3ra-1163/16 — contestarea actului administrativ

prima instanță: A. Cucerescu dosarul nr. 3ra-1163/16

instanța de apel: N. Budăi, I. Muruianu, V. Efros

Î N C H E I E R E

15 septembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul - Valeriu Doagă

Judecătorii - Iuliana Oprea, Sveatoslav Moldovan

examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de reprezentantul

lui Enache Iulian, avocatul Pelin Valeriu,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de reprezentantul lui

Enache Iulian, avocatul Pelin Valeriu împotriva Departamentului Trupelor de

Carabinieri al Ministerului Afacerilor Interne, intervenient accesoriu Ministerul

Afacerilor Interne cu privire la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 26 mai 2016

c o n s t a t ă:

La data de 07 septembrie 2015 reprezentantul lui Enache Iulian, avocatul Pelin

Valeriu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Departamentului Trupelor de

Carabinieri al Ministerului Afacerilor Interne, intervenient accesoriu Ministerul

Afacerilor Interne cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii a menționat că, a satisfăcut serviciul militar în organele

Departamentului Trupelor de Carabinieri al Ministerului Afacerilor Interne 22 de ani 1

lună și 6 zile, în grad de locotenent-colonel, iar la data de 19 iunie 2015 a fost concediat

cu stabilirea pensiei militare.

Susține că, la data de 09 iulie 2003 a fost inclus în rînd pentru acordarea spațiului

locativ, a unui apartament compus din 3 odăi în mun. Chișinău, constituind suma de

802560 de lei, conform Hotărîrii Guvernului nr.1428 din 18 decembrie 2007 privind

asigurarea cu locuințe a militarilor Armatei Naționale (în continuare – Hotărîrea

Guvernului nr.1428/2007), în vigoare la acel moment.

Menționează că, s-a adresat cu o cerere prealabilă Departamentului Trupelor de

Carabinieri al MAI solicitînd punerea la dispoziție a spațiului locativ, iar în caz de

imposibilitate, să-i fie acordată compensația bănească pentru apartamentul respectiv,

aceasta fiind lăsată fără răspuns.

Solicită recunoașterea refuzului ca neîntemeiat, acordarea compensației bănești a

costului apartamentului cu 3 odăi în sumă de 802506 lei, încasarea cheltuielilor de

judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 16 decembrie 2015 s-a

respins acțiunea ca neîntemeiată.

Prima instanță a reținut că, la data de 04 decembrie 2009, momentul abrogării

1

prevederilor legale ce îi oferă dreptul reclamantului de a pretinde spațiul locativ, acesta

nu întrunea stagiul de muncă de 20 de ani. Stagiul de muncă de 22 de ani la care face

referire reclamantul s-a acumulat pînă în anul 2015, inclusiv.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 26 mai 2016 s-a respins apelul declarat de

reprezentantul lui Enache Iulian, avocatul Pelin Valeriu, s-a menținut hotărârea

Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 16 decembrie 2015.

La data de 16 iunie 2016, reprezentantul lui Enache Iulian, avocatul Pelin Valeriu

a depus cerere de recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 26 mai 2016

solicitînd admiterea cererii de recurs, casarea deciziei instanței de apel și hotărîrii primei

instanțe cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat că instanța de apel nu a ținut cont de explicațiile

date în Hotărîrea explicativă a Curții Supreme de Justiție nr.3 din 07 iulie 2008 „Cu

privire la practica aplicării de către instanțele judecătorești a legislației procesuale civile

la întocmirea actelor judecătorești de dispoziție în cadrul examinării pricinilor civile și

economice în ordine de apel și de recurs” (în continuare – Hotărîrea explicativă a CSJ

nr.3 din 07 iulie 2008)

Consideră că, instanțele inferioare eronat au stabilit circumstanțele pricinii, făcînd

referire la prevederile art.9 din Legea 970 din 17 martie 1992 cu privire la protecția

socială și juridică a militarilor și a membrilor familiilor lor, a cetățenilor care trec

pregătirea militară (în continuare – Legea nr.970/1992), art.21 pct.15 din Legea nr.162

din 22 iulie 2005 cu privire la statutul militarilor (în continuare – Legea nr.162/2005) și

art.6 din Codul civil.

Susține că, fiind inclus în rînd pentru repartizarea unui spațiu locativ încă din 2003,

acesta nu poate fi anulat prin lege.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul

Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

2

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din oficiu

și în toate cazurile.

În conformitate cu art.433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434;

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este

termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Completul consideră recursul ca fiind depus în termen reieșind din faptul că

decizia recurată datează cu 26 mai 2016 (f.d.114-121), iar cererea de recurs fiind

depusă la data de 16 iunie 2016 (f.d.124-131), prin urmare calea de atac a fost

exercitată în termen.

Alegațiile invocate în recurs precum că, instanța de apel nu a ținut cont de

explicațiile date în Hotărîrea explicativă a CSJ nr.3 din 07 iulie 2008, nu pot fi reținute,

deoarece ele au caracter consultativ și nu pot constitui baza formală a hotărârilor

judecătorești, pentru că nu sunt izvor oficial de drept.

Argumentele invocate în recurs precum că, instanțele inferioare eronat au stabilit

circumstanțele pricinii, făcînd referire la prevederile art.9 din Legea nr.970/1992, art.21

pct.15 din Legea nr.162/2005 și art.6 din Codul civil, nu pot fi reținute, deoarece Legea

nr.970/1992 a fost abrogată prin Legea nr.162/2005, iar dispozițiile art.21 din ultima

lege a fost modificat prin Legea nr.90 din 04 decembrie 2009 pentru modificarea și

completarea unor acte legislative, avînd o nouă redacție.

Mai mult, instanțele inferioare au examinat toate circumstanțele importante ale

pricinii prin prisma art. 130 din Codul de procedură civilă fiind în raport cu dispozițiile

art. 118 din Codul de procedură civilă, dînd o apreciere justă acestor împrejurări.

Nu pot fi reținute și cele invocate de recurent în cererea de recurs precum că, fiind

inclus în rînd pentru repartizarea unui spațiu locativ încă din 2003, acesta nu poate fi

anulat prin lege, deoarece dreptul la spațiul locativ nu este un drept absolut și poate fi

limitat în anumite condiții.

Astfel, instanța de recurs notează că, recurentul nu a invocat niciun argument

plauzibil în vederea ilegalității deciziei instanței de apel.

În acest sens, completul reamintește prin prisma jurisprudenței CEDO, fosta

Comisie a arătat că “... art. 6 §1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei

decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca

fiind lipsit de șanse de succes.” (cauza Rebait și alții contra Franței, Comisia

Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

3

Completul concluzionează că, din conținutul cererii de recurs nu rezultă existența

unuia din temeiurile legale de recurs, iar circumstanțele de fapt invocate de recurent în

cererea de recurs nu constituie obiect al recursului, or recursul devoluează exclusiv

circumstanțe de drept a pricinii.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanța de apel a

examinat pricina sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele prezentate,

iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432

alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de reprezentantul lui Enache Iulian, avocatul Pelin Valeriu,

în baza art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de procedură civilă,

completul Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de reprezentantul lui Enache Iulian, avocatul Pelin Valeriu se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Iuliana Oprea

Sveatoslav Moldovan

4