3ra-1373/16 — contestarea actului administrativ

dosarul nr. 3ra-1373/16

prima instanță - (Judecătoria Centru, mun. Chișinău) O. Tănase

instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) N. Vascan, I. Cotruță, V. Negru

ÎNCHEIERE

14 septembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, Svetlana Filincova

judecători Galina Stratulat

Dumitru Mardari

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Oficiul

teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Oficiul teritorial

Chișinău al Cancelariei de Stat împotriva Consiliul municipal Chișinău,

intervenienți accesorii Nicolae Dosca și Alexandru Dormenco, cu privire la

contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 27 aprilie 2016, prin care a fost

respins apelul declarat de Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat și

menținută hotărârea Judecătoriei Centru, municipiul Chișinău din 07 decembrie

2015,

c o n s t a t ă:

La 20 august 2015, Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a depus

cerere de chemare în judecată împotriva Consiliul municipal Chișinău,

intervenienți accesorii Nicolae Dosca și Alexandru Dormenco, solicitând anularea

deciziei Consiliului municipal Chișinău nr. 3/45-47 din 19 mai 2015 „Cu privire la

darea în locațiune a unei încăperi din str. Alexandru Lăpușneanu, 1 lit. A(01)

(subsol), dlor Nicolae Dosca și Alexandru Dormenco”.

În motivarea acțiunii a indicat că, Consiliul municipal Chișinău, la 19 mai

2015 a adoptat decizia nr. 3/45-47, prin care lui Nicolae Dosca și Dormenco

Alexandru s-a transmis în locațiune, pe un termen de 3 ani, încăperea cu suprafața

de 8,1 m.p. din mun. Chișinău, str. Alexandru Lăpușneanu, 1, identificată cu lit.

A(01) (subsol).

1

Susține că în conformitate cu art. 64 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 436-XVI

din 28 decembrie 2006 privind administrația publică locală, efectuând controlul de

legalitate a deciziei menționate, a stabilit că aceasta a fost adoptată cu încălcarea

prevederilor legislației.

Astfel, în conformitate cu art. 68 din Legea privind administrația publică

locală, prin notificarea nr. 1304/OT4-1267 din 24 iunie 2015, Oficiul teritorial

Chișinău al Cancelariei de Stat a solicitat Consiliului municipal Chișinău anularea

deciziei notificate.

Menționează reclamantul că, conform prevederilor art. 68 alin. (2) și (3) din

Legea privind administrația publică locală, în termen de 30 de zile de la data

primirii notificării autoritatea locală emitentă trebuie să modifice sau să abroge

actul contestat. În cazul în care autoritatea locală emitentă și-a menținut poziția sau

nu a reexaminat actul contestat, oficiul teritorial al Cancelariei de Stat poate sesiza

instanța de contencios administrativ în termen de 30 de zile de la data primirii

notificării refuzului de a modifica sau de a abroga actul contestat, sau în cazul

tăcerii autorității locale emitente în termen de 60 de zile de la data notificării

cererii de modificare sau de abrogare a actului în cauză.

Relevă că, la adoptarea deciziei sus menționate, Consiliul municipal

Chișinău a ignorat prevederile art. 77 alin. (2), (3), (5) Legea privind administrația

publică locală, care prevede că, bunurile domeniului privat al unității administrativ

teritoriale pot fi înstrăinate, date în administrare, în arendă ori în locațiune, în

condițiile legii. Înstrăinarea, concesionarea, darea în arendă ori în locațiune a

bunurilor proprietate a unității administrativ teritoriale se fac prin licitație publică,

organizată în condițiile legii, cu excepția cazurilor stabilite expres prin lege.

Conform prevederilor punctului 23 din Hotărîrea Guvernului nr. 483 din 29

martie 2008, pentru aprobarea Regulamentului cu privire la modul de dare în

locațiune a activelor neutilizate, autoritatea abilitată poate accepta darea bunurilor

neutilizate în locațiune prin negocieri directe, atunci cînd închirierea lor nu a fost

solicitată la o licitație, cînd cheltuielile de organizare a licitațiilor nu sînt justificate

(nu sînt acoperite de chiria pe 6 luni).

Consideră reclamantul Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat că,

procedura licitării dreptului de locațiune urma a fi petrecută în conformitate cu

Regulamentul privind licitațiile cu strigare și cu reducere, aprobat prin Hotărîrea

Guvernului nr. 136 din 10 februarie 2009, care stabilește că, organizarea și

desfășurarea licitației este condiționată de asigurarea liberului acces la licitație și a

drepturilor egale pentru toți participanții, cu excepția celor lipsiți de acest drept și

prioritatea prețului maxim propus.

2

Astfel, Consiliul municipal Chișinău, respectând prevederile legale enunțate,

urma să asigure accesul liber și egalitatea tuturor doritorilor de a obține dreptul la

locațiune asupra încăperii menționate în decizia contestată.

Invocă că Consiliul municipal Chișinău, la adoptarea actului administrativ

contestat, a ignorat și prevederile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 317 din 18 iulie 2003

privind actele normative ale Guvernului și a altor autorități ale administrației

publice centrale și locale, care stipulează că actele normative ale autorităților

administrației publice centrale și locale trebuie să corespundă întocmai

prevederilor constituționale, legilor, precum și hotărârilor și ordonanțelor

Guvernului.

Prin încheierea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 22 august 2015 s-a

admis cererea Oficiului teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat privind aplicarea

măsurii de asigurare a acțiunii și s-a suspendat, până la examinarea în fond, decizia

nr. 3/45-47 din 19 mai 2015 adoptată de Consiliului municipal Chișinău „Cu

privire la darea în locațiune a unei încăperi din str. Alexandru Lăpușneanu, 1 lit.

A(01) (subsol), dlor Nicolae Dosca și Alexandru Dormenco”.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 07 decembrie 2015

cererea de chemare în judecată depusă de Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei

de Stat împotriva Consiliului municipal Chișinău, intervenienți accesorii Nicolae

Dosca și Alexandru Dormenco, cu privire la contestarea actului administrativ, s-a

respins ca neîntemeiată.

S-a anulat măsura de asigurare a acțiunii dispusă prin încheierea Judecătoriei

Centru, mun. Chișinău din 22 august 2015, ce a avut ca obiect suspendarea, până la

examinarea cauzei în fond, a deciziei nr. 3/45-47 din 19 mai 2015 adoptată de

Consiliului municipal Chișinău „Cu privire la darea în locațiune a unei încăperi din

str. Alexandru Lăpușneanu, 1 lit. A(01) (subsol), dlor Nicolae Dosca și Alexandru

Dormenco”.

La 23 decembrie 2015 Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a

declarat apel împotriva hotărârii instanței de fond.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 27 aprilie 2016 s-a respins apelul

declarat de Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat și s-a menținut

hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 07 decembrie 2015.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la 19 iulie 2016, prin

intermediul oficiului poștal, Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a

declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei Curții de Apel

Chișinău din Chișinău din 27 aprilie 2016 și a hotărârii Judecătoriei Centru, mun.

Chișinău din 07 decembrie 2015, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a

cererii de chemare în judecată.

3

În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate

pe parcursul examinări cauzei în instanțele de judecată inferioare, recurentul a

indicat că atât decizia instanței de apel, cât și hotărîrea primei instanțe, sunt

neîntemeiate și pasibile de a fi casate deoarece au fost emise cu încălcarea

normelor de drept material.

Invocă că instanțele inferioare de judecată au ignorat prevederile art. 77 alin.

(2), (3) și (5) Legea nr. 436-XVI din 28 decembrie 2006 privind administrația

publică locală.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Potrivit scrisorii de comunicare a Curții de Apel Chișinău cu nr. de ieșire

6745 (f.d. 107), copia deciziei recurate a fost expediată în adresa participanților la

proces, însă la materialele dosarului nu există dovada legală de recepționare.

Astfel, instanța de recurs consideră că recurentul Oficiul teritorial Chișinău

al Cancelariei de Stat s-a conformat prevederilor legale și recursul declarat la 19

iulie 2016, se consideră depus în termen.

Analizând modul în care recurentul Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei

de Stat și-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea

deciziei instanței de apel atacate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept

inadmisibil din următoarele motive.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) Codul de procedură civilă.

Astfel, analizând argumentele recursului prin prisma existenței temeiurilor

de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele

stabilite de norma precitată, instanța de apel aplicând corect normele de drept

material și de drept procedural.

Subsecvent, în conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă,

cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

4

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației, în

viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează

în prevederile art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă și nu constituie

temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se numai legalitatea

deciziei dar nu și temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reiterează și jurisprudența CEDO, conform cărei

recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației

prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod

direct starea de lucruri, însă motivele recursului invocat în speță sunt similare celor

invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat în

mod corespunzător.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs. Prin prisma art. 432

alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate interveni în materia

probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel

a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a

probelor stabilite la art. 130 Codul de procedură civilă. Din recursul declarat nu

rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

Cu referire la argumentul recurentului privind aplicarea eronată de către

instanța de apel a normelor de drept material, colegiul menționează că în cererea de

recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept

material și din care circumstanțe aceasta rezultă. Colegiul reține că acesta

argument al recurentului poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă

determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanței de apel ce urmează a fi

supus controlului judiciar.

5

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Oficiul teritorial

Chișinău al Cancelariei de Stat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului, Svetlana Filincova

judecători Galina Stratulat

Dumitru Mardari

6