2ra-1948/16 — obligarea prelucrării datelor cu caracter personal și repararea prejudiciului moral

prima instanță: A. Furdui dosarul nr. 2ra-1948/16

instanța de apel: N. Cernat, L. Bulgac, A. Pahopol

Î N C H E I E R E

14 septembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Iurie Bejenaru, Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Iulian Gînga,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Iulian Gînga împotriva

Judecătoriei Ciocana municipiul Chișinău cu privire la obligarea prelucrării datelor

cu caracter personal și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 10 mai 2016, prin care a fost

respins apelul declarat de către Iulian Gînga și menținută hotărârea Judecătoriei

Botanica mun. Chișinău din 01 decembrie 2015,

c o n s t a t ă:

La data de 04 august 2015, Iulian Gînga a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău cu privire la obligarea

prelucrării datelor cu caracter personal și repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la 24 februarie 2015,

judecătorul Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău, - Vladislav Clima a adoptat

hotărîrea pe dosarul nr. 22-5r-5489-15102014 (5r-196/14), în care a indicat

numărul de identificare (IDNP), data, luna, anul nașterii și adresa de domiciliu a

reclamantului Iulian Gînga, hotărîre publicată pe pagina web a instanței

judecătorești.

Invocă că, s-a adresat cu o cerere la Centrul Național pentru Protecția

Datelor cu Caracter Personal al Republicii Moldova, care, în urma verificărilor pe

perioada 08 aprilie 2015 – 30 aprilie 2015, prin răspunsul nr. 02-07/815 din 30

aprilie 2015, a constatat faptul încălcării de către Judecătoria Ciocana mun.

Chișinău a drepturilor garantate prin art. 8 din Convenția pentru apărarea

drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 4 alin. (1), 29, 30 și art. 31 din

Legea privind protecția datelor cu caracter personal.

Susține că, tot prin scrisoarea nr. 02-07/815 din 30 aprilie 2015 a fost indicat

Judecătoriei Ciocana să înceteze încălcarea drepturilor reclamantului.

Afirmă că, la 04 iunie 2015, s-a adresat la Judecătoria Ciocana mun.

Chișinău cu o cerere, prin care a solicitat prelucrarea datelor cu caracter personal în

corespundere cu Legea privind protecția datelor cu caracter personal, Convenția

1

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și repararea

prejudiciului moral în mărime de 150 000 lei, solicitare care a fost respinsă de către

pîrît prin răspunsul din 03 iulie 2015.

Cere obligarea pîrîtului la prelucrare datelor cu caracter personal în

corespundere cu prevederile Legii privind protecția datelor cu caracter personal și

Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și

repararea prejudiciului moral în mărime de 150 000 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 01 decembrie 2015 a

fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată.

În argumentarea poziției sale, instanța a invocat că, reclamantul nu a

prezentat careva probe, care ar atesta faptul că, în cadrul examinării cauzei

contravenționale intentate în privința sa ar fi solicitat instanței examinarea cauzei

în ședință închisă.

Totodată, instanța a menționat că, caracterul public al ședințelor de judecată

este prevăzut în art. 117 al Constituției Republicii Moldova, art. art. 394 alin. (5),

452, 460 alin. (1) și (2) Codul contravențional, art. 18 Codul de procedură penală,

precum și în art. 6 al CEDO, iar publicarea hotărîrilor judecătorești pe pagina web

este efectuată în strictă conformitate cu prevederile art. 10 alin. (4) și (5) al Legii

privind organizarea judecătorească și ale Regulamentul privind modul de publicare

a hotărîrilor judecătorești, aprobat de către Consiliul Superior al Magistraturii.

Reieșind din normele citate, instanța a concluzionat că, legislația procesuală

asigură protecția datelor cu caracter personal la pulicarea hotărîrilor prin acordarea

părților în proces dreptul de a se opune publicării hotărîrilor judecătorești, prin

solicitarea examinării cauzelor în ședință închisă, invocînd prevenirea divulgării

unor informații care se referă la aspectele intime ale vieții, care lezează onoarea,

demnitatea sau reputația profesională, protecția vieții private ori alte circumstanțe

care ar putea prejudicia interesele participanților la proces.

La respingerea acțiunii, instanța a mai menționat că, un caz contravențional,

cum este cel al reclamantului, nu poate fi considerat drept unul ce poate aduce o

atingere și ar putea afecta într-un mod grav intimitatea și dreptul la viața privată a

acestuia, prin urmare, lipsesc și careva motive pentru a interveni prin

depersonalizarea hotărîrii judecătorești ce-l vizează pe reclamant.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 10 mai 2016 a fost respins recursul

declarat de Iulian Gînga și menținută hotărîrea primei instanțe.

La data de 24 iunie 2016, Iulian Gînga a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și

hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea

acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că, hotărârile judecătorești sunt

neîntemeiate și ilegale, deoarece instanța a încălcat normele de drept material, nu a

aplicat legea care trebuia să fie aplicată și erorile comise de instanțe au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, art. 432 alin. (2) lit.

a) și alin. (4) CPC.

Invocă că, nici instanța de fond și nici instanța de apel nu au aplicat

prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie

2000, conform căreia trebuia sa fie examinata cauza.

2

Afirmă că, conform art. 24 al. (3) din Legea menționată, sarcina

probațiunii este pusă pe seama pîrîtului iar pîrîtul în ședințele de judecată nu

s-a prezentat și nu a prezentat careva probe, deși a fost citat legal.

Invocă că, la examinarea cauzei, ambele instanțe judecătorești nu au

fost obiective și au depășit împuternicirile sale, motivînd prin faptul că,

instanțele judecătorești au prezentat probe în locul pîrîtului și în apărarea

acestuia, astfel ca consecință, susține că nu pot fi luate în considerație.

Relevă că, în hotărîrile ambelor instanțe lipsesc referințe la articolele

Codului contravențional, în conformitate cu care a fost examinată cauza în

Judecătoria Ciocana mun. Chișinău, ceea ce în opinia sa, indică faptul că,

ambele instanțe nu au ținut cont de prevederile art. 452 din Codul

contravențional, care prevede că, cauza contravențională se judecă de

instanța de judecată în ședință publică, iar judecarea cauzei în ședință

închisă nu este prevăzută.

Astfel, în opina sa, cauza contravențională nu a putut fi examinată de

Judecătoria Ciocana în ședința închisă.

Mai invocă că, instanța de apel a ignorat și nu s-a pronunțat asupra

faptului că conform art. 462 al. (3) lit. d) Codul contarventional, hotărîrea

judecătorească trebuie să cuprindă datele privitoare la persoana

contravenientului: numele, prenumele, data și locul nașterii, adresa.

Indicarea altor date cu caracter personal, în special codului personal, nu este

prevăzută și reprezintă o încălcare a legii.

Susține că, afirmația primei instanțe precum ca jurisprudenta CEDO

nu este relevantă litigiului dat, din motiv că Alkaya este o persoană notorie,

iar Iulian Gînga nu, o consideră neîntemeiată, avînd caracter pur declarativ

și reprezintă în sine o discriminare și o încălcare a prevederilor Convenției

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul

se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei

integrale.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul a fost depus în termen, or, din

materialele cauzei nu poate fi stabilită cu certitudine momentul comunicării

deciziei contestate pentru a determina respectarea termenului de declarare a

recursului.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele

motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

3

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare

a procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu și în toate cazurile.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către Mihail

Varvariuc, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a

deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

4

de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul

declarat de către Iulian Gînga, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul lui Iulian Gînga ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1)

CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul lui Iulian Gînga se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Iulia Sîrcu

judecătorul

Judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

5