs împotriva unui

act judecătoresc inexistent. Or, ipoteza recurentului precum că presupune că există

o încheiere prin care ar fi fost restituită cererea de apel fără examinare, nu poate servi

temei de declarare a recursului, în condițiile cînd Piotr Leicovici nu a dat dovadă de

diligență și bună-credință că să urmărească desfășurarea procesului inițiat la cererea

sa.

Mai mult, din poziția avocatului Victor Cîlcic desemnat de Oficiul Teritorial

Comrat al Consiliului Național pentru Asistență Juridică Garantată de Stat, la cererea

lui Piotr Leicovici, întru reprezentarea intereselor sale, rezultă că Piotr Leicovici nu

l-a contactat și nici adresa sa nu i-a transmis-o (f.d.181 verso).

Astfel, nu poate fi pusă pe seama instanței de apel sau oponenților lipsa

comunicării și conlucrării între avocat și persoana reprezentată.

Prin urmare, Colegiul respinge recursul declarat de Piotr Leicovici împotriva

încheierii din 05 mai 2016 a Curții de Apel Comrat, ca fiind declarat împotriva unui

act de dispoziție inexistent.

În baza celor expuse, în conformitate cu art. art. 427 lit. a), 428 Cod de

procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d e c i d e :

Se respinge ca fiind tardiv recursul declarat de Piotr Leicovici împotriva

încheierii din 24 martie 2016 a Curții de Apel Comrat, adoptată în pricina civilă la

cererea de chemare în judecată depusă de Piotr Leicovici împotriva Întreprinderii

Individuale „Ghiochi-Oguz-Dobrov” cu privire la încasarea restanței la salariu,

penalitatea de întîrziere, compensarea pierderilor la plățile salariale și încasarea

prejudiciului moral.

Se respinge recursul declarat de Piotr Leicovici împotriva încheierii din 05 mai

2016 a Curții de Apel Comrat.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele ședinței Tatiana Vieru

Judecători Valentina Clevadî

Oleg Sternioală

9