2ra-1825/16 — încasarea datoriei

Dosarul nr.2ra-1825/16

prima instanță: A. Rusu

instanța de apel: Iu. Grosu, A. Corcenco, D. Corolevschi

ÎNCHEIERE

14 septembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte, judecător Tatiana Vieru

Judecători Valentina Clevadî și Oleg Sternioală

examinând admisibilitatea recursului declarat de către avocatul Țurcanu Igor în

interesele lui Vaculin Anatoli,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Șepitco Vitali împotriva

lui Vaculin Anatolie cu privire la încasarea datoriei,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 24 martie 2016, prin care a fost respins

apelul declarat de către avocatul Țurcanu Igor în interesele lui Vaculin Anatoli și menținută

hotărîrea primei instanțe,

c o n s t a t ă:

La 14 aprilie 2015, Șepitco Vitali a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui

Vaculin Anatolie cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că în anul 2011 a avut o înțelegere cu

Vaculin Anatoli să procure de la ultimul automobilul de model „Audi 100” cu numărul de

înmatriculare UN AU 411.

Astfel, i-a achitat lui Vaculin Anatoli suma de 1000 euro cu titlu de avans, iar pîrîtul

urma să-i transmită în proprietate automobilul dat.

Susține reclamantul că periodic pleca la muncă peste hotarele Republicii Moldova, iar

automobilul îl lăsa în folosința pîrîtului.

Menționează reclamantul că ultima dată la întoarcerea sa în țară, Vaculin Anatoli a

refuzat să-i întoarcă automobilul, obligație ce nu a fost executată pînă în prezent.

Solicită Șepitco Vitali încasarea din contul lui Vaculin Anatoli suma de 1000 euro și

cheltuielile de judecată.

Prin hotărîrea Judecătoriei Edineț din 13 ianuarie 2016, a fost admisă integral acțiunea.

1

S-a încasat din contul lui Vaculin Anatoli în beneficiul lui Șepitco Vitali datoria în

sumă de 1000 euro, echivalent în lei moldovenești la momentul executării hotărîrii și suma

de 596 lei taxa de stat (f.d.110, 113-118).

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 24 martie 2016, a fost respins apelul declarat de

către avocatul Țurcanu Igor în interesele lui Vaculin Anatoli și menținută hotărîrea primei

instanțe (f.d.155-157).

La 15 aprilie 2016, Curtea de Apel a expediat în adresa părților, copia deciziei emise

(f.d.159).

La 20 aprilie 2016, Vaculin Anatoli și avocatul lui, Țurcanu Igor au recepționat copia

deciziei instanței de apel, fapt ce se confirmă prin avuzurile de recepție anexate la

materialele pricinii (f.d.160-161).

La 11 iunie 2016 prin intermediul oficiului poștal, avocatul Țurcanu Igor în interesele

lui Vaculin Anatoli a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 24 martie

2016, solicitînd casarea acesteia și a hotărîrii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărîri

prin care să fie respinsă acțiunea depusă de către Șepitco Vitali, ca fiind tardivă sau

neîntemeiată.

În conformitate cu art. 434 al. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la

data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Prin prisma normei de drept citate, Completul de judecată constată că recursul declarat

de către avocatul Țurcanu Igor în interesele lui Vaculin Anatoli la 11 iunie 2016, este depus

în termen.

În motivarea recursului avocatul Țurcanu Igor în interesele lui Vaculin Anatoli a

invocat că instanțele ierarhic inferioare au examinat pricina superficial cu aplicarea eronată

a normelor de drept material.

Verificînd legalitatea deciziei contestate, în limitele invocate în cererea de recurs

depusă de avocatul Țurcanu Igor în interesele lui Vaculin Anatoli, Colegiul civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că recursul

urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art.439 alin.(2) Codul de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune

expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

La 01 iulie 2016, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimatului cererea

de recurs cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței.

Până la examinarea pricinii, intimatul nu a depus referință, prin care să-și exprime

opinia referitor la recursul declarat.

În conformitate cu art.439 alin.(3) codul de procedură civilă, judecătorul raportor

verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și face un raport

verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2).

Audiind raportul verbal al judecătorului raportor și verificând temeiurile invocate în

recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil

din următoarele motive.

2

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră

că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate, iar

alineatul (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie

temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Colegiul menționează că, avocatul Țurcanu Igor în interesele lui Vaculin Anatoli în

cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432

alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art.432 alin.(2), (3) și (4).

În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători

decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității

recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Completul judiciar indică că procedura admisibilității constă în verificarea faptului,

dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) și (3)

din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenței CEDO că „ ... art.6

parag.1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de

recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes.” (cauza

Rebait și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

Totodată instanța de recurs reiterează și faptul că conform articolului 13 din Convenția

Europeană recursul trebuie să fie unul „efectiv”, atît în practică, cît și în drept.

Un astfel de recurs este cerut pentru pretențiile care pot fi considerate ca fiind „serioase

și legitime" conform Convenției (a se vedea Mitropolia Basarabiei și alții vs. Moldova,

nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII).

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, instanța de apel a

examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură și aplicarea

corectă a legii materiale, iar în esența lor argumentele recursului care sânt similare

argumentelor invocate în instanța de apel, au fost verificate minuțios, la judecarea pricinii

în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de avocatul

Țurcanu Igor în interesele lui Vaculin Anatoli, ca inadmisibil.

3

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție,

d i s p u n e :

Recursul declarat de către avocatul Țurcanu Igor în interesele lui Vaculin Anatoli se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președinte, judecător Tatiana Vieru

Judecători Valentina Clevadî

Oleg Sternioală

4