3ra-1163/16 — contestarea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actului administrativ
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
3ra-1163/16 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
prima instanță: A. Cucerescu dosarul nr. 3ra-1163/16
instanța de apel: N. Budăi, I. Muruianu, V. Efros
Î N C H E I E R E
15 septembrie 2016 mun. Chișinău
Colegiul civil comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președintele completului, judecătorul - Valeriu Doagă
Judecătorii - Iuliana Oprea, Sveatoslav Moldovan
examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de reprezentantul
lui Enache Iulian, avocatul Pelin Valeriu,
în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de reprezentantul lui
Enache Iulian, avocatul Pelin Valeriu împotriva Departamentului Trupelor de
Carabinieri al Ministerului Afacerilor Interne, intervenient accesoriu Ministerul
Afacerilor Interne cu privire la contestarea actului administrativ,
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 26 mai 2016
c o n s t a t ă:
La data de 07 septembrie 2015 reprezentantul lui Enache Iulian, avocatul Pelin
Valeriu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Departamentului Trupelor de
Carabinieri al Ministerului Afacerilor Interne, intervenient accesoriu Ministerul
Afacerilor Interne cu privire la contestarea actului administrativ.
În motivarea acțiunii a menționat că, a satisfăcut serviciul militar în organele
Departamentului Trupelor de Carabinieri al Ministerului Afacerilor Interne 22 de ani 1
lună și 6 zile, în grad de locotenent-colonel, iar la data de 19 iunie 2015 a fost concediat
cu stabilirea pensiei militare.
Susține că, la data de 09 iulie 2003 a fost inclus în rînd pentru acordarea spațiului
locativ, a unui apartament compus din 3 odăi în mun. Chișinău, constituind suma de
802560 de lei, conform Hotărîrii Guvernului nr.1428 din 18 decembrie 2007 privind
asigurarea cu locuințe a militarilor Armatei Naționale (în continuare – Hotărîrea
Guvernului nr.1428/2007), în vigoare la acel moment.
Menționează că, s-a adresat cu o cerere prealabilă Departamentului Trupelor de
Carabinieri al MAI solicitînd punerea la dispoziție a spațiului locativ, iar în caz de
imposibilitate, să-i fie acordată compensația bănească pentru apartamentul respectiv,
aceasta fiind lăsată fără răspuns.
Solicită recunoașterea refuzului ca neîntemeiat, acordarea compensației bănești a
costului apartamentului cu 3 odăi în sumă de 802506 lei, încasarea cheltuielilor de
judecată.
Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 16 decembrie 2015 s-a
respins acțiunea ca neîntemeiată.
Prima instanță a reținut că, la data de 04 decembrie 2009, momentul abrogării
1
prevederilor legale ce îi oferă dreptul reclamantului de a pretinde spațiul locativ, acesta
nu întrunea stagiul de muncă de 20 de ani. Stagiul de muncă de 22 de ani la care face
referire reclamantul s-a acumulat pînă în anul 2015, inclusiv.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 26 mai 2016 s-a respins apelul declarat de
reprezentantul lui Enache Iulian, avocatul Pelin Valeriu, s-a menținut hotărârea
Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 16 decembrie 2015.
La data de 16 iunie 2016, reprezentantul lui Enache Iulian, avocatul Pelin Valeriu
a depus cerere de recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 26 mai 2016
solicitînd admiterea cererii de recurs, casarea deciziei instanței de apel și hotărîrii primei
instanțe cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acțiunii.
În motivarea recursului a invocat că instanța de apel nu a ținut cont de explicațiile
date în Hotărîrea explicativă a Curții Supreme de Justiție nr.3 din 07 iulie 2008 „Cu
privire la practica aplicării de către instanțele judecătorești a legislației procesuale civile
la întocmirea actelor judecătorești de dispoziție în cadrul examinării pricinilor civile și
economice în ordine de apel și de recurs” (în continuare – Hotărîrea explicativă a CSJ
nr.3 din 07 iulie 2008)
Consideră că, instanțele inferioare eronat au stabilit circumstanțele pricinii, făcînd
referire la prevederile art.9 din Legea 970 din 17 martie 1992 cu privire la protecția
socială și juridică a militarilor și a membrilor familiilor lor, a cetățenilor care trec
pregătirea militară (în continuare – Legea nr.970/1992), art.21 pct.15 din Legea nr.162
din 22 iulie 2005 cu privire la statutul militarilor (în continuare – Legea nr.162/2005) și
art.6 din Codul civil.
Susține că, fiind inclus în rînd pentru repartizarea unui spațiu locativ încă din 2003,
acesta nu poate fi anulat prin lege.
Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul
Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.
În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți
participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea
esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept
procedural.
(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat
în cazul în care instanța judecătorească:
a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;
b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;
c) a interpretat în mod eronat legea;
d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.
(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate
eronat în cazul în care:
a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la
judecarea ei;
b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a
comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;
c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a
procesului;
d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost
implicate în proces;
2
e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;
f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.
(4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de
declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut
duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că
aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care
erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din oficiu
și în toate cazurile.
În conformitate cu art.433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se
consideră inadmisibilă în cazul în care:
a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);
b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434;
c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;
d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.
Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2
luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este
termen de decădere și nu poate fi restabilit.
Completul consideră recursul ca fiind depus în termen reieșind din faptul că
decizia recurată datează cu 26 mai 2016 (f.d.114-121), iar cererea de recurs fiind
depusă la data de 16 iunie 2016 (f.d.124-131), prin urmare calea de atac a fost
exercitată în termen.
Alegațiile invocate în recurs precum că, instanța de apel nu a ținut cont de
explicațiile date în Hotărîrea explicativă a CSJ nr.3 din 07 iulie 2008, nu pot fi reținute,
deoarece ele au caracter consultativ și nu pot constitui baza formală a hotărârilor
judecătorești, pentru că nu sunt izvor oficial de drept.
Argumentele invocate în recurs precum că, instanțele inferioare eronat au stabilit
circumstanțele pricinii, făcînd referire la prevederile art.9 din Legea nr.970/1992, art.21
pct.15 din Legea nr.162/2005 și art.6 din Codul civil, nu pot fi reținute, deoarece Legea
nr.970/1992 a fost abrogată prin Legea nr.162/2005, iar dispozițiile art.21 din ultima
lege a fost modificat prin Legea nr.90 din 04 decembrie 2009 pentru modificarea și
completarea unor acte legislative, avînd o nouă redacție.
Mai mult, instanțele inferioare au examinat toate circumstanțele importante ale
pricinii prin prisma art. 130 din Codul de procedură civilă fiind în raport cu dispozițiile
art. 118 din Codul de procedură civilă, dînd o apreciere justă acestor împrejurări.
Nu pot fi reținute și cele invocate de recurent în cererea de recurs precum că, fiind
inclus în rînd pentru repartizarea unui spațiu locativ încă din 2003, acesta nu poate fi
anulat prin lege, deoarece dreptul la spațiul locativ nu este un drept absolut și poate fi
limitat în anumite condiții.
Astfel, instanța de recurs notează că, recurentul nu a invocat niciun argument
plauzibil în vederea ilegalității deciziei instanței de apel.
În acest sens, completul reamintește prin prisma jurisprudenței CEDO, fosta
Comisie a arătat că “... art. 6 §1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei
decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,
respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca
fiind lipsit de șanse de succes.” (cauza Rebait și alții contra Franței, Comisia
Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).
3
Completul concluzionează că, din conținutul cererii de recurs nu rezultă existența
unuia din temeiurile legale de recurs, iar circumstanțele de fapt invocate de recurent în
cererea de recurs nu constituie obiect al recursului, or recursul devoluează exclusiv
circumstanțe de drept a pricinii.
Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanța de apel a
examinat pricina sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele prezentate,
iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432
alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial și
de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a
considera recursul declarat de reprezentantul lui Enache Iulian, avocatul Pelin Valeriu,
în baza art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, ca fiind inadmisibil.
În conformitate cu art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de procedură civilă,
completul Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme
de Justiție
d i s p u n e:
Recursul declarat de reprezentantul lui Enache Iulian, avocatul Pelin Valeriu se
consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.
Președintele completului,
judecătorul Valeriu Doagă
Judecătorii Iuliana Oprea
Sveatoslav Moldovan
4