2ra-30/18 — constatarea încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- constatarea încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
2ra-30/18 — constatarea încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
prima instanță, Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău dosarul nr. 2ra-2255/2017
judecător: V. Chisilița 2ra-30/2018
instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău
judecători: N. Vascan, V. Clima, E. Fistican
Î N C H E I E R E
17 ianuarie 2018 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului, Iulia Sîrcu
judecători Ion Druță, Galina Stratulat
examinând, fără înștiințarea participanților la proces, admisibilitatea
recursului declarat de Igor Mocan,
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Igor Mocan
împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la constatarea
încălcării dreptului la judecarea cauzei în termen rezonabil și repararea
prejudiciului moral,
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 05 iulie 2017, prin care s-a
respins apelul declarat de Igor Mocan și s-a menținut hotărârea Judecătoriei
Buiucani, mun. Chișinău din 07 septembrie 2016,
c o n s t a t ă :
La 22 august 2016, Igor Mocan a depus cerere de chemare în judecată
împotriva Ministerului Justiției cu privire la constatarea încălcării dreptului la
judecarea în termen rezonabil a cauzei și repararea prejudiciului moral.
În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la 23 martie 2015 a depus
cerere de chemare în judecată la Judecătoria Centru, mun. Chișinău împotriva
Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău cu privire la constatarea încălcării Legii
privind protecția datelor cu caracter personal.
Afirmă că, prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 14
decembrie 2015 cererea de chemare în judecată a fost respinsă integral.
Consideră reclamantul că, instanța de judecată nu a examinat cauza civilă
din 23 martie 2015 în termen rezonabil, astfel fiindu-i încălcat dreptul prevăzut de
art. 6 CEDO.
Menționează că, în urma participării sale în ședința instanței de judecată, i-
a apărut stres emoțional, care conduce la amplificarea fluxului de boli cronice,
diabet zaharat, ceea ce înseamnă senzație de slăbiciune, oboseală și fatigabilitate,
o deteriorare a vederii sau cazuri frecvente de amețeli și crampe mușchii gambei.
Solicită Igor Mocan constatarea încălcării dreptului la judecare în termen
rezonabil a cauzei civile, repararea prejudiciului moral din bugetul de stat în
1
mărime de 50 000 unități convenționale pentru încălcarea dreptului său la
judecare în termen rezonabil a cauzei civile.
Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 07 septembrie
2016 s-a respins cererea de chemare în judecată depusă de Igor Mocan, ca fiind
neîntemeiată.
Invocând ilegalitatea hotărârii, la 07 septembrie 2016 Igor Mocan a depus
apel împotriva hotărârii Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 07 septembrie
2016, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii și emiterea unei noi hotărâri
de admitere a acțiunii.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 05 iulie 2017 s-a respins apelul
declarat de Igor Mocan și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.
Chișinău din 07 septembrie 2016.
La 04 septembrie 2017, Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa
participanților la proces copia deciziei (f.d. 229, Vol. I).
Iar, la 16 octombrie 2017 Igor Mocan a declarat recurs împotriva deciziei
instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel
și hotărârii primei instanțe cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere integrală a
acțiunii.
În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se
declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei
integrale.
Astfel, prin prisma dispoziției citate, completul Colegiului civil, comercial
și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul
declarat în termen, în cazul în care copia deciziei instanței de apel a fost expediată
participanților la proces la 04 septembrie 2017 (f.d. 229, Vol. I), iar la materialele
cauzei lipsește dovada recepționării acesteia de către părți.
În motivarea recursului Igor Muntean a indicat că, consideră neîntemeiată
decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, deoarece la pronunțarea
acestora instanțele judecătorești au aplicat eronat normele de drept material și
procedural, prin interpretare eronată a legii.
A mai indicat recurentul că, cauza a fost examinată de un complet de
judecată care nu avea dreptul să examineze, completele de judecată din cadrul
instanței de apel fiind formate contrar prevederilor legale.
Totodată, susține că cauza a fost examinată cu încălcarea termenului
rezonabil de examinare a cauzei.
În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după
parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității
recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea
despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data
primirii acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit,
admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.
La 20 noiembrie 2017, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa
Ministerului Justiției al RM cererea de recurs cu înștiințarea despre necesitatea
depunerii referinței.
2
Până la momentul examinării recursului, intimatul nu au depus referință la
cererea de recurs declarată, prin care să-și exprime opinia.
În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul
raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și
face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu
alin. (2).
Audiind raportul verbal al judecătorului raportor și verificând temeiurile
invocate în recurs în raport cu materialele cauzei civile, completul Colegiului
civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți
participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă
încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a
normelor de drept procedural.
Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate
sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele
indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în
măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii
sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către
instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus
la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Completul Colegiului menționează că, Igor Mocan în cererea de recurs nu
a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art. 432 alin. (2), (3)
sau (4) Codul de procedură civilă.
Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de
recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).
În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în
care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din
3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra
inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și
nu conține nicio referire cu privire la fondul recursului.
Completul judiciar indică că procedura admisibilității constă în verificarea
faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art.
432 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.
În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenței CEDO că „...
art. 6 § 1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o
instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul
declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de
șanse de succes.” (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a
Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).
Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, instanța
de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de
procedură și aplicarea corectă a legii materiale, iar în esența lor argumentele
3
recursului, au fost verificate minuțios, la judecarea cauzei în ordine de apel,
completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Igor
Mocan, ca inadmisibil.
În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Cod de
procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție,
d i s p u n e :
Recursul declarat de Igor Mocan, se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului, Iulia Sîrcu
judecători Ion Druță
Galina Stratulat
4