2ra-345/18 — încasarea datoriei, dobinzii de intirziere și a cheltuielilor de judecată

2ra-345/18 — încasarea datoriei, dobinzii de intirziere și a cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 2ra-345/18

Judecătoria Ștefan Vodă

Judecător: M. Țurcan

Curtea de Apel Chișinău

Judecători: A. Minciuna, V. Sîrbu și V. Mihaila

D E C I Z I E

28 martie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecător Tatiana Vieru

judecătorii: Maria Ghervas

Ion Druță

Luiza Gafton

Iuliana Oprea

examinînd recursul declarat de Grecu Anatolie,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Grecu

Anatolie împotriva lui Negrescu Serghei cu privire la încasarea datoriei, a dobînzii de

întârziere și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 13 septembrie 2017, prin care a

fost respins apelul declarat de Grecu Anatolie, fiind menținută hotărîrea Judecătoriei

Ștefan Vodă din 28 septembrie 2016,

A C O N S T A T A T:

La 16 mai 2016, Grecu Anatolie a depus cerere de chemare în judecată împotriva

lui Negrescu Serghei cu privire la încasarea datoriei, a dobînzii de întârziere și a

cheltuielilor de judecată.

În motivarea pretențiilor a indicat că în luna ianuarie 2013 a convenit cu Negrescu

Serghei să procure unitatea de transport de model Opel Astra, număr de înmatriculare

XXXXX.

Totodată, s-a mai precizat că Grecu Anatolie și Negrescu Serghei au convenit

asupra prețului automobilului de model Opel Astra, iar reclamantul a transmis

pârâtului suma de 1500 euro, contravaloare automobilului dat, fapt confirmat prin

recipisa din 24 ianuarie 2012.

1

Reclamantul a specificat că datorită faptului că unitatea de transport se afla în

reparație, au fost în imposibilitate să perfecteze contractul de vânzare – cumpărare și

ulterior să înmatriculeze automobilul de model Opel Astra, număr de înmatriculare

XXXXX după sine, în conformitate cu prevederile legislației în vigoare.

Grecu Anatolie a mai invocat că Negrescu Serghei nu a prezentat actele care

certifică dreptul de proprietate supra automobilului, deoarece dânsul nu era

proprietarul autocamionului, proprietar fiind o altă persoană. Totodată, au fost

constatate nereguli la numărul motorului automobilului.

Ulterior, prin recipisa din 13 martie 2013, Negrescu Serghei s-a obligat să

restituie suma de bani primită anterior pentru automobil de model Opel Astra, număr

de înmatriculare XXXXX, pînă la 20 martie 2013.

La 20 martie 2013, Negrescu Serghei a întocmit o altă recipisă prin care s-a

obligat să restituie banii luați de la Grecu Anatolieie în sumă de 1500 euro în termen

de 3 luni.

Solicită Grecu Anatolie încasarea din contul lui Negrescu Serghei în beneficiul

său a sumei de 1500 euro – cu titlu de datorie, suma de 18964 lei – cu titlu de dobîndă

de întîrziere și suma de 1588 lei – cu titlu de taxă de stat.

Prin hotărârea Judecătoriei Ștefan Vodă din 28 septembrie 2016, cererea de

chemare în judecată depusă de Grecu Anatolie împotriva lui Negrescu Serghei cu

privire la încasarea datoriei, a dobînzii de întârziere și a cheltuielilor de judecată a fost

respinsă ca fiind neîntemeiată (f.d. 40, 45-46).

La 19 octombrie 2016, Grecu Anatolie a depus apel împotriva hotărârii instanței

de fond, solicitând admiterea apelului și casarea hotărârii instanței de fond, cu emiterea

unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie admisă.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 13 septembrie 2017, a fost respins apelul

declarat de Grecu Anatolie, fiind menținută hotărîrea Judecătoriei Ștefan Vodă din 28

septembrie 2016 (f.d. 105, 106-107).

Invocînd ilegalitatea deciziei instanței de apel, la 5 ianuarie 2018 Grecu Anatolie

a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel

și hotărîrea primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărîri prin care pretențiile să fie

admise.

În motivarea recursului s-a invocat că atît instanța de apel, cît și prima instanță nu

au constatat toate circumstanțele importante pentru soluționarea corectă a pricinii, fiind

aplicate eronat normele de drept material și încălcate normele de drept procedural.

Potrivit art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data

comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

Astfel, instanța de recurs constată că la dosar este anexată scrisoarea Curții de

Apel Chișinău din 5 octombrie 2017, prin care a fost expediată copia deciziei instanței

de apel în adresa părților (f.d 108).

2

De menționat că în cererea de recurs recurentul a specificat că a recepționat copia

deciziei recurate la 15 noiembrie 2017 (f.d. 110), însă la dosar nu sunt anexate probe

care ar certifica informația respectivă.

Prin urmare, Colegiul consideră că recursul a fost declarat în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) CPC, după parvenirea dosarului un complet

din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune expedierea copiei de

pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a

referinței timp de o lună de la data primirii acestuia.

La 5 februarie 2018, în adresa intimatului a fost expediată copia recursului, însă

pînă la data stabilită pentru examinarea admisibilității recursului, în adresa Curții

Supreme de Justiție nu a parvenit referința prin care intimatul să-și expună poziția față

de temeiurile invocate în recurs.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție, consideră recursul declarat de Grecu

Anatolie întemeiat și care urmează a fi admis.

În favoarea concluziei enunțate se invocă următoarele argumente.

În conformitate cu prevederile art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanța de recurs,

după ce judecă recursul este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia

instanței de apel și să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate cazurile

în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Actele administrate la dosar certifică faptul că la 16 mai 2016, Grecu Anatolie a

depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Negrescu Serghei, prin care a

solicitat încasarea din contul ultimului, în beneficiul său a sumei de 1500 euro – cu

titlu de datorie, suma de 18964 lei – cu titlu de dobîndă de întîrziere și suma de 1588

lei – cu titlu de taxă de stat.

Potrivit recipisei din 24 ianuarie 20112, semnată de Negrescu Serghei, ultimul a

primit de la Grecu Anatolie 1500 euro, ceea ce constituie prețul automobilului de

model „Opel Astra” XXXXX și nr. caroseriei XXXXX. Totodată, prin această recipisă

Grecu Anatol s-a obligat să prezinte actele necesare înregistrării automobilului (f.d. 5).

Ulterior, prin recipisa din 13 martie 2012, în legătură cu depistarea unor nereguli

la nr. motorului unității de transport de model „Opel Astra” XXXXX, nr. caroseriei

XXXXX, Negrescu Serghei s-a obligat pînă la 20 martie 2013 să contribuie la

înregistrarea automobilului respectiv, după Grecu Anatolie, în caz contrar, s-a obligat

să restituie mijloacele financiare primite ca echivalent al unității de tarnsport (f.d. 6).

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție analizînd situația de fapt din speța dată, prin prisma recipiselor enunțate

supra și a probelor anexate în sensul susținerii pretenției cu privire la încasrea datoriei,

consideră oportun de a reliefa prevederile art. 753 alin. (1) și (2) Cod civil, care

statuează expres că prin contractul de vînzare-cumpărare, o parte (vînzător) se obligă

să predea un bun în proprietate celeilalte părți (cumpărător), iar aceasta se obligă să

preia bunul și să plătească prețul convenit. Vînzătorul se obligă să remită, concomitent

3

cu predarea bunului, documentele referitoare la bun, prevăzute de lege, dacă în

contractul de vînzare-cumpărare nu este prevăzut altfel.

Totodată, instanța de recurs v-a scoate în evidență și prevederile art. 764 din

același cod, potrivit cărora vânzătorul este obligat să predea bunul fără vicii de natură

juridică (liber de drepturile unui terț asupra lui), cu excepția cazului când cumpărătorul

a consimțit să încheie contractul cunoscând drepturile terțului asupra bunului. Se

consideră viciu de natură juridică și situația în care în registrul bunurilor imobile este

înscris un drept inexistent.

Astfel, de menționat că din recipisele semnate de către Negrescu Serghei la 24

ianuarie 2012 și 13 martie 2012, se distinge cert faptul că ultimul nu este proprietarul

automobilului de model „Opel Astra” XXXXX, nr. caroseriei XXXXX. Mai mult decît

atît, potrivit adeverinței nr. 0024479 din 24 octombrie 2016, proprietarul unității de

transport nominalizate este Clancea Ion (f.d. 59).

În circumstanțele respective, Colegiul punctează că prin viciu de natură juridică

se înțelege dreptul sau pretenția unui terț asupra bunului. Art.764 Cod civil, se referă la

dreptul de proprietate a unui terț sau la dreptul de folosire a bunului, avându-se în

vedere atât drepturile existente, cât și eventualele pretenții ulterioare, care se află în

stadiu de precăutare.

Este important de menționat că articolul enunțat reglementează numai raporturile

dintre vânzător și cumpărător, dar nu și între cumpărător și terța persoană.

Obligației vânzătorului de predare a bunului fără vicii de natură juridică îi

corespunde dreptul cumpărătorului de a prelua marfa fără asemenea vicii.

Cumpărătorul este în drept să ceară vânzătorului îndeplinirea acestei obligații.

O importanță deosebită o are momentul în care marfa trebuie să fie liberă de orice

drept sau pretenție a unui terț. Din conținutul articolului 764 Cod civil rezultă că este

vorba de momentul predării bunului, iar nu de momentul încheierii contractului.

Dacă în momentul încheierii contractului marfa era liberă de drepturile sau

pretențiile unui terț, nu s-a pus problema viciilor de natură juridică. Dacă ulterior

încheierii contractului apar asemenea drepturi sau pretenții se consideră că vânzătorul

nu și-a onorat obligațiile prevăzute de art. 764.

Dacă vânzătorul nu-și onorează obligația stipulată în respectiv și predă bunul cu

vicii de natură juridică, atunci cumpărătorul este în drept în baza art. 735 Cod civil să

solicite rezoluțiunea contractului.

Potrivit art. 735 alin. (1) și (2) lit. a) Cod civil – o parte poate rezolvi contractul

dacă există o neexecutare esențială din partea celeilalte părți. Pentru determinarea

neexecutării esențiale, în special se iau în considerare următoarele circumstanțe ce țin

de neexecutarea care privează substanțial creditorul de ceea ce acesta se aștepta de la

executarea contractului.

Sub acest aspect, Colegiul menționează că instanțele ierarhic inferioare nu au

cercetat sub toate aspectele raporturile juridice apărute între părțile litigante în urma

semnării recipiselor din 24 ianuarie 2012 și 13 martie 2012.

4

Totodată, instanțele inferioare nu au stabilit dacă actul juridic inițial (recipisa din

24 ianuarie 2012) a fost încheiat cu vicii de natură juridică sau nu. Prin urmare, în

situația în care ar fi fost încheiat contractul respectiv, cu vicii de natură juridică și

cumărătorul nu a utilizat dreptul de a cere rezoluțiunea contractului în baza art. 735

Cod civil, care sunt efectele nesolicitării rezoluțiunii actului juridic, or, actele pricinii

certifică faptul că Grecu Anatolie nu a solicitat rezoluțiunea contractului din 24

ianuarie 2012, ca urmare a depistării că Negrescu Serghei nu este proprietarul

automobilului de model „Opel Astra” n/î XXXXX, nr. caroseriei XXXXX. Mai mult

decît atît, au fost descoperite nereguli la motorul acestei unității de transpor.

În continuare, instanța de recurs menționează că prin recipisa din 20 martie 2013,

semnată de către Negrescu Serghei, ultimul s-a obligat să vîndă automobilul și să

restituie suma de 1500 euro lui Grecu Anatolie în termen de 3 luni (f.d. 7).

Astfel, Colegiul precizează că prin cererea de chemare în judecată Grecu Anatolie

a solicitat încasarea din contul lui Negrescu Serghei în beneficiul său a sumei de 1500

euro – cu titlu de datorie.

Totodată, de menționat că reclamantul-recurent și-a întemeiat pretențile în baza

reglementărilor Codului civil, ce țin de contractul de împrumut.

Prin urmare este esențial de a reliefa prevederile art. 867 Cod civil, care statuează

expres că prin contractul de împrumut o parte (împrumutător) se obligă să dea în

proprietate celeilalte părți (împrumutatul) bani sau alte bunuri fungibile, iar aceasta se

obligă să restituie banii în aceeași sumă sau bunuri de același gen, calitate și cantitate

la expirarea termenului pentru care i-au fost date.

Potrivit art. 871 alin. (1) Cod civil – împrumutatul trebuie să restituie împrumutul

în termenul și în modul stabilit în contract. Dacă nu au fost stabilite dobînzi, el are

dreptul să restituie împrumutul și pînă la expirarea termenului.

De menționat că principala obligație a împrumutatului este de a restitui

împrumutul în termenul și modul prevăzut de contract.

Împrumutatul este obligat să restituie bunurile împrumutate chiar dacă această

obligație nu ar fi prevăzută în înscrisul constatator al contractului, deoarece ea trebuie

să fie înțeleasă ca o consecință firească, odată ce se dovedește că predarea s-a făcut cu

titlu de împrumut.

În acest context, instanța de recurs specifică faptul că prin recipisa din 20 martie

2013, semnată de către Negrescu Serghei, ultimul s-a obligat să restituie suma de 1500

euro lui Grecu Anatolie, în termen de 3 luni, ca urmare a realizării automobilului de

model „Opel Astra” XXXXX, nr. caroseriei XXXXX.

Astfel, Colegiul remarcă faptul că instanțele inferioare la rejudecare urmează să

stabilească dacă raporturilor din speță le sunt aplicabile normele Codului civil ce

reglementează contractul de împrumut, în situația în care obligația de restituire a sumei

de 1500 euro este condiționată de realizarea automobilului.

Totodată, instanmțele urmează să țină cont de faptul că obligațiile dintre părțile

aflate în litigiu asumate prin recipisa din 20 martie 2013, au la bază actele juridice din

5

24 ianuarie 2012 și 13 martie 2012. Astfel, stabilirea corectă a raporturilor juridice din

speță, prin prisma pretențiilor înaintate în cererea de chemare în judecată este esențială

pentru soluționarea corectă a litigiului.

În continuare, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție menționează că reclamantul-recurent a solicitat încasarea în

beneficiul său din contul lui Negrescu Serghei a sumei de 1500 euro, care potrivit

recipiselor anexate la dosar este contravaloarea automobilului de model „Opel Astra”

n/î XXXXX, nr. caroseriei XXXXX.

De menționat că potrivit adeverinței nr. 0024479 din 24 octombrie 2016,

proprietarul unității de transport nominalizate este Clancea Ion (f.d. 59)

Instanța de recurs, consideră oportun de a scoate în evidență prevederile art. 67

alin. (1) - (3) CPC, care statuează expres că persoana interesată într-un proces pornit

între alte persoane poate interveni în el alături de reclamant sau de pîrît pînă la

închiderea dezbaterilor judiciare în prima instanță dacă hotărîrea pronunțată ar putea să

influențeze drepturile sau obligațiile lui față de una din părți. Pentru a interveni în

proces, intervenientul depune o cerere în care demonstrează interesul intervenției,

menționînd cărei părți se va alătura. Copia de pe cerere se înmînează ambelor părți.

Intervenientul accesoriu poate fi introdus în proces și la cererea uneia dintre părți sau

din oficiul instanței.

Prin urmare, la rejudecare instanța de apel, pentru a exclude încălcarea drepturilor

unur persoane neantrenate în proces, urmează să stabilească necesitatea intervenirii în

proces a lui Clancea Ion, în situația în care ultimul este proprietatrul automobilului de

model „Opel Astra” n/î XXXXX, nr. caroseriei XXXXX. Or, aspectul respectiv rezultă

din principiul dreptului la un proces echitabil prevăzut de art.6 CEDO, potrivit căruia

persoana trebuie să aibă posibilitate reală de a-și apăra drepturile și interesele legitime.

Colegiul menționează că circumstanțele relatate supra atrag încălcarea dreptului

la un proces echitabil, respectarea căruia este accentuată în jurisprudența constantă a

Curții Europene pentru Drepturile Omului.

În conformitate cu art. 239 CPC, hotărârea judecătorească trebuie să fie legală și

întemeiată. Instanța își întemeiază hotărârea numai pe circumstanțele constatate

nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședință de judecată. Concomitent,

conform art. 241 alin. (5) CPC, în motivare se indică circumstanțele pricinii constatate

de instanță, probele care se întemeiază concluziile ei privitor la aceste circumstanțe,

argumentele invocate de instanță la respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit

instanța.

În sprijinul normelor naționale vin și reglementările Curții Europene pentru

Drepturile Omului, jurisprudența căreia își are izvorul în dreptul oricărei părți în cadrul

unei proceduri de a beneficia de respectarea acestor norme, fiind piloni de bază ai

dreptului la un proces echitabil.

6

La rejudecarea cauzei, se va ține cont de criticile invocate în textul deciziei și se

vor înlătura omisiunile admise de instanțele ierarhic inferioare, pentru asigurarea unei

judecări corecte și legale a pretențiilor înaintate.

Din considerentele menționate, avînd în vedere faptul că eroarea judiciară nu

poate fi corectată de către instanța de recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite

recursul declarat de Grecu Anatolie, a casa decizia instanței de apel din 13 septembrie

2017, cu remiterea cauzei pentru rejudecare în Curtea de Apel Chișinău.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E:

Se admite recursul declarat de Grecu Anatolie.

Se casează hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 13 septembrie 2017, în cauza

civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Grecu Anatolie împotriva

lui Negrescu Serghei cu privire la încasarea datoriei, a dobînzii de întârziere și a

cheltuielilor de judecată, cu remiterea cauzei pentru rejudecare în instanța de apel –

Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței, judecător Tatiana Vieru

judecători

Maria Ghervas

Ion Druță

Luiza Gafton

Iuliana Oprea

7