2ra-1980/16 — cu privire la anularea actului administrativ

2ra-1980/16 — cu privire la anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

dosarul nr. 2ra-1980/16

prima instanță – (Judecătoria Centru, mun. Chișinău) Al. Gafton

instanța de apel – (Curtea de Apel Chișinău) L. Popova, E. Efros, A. Gavrilița

ÎNCHEIERE

14 septembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, Svetlana Filincova

judecători Galina Stratulat

Dumitru Mardari

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de avocatul

Constantin Lazari în interesele lui Gvozdev Valeriu și Arnaut Andrei,

în pricina civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Gvozdev Valeriu,

Arnaut Andrei împotriva întreprinderii de stat ”Calea Ferată din Moldova” cu privire

la anularea ordinului de concediere, restabilirii în funcție și repararea prejudiciului

material și moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 27 aprilie 2016 prin care s-a

menținut hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 18 decembrie 2015,

c o n s t a t ă:

La 24 septembrie 2015 avocatul Lazari Constantin în interesele lui Gvozdev

Valeriu, Arnaut Andrei a depus cerere de chemare în judecată împotriva întreprinderii

de stat ”Calea Ferată din Moldova” prin care a solicitat anularea pct. 1 din ordinul nr.

301/H din 13 iulie 2015, emis de întreprinderea de stat ”Calea Ferată din Moldova” cu

privire la aplicarea sancțiunilor disciplinare unor angajați ai întreprinderii de stat

”Calea Ferată din Moldova”, prin care mecanicul depoului de locomotive

Basarabeasca – Valentin Gvozdiov i s-a aplicat sancțiune disciplinară sub formă de

concediere, pct., 2 din ordinul respectiv, prin care ajutorului mecanicului depuolui de

locomotive Basarabeasca – Andrei Arnaut i s-a aplicat sancțiunea disciplinară sub

formă de concediere, pct. 3 din ordinul respectiv prin care s-a dispus repararea

prejudiciului material cauzat prin scurgerea motorinei în cantitate de 1 903 litri, în

sumă de 27 631,5 lei, în mod solidar de la Valeriu Gvozdiov și Andrei Arnat prin

reținerea drepturilor salariale, în cuantumul prevăzut de lege. De asemenea, au

solicitat restabilirea în funcția de mecanic a depoului de locomotive Basarabeasca pe

Gvozdev Valeriu și în funcția de ajutor de mecanic a depoului de locomotive

Basarabeasca pe Arnaut Andrei.

Totodată, au solicitat încasarea de la întreprinderea de stat ”Calea Ferată a

Moldovei” în beneficiul lui Gvozdev Valeriu a prejudiciului material cauzat, cu

1

perceperea salariului ratat pentru întreaga perioadă de absență forțată de la muncă din

05 iunie 2015 pînă la data restabilirii în funcție de către instanța de judecată, a

cheltuielilor de judecată în mărime de 5000 lei și prejudiciu moral în sumă de 10 000

lei. Încasarea din contul întreprinderii de stat ”Calea Ferată a Moldovei” în beneficiul

lui Arnaut Andrei prejudiciul material cauzat cu perceperea salariului ratat pentru

întreaga perioadă de absență forțată de la muncă, din 05 iunie 2015 pînă la data

restabilirii în funcție de către instanța de judecată, a cheltuielilor de asistență juridică

în mărime de 5000 lei și prejudiciul moral în sumă de 10 000 lei.

În motivarea cererii de chemare în judecată au invocat că, la 13 iulie 2015,

întreprinderea de stat ”Calea Ferată din Moldova” a emis ordinul nr. 301/H cu privire

la aplicarea sancțiunilor disciplinare unor angajați ai întreprinderii de stat ”Calea

Ferată din Moldova” prin care a aplicat sancțiunea disciplinară ”concedierea” față de

mecanicul depoului de locomotive Basarabeasca – Valerii Gvozdev, conform

prevederilor art. 86 alin. (1) lit. k), art. 306 alin. (1) lit. d) din Codul muncii.

La 13 iulie 2015, întreprinderea de stat ”Calea Ferată din Molova” a emis

ordinul nr. 301/H cu privire la aplicarea sancțiunilor disciplinare unor angajați ai

întreprinderii de stat ”Calea Ferată din Moldova” prin care a aplicat sancțiunea

discplinară ”Concediere” față de ajutorul mecanicului depoului de locomotive

Basarabeasca – Andrei Arnaut, conform prevederilor art. 86 alin. (1) lit. k), art. 206

alin. (1) lit. d) Codul muncii.

În motivarea ordinului este indicat că, reclamanții ar fi încălcat prevederile pct.

13 cît și prevederile pct. 272-278 a anexei nr. 1 al ordinului Ministerului

Tehnologiilor Informaționale și Dezvoltării nr. 90 din 12 mai 2005 (Regulele de

exploatare tehnică a căii ferate), pct. 2.7, 2.10 și 3.1 al Instrucției T/0033 din 11

martie 1996 și pct. 6 al Instrucției cu privire la completarea foii de parcurs din 17

octombrie 2001, manifestată prin încălcarea flagrantă a disciplinei de muncă, adică

atitudine iresponsabilă în procesul de primire – predare a locomotivei, inclusiv și a

produselor petroliere, respectării regimului de conducere a trenurilor, acțiunii care au

prejudiciat esențial imaginea întreprinderii de stat ”Calea Ferată din Moldova”,

circumstanțe care servesc temei pentru pierderea încrederii angajatorului față de

salariat, persoană responsabilă care gestionează bunuri materiale.

Astfel au invocat că, reclamanții nu sunt de acord cu ordinul respectiv, îl

consideră ilegal, din considerentul că nu au comis acte prin care ar fi sustras motorină

din rezervorul locomotivei TĂ10M nr. 0152”A”, or ar fi admis scurgere de motorină

ilegală.

Mai mult ca atît, ei relevă că, sistemul SKRPT ”Delta SU” instalat la

locomotiva RĂ10M nr. 0152 ”A” condusă de mecanicul Gvozdev Valeriu și ajutorul

mecanicului Arnaut Andrei nu funcționează, fapt ce se demonstrează prin

documentele existente de la Depoul de locomotive Basarabeasca, depozițiile

martorilor etc..

De asemenea, au menționat că pentru perioada lunilor martie, aprilie, mai 2015

reclamanții a efectuat o economie de motorină în sumă de 146 litri fapt pentru care le-

a fost acordate premii.

Suplimentar au menționat că, în ordinul prin care reclamanții au fost concediați

este indicat că scurgerea de motorina s-a realizat atunci cînd locomotiva staționa, ceea

2

ce este combătut de certificatul eliberat de către Șeful stației Giurgilești și foile de

parcurs, prin care este confirmat că reclamanții în acel moment erau pe rută.

Totodată au invocat, că toate locomotivele erau plombate astfel, se exclude

posibilitatea scurgerii ilegale a motorinei.

Prin acțiunile sale, pîrîtul a cauzat reclamanților un prejudiciu moral

considerabil luînd în consideraței perioada de lucru ca angajați în cadrul companiei,

caracteristica acestora, și premiile obținute.

Suplimentar, au relevat, că din momentul emiterii ordinului reclamanții nu mai

activează, fiind privați de salariu (f.d. 3-16, Vol. I).

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 18 decembrie 2015 s-a

respins ca nefondată cererea de chemare în judecată depusă de Gvozdev Valeriu și

Arnaut Andrei către întreprinderea de stat ”Calea Ferată din Moldova” cu privire la

anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcție și repararea prejudiciului

material și moral (f.d. 106, Vol. II).

Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanțe, la 23 decembrie 2015 Gvozdev

Valeriu și Arnaut Andrei au depus cerere de apel asupra acesteia, solicitînd casarea

hotărîrii Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 18 decembrie 2012, cu emiterea unei

noi hotărîri prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă (f.d.121-132, Vol.

II).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 27 aprilie 2016 s-a respins cererea de

apel declarată de Gvozdev Valeriu și Arnaut Andrei reprezentați de avocatul Lazari

Constatntin și s-a menținut hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 18

decembrie 2015 (f.d. 182, Vol. II).

La 06 iunie 2016 avocatul Lazari Constantin în interesul lui Gvozdev Valeriu și

Arnaut Andrei a depus cerere de recurs prin care a solicitat admiterea recursului

casarea integrală a deciziei Curții de Apel Chișinău din 27 aprilie 2016 și hotărîrii

Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 18 decembrie 2015, cu adoptarea unei noi

hotărîri prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă.

În motivarea cererii de recurs au indicat că, atît instanța de apel cît și instanța de

fond nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată, au interpretat în mod eronat legea

și erorile comise care au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

La emiterea ordinelor de concediere, întreprinderea de stat ”Calea Ferată a

Moldovei” nu a respectat prevederile art. 208 din Codul muncii și nu a solicitat

explicații de recurenți lipsindu-i de dreptul la apărare și dreptul de a prezenta probe

întru confirmarea nevinovăției sale.

Mai mult ca atît, au relevat că, Întreprinderea de stat ”Calea Ferată a Moldovei”

nu a respectat prevederile art. 342 din Codul muncii și pînă la stabilirea necesității

reparării prejudiciului material nu a efectuat o anchetă de serviciu.

Suplimentar au indicat că, la stabilirea mărimii prejudiciului material

întreprinderea de stat ”Calea Ferată din Moldova” a creat o comisie, care nu era

formată din specialiști în materie și care la stabilirea prejudiciului nu au cercetat

documentele primare. De asemenea, intimatul nu a premis recurenților să i-a

cunoștință de toate materialele acumulate în procesul anchetei de serviciu.

3

Luînd în considerație cele relatate, au reterat că atît instanța de fond cît și

instanța de apel au cercetat probe acumulate cu încălcarea legislației în vigoare, fără a

le da o apreciere obiectivă. De asemenea instanțele ierarhic inferioare nu și-au motivat

soluțiile în ceea ce privește acceptarea unei probe și nu au dat raspuns la toate

obiecțile înaintate.

Un alt aspect important, în opinia recurenților a fost invocat aprecierea de către

instanțele ierarhic inferioare a adeverinței nr. 17/1690 din 20 martie 2012 emisă de o

careva întreprindere de stat din Ucraina, precum că ”Delta SU” este aparat care

transmite la distanță informația asupra cantității de motorină în rezervoarele

locomotivelor, vizitei și că ar fi trecut atestarea metrologică în Ucraina.

Mai apoi instanțele ierarhic inferioare au aplicat prevederile art. 9 alin. (5) și

art. 17 din Legea cu privire la standartizare, care prevede că acordul privind

promovarea unei politici coordonate în domaniul standardizării, metrologiei și

certificării, urmează a fi ratificat de Republica Moldova, motivînd că certificate de

atestare metrologică sunt recunoscute și valabile pe teritoriul Republicii Moldova,

ceea ce nu este corect.

Astfel, instanța de judecată a evitat să aplice prevederile art. 29 din legea

respectivă care prevede expres procedura de recunoaștere a certificatelor metrologice

emise de statele străine și care stabilescă că pot fi recunoscute numai după trecerea

unei proceduri prealabile în Republica Moldova.

În acest sens, în răspunsul Institutului Național de Metrologie este indicat că,

întreprinderea de stat ”Calea Ferată a Moldovei” nu a solicitatde la Institutul Național

de Metrologie o decizie referitoare la recunoașterea și permisiunea activității pe

teritoriul Republicii Moldova a sistemului ”Delta SU” ca mijloc de măsurare a

nivelului motorinei în rezervoarele locomotivelor cît și a consumului de motorină.

Totodată, intimatul nu a prezentat nici o probă prin care să fie confirmat

ultimul control profilactic al sistemului ”Delta SU” și care sunt rezultatele acestuia.

Suplimentar, au relevat că, instanțele ierarhic inferioare au aplicat eronat

prevederile art. 86 alin. (1) lit. k) din Codul muncii, care prevede că pot fi concediați

salariații care, gestionînd nemijlocit valori bănești și sau bunuri materiale au săvîrșit

acțiuni culpabile ce servesc drep motiv pentru ca angajatorul să își piardă încrederea

față de el. Prin urmare, urmează să fie un act în care să fie stabilite care acțiuni sunt

culpabile ale angajaților, act care nu a fost întocmit și vinovăția acestora nu a fost

dovedită. Mai mult ca atît, intimatul nu a dovedit prin probe pertinente și concludente

culpabilitatea acestora.

Subsecvent, au invocat că a fost aplicat eronat și prevederile art. 341 alin. (1)

din Codul muncii, care prevede că, mărimea prejudiciului material cauzat

angajatorului se determină conform pierderilor reale, calculate în baza datelor de

evidență contabilă, care nu a fost respectată de către intimat.

Distinct de cele relatate supra, a menționat că ordinul de concediere a

recurenților a fost emis fără ca reprezentanții intimatului să cerceteze documentele

contabile primare.

Dacă intimatul ar fi cercetat documentele primare, atunci ar fi constatat că

incorect este indicat în ordin, precum că motorina s-a scurs din locomotivă în timpul

4

staționarii aceastora, deoarece potrivit documentelor primare locomotiva în acel

moment era în rută (f.d. 195-211, Vol. II).

La 19 august 2016 întreprinderea de stat ”Calea Ferată din Moldova” a depus

referință prin care a solicitat declararea recursului inadmisibil.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs menționează

că Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la 11 februarie 2016.

Potrivit scrisorii nr. 19723-4 copia deciziei a fost expediată la 06 iunie 2016,

însă la materialele cauzei nu este dovada recepționării acesteia de către părți. Cererea

de recurs a fost depusă la 06 iulie 2016, respectiv, recursul se consideră depus în

termenul prevăzut de lege.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Analizând modul în care recurentul și-a exercitat dreptul la recurs, fără a se

expune cu referire la legalitatea deciziei instanței de apel atacate, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) Codul de procedură civilă.

Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenței temeiurilor de

declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele

stabilite de norma precitată, instanțele de judecată aplicând corect normele de drept

material și de drept procedural.

Subsecvent, în conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă,

cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației, în

viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în

prevederile art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă și nu constituie temei

de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei

dar nu și temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reiterează și jurisprudența CEDO, conform cărei recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri, însă motivele recursului invocat în speță sunt similare celor invocate în cadrul

judecării pricinii, asupra căror instanțele ierarhic inferioare de judecată s-au pronunțat

în modul corespunzător.

5

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de

apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe

sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs. Prin prisma art. 432 alin. (4)

Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii

doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în

mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor

stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă. Din recursul declarat nu rezultă

argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

Cu referire la argumentul recurentului privind aplicarea eronată de către

instanțele judecătorești inferioare a normelor de drept material, colegiul menționează

că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor

de drept material și din care circumstanțe aceasta rezultă. Colegiul reține că aceste

argumentul al recurentului poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea

aspectului de legalitate al deciziei instanței de apel ce urmează a fi supus controlului

judiciar.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de avocatul Constantin

Lazari în interesele lui Gvozdev Valeriu și Arnaut Andrei nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă și, drept

urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de către avocatul Constantin Lazari în interesele lui Gvozdev

Valeriu și Arnaut Andrei se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului, Svetlana Filincova

judecători Galina Stratulat

Dumitru Mardari

6