2ra-2034/16 — incasarea datoriei

Prima instanță: V. Pușcaș. dosarul nr. 2ra-2034/16

Instanța de apel: T. Duca, S. Procopciuc, E. Grumeza.

Î N C H E I E R E

14 septembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență

Președintele completului, judecătorul Mihai Poalelungi

Judecătorii Tatiana Vieru

Oleg Sternioală

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

recurentul Andrei Dedeșco,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Andrei Dedeșco

împotriva Anei, Danielei și Andrian Tarlapan cu privire la încasarea datoriei,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 19 aprilie 2016, prin care a fost

admis apelul declarat de către Ana, Daniela și Andrian Tarlapan, a fost casată

integral hotărârea judecătoriei Bălți din 23 noiembrie 2015 și a fost pronunțată o

nouă hotărâre prin care acțiunea a fost respinsă integral,

c o n s t a t ă

La 18 martie 2013, reclamantul Andrei Dedeșco a depus cerere de chemare

în judecată împotriva Anei, Danielei și Andrian Tarlapan cu privire la încasarea

datoriei.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că, aflându-se în relații de

concubinaj cu pârâta, Ana Tarlapan, și din considerentele că se afla la lucru peste

hotarele țării, în perioada 4 octombrie 2007 până la 7 octombrie 2011, prin

intermediul B.C. “UniStream”, a transferat pârâților, cu titlu de împrumut, suma

de 8 950 euro și 600 dolari SUA.

Mai mult, reclamantul invocă transmiterea către pârâta Ana Tarlapan, spre

păstrare, a sumei de 9 500 de euro și 2 500 dolari SUA, pe care i-a primit de la

ultima la 9 ianuarie 2012.

Cere reclamantul încasarea de la Ana Tarlapan în beneficiului lui a sumei în

mărime de 7 500 euro și 400 dolari americani, de la Daniela Tarlapan în beneficiul

lui a sumei în mărime de 700 euro și 200 dolari americani și de la Andrian

Tarlapan în beneficiul lui a sumei în mărime de 750 euro și 200 dolari americani,

transferați acestora cu titlu de împrumut. La fel cere încasarea în mod solidar de la

pârâți în beneficiul lui a cheltuielilor de judecată și a taxei de stat în mărime de 4

512 lei.

Prin hotărârea judecătoriei Bălți din 23 noiembrie 2015 acțiunea a fost

admisă.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 19 aprilie 2016, a fost admis apelul

declarat de către Ana, Daniela și Andrian Tarlapan, a fost casată integral hotărârea

judecătoriei Bălți din 23 noiembrie 2015 și a fost pronunțată o nouă hotărâre prin

care acțiunea a fost respinsă integral.

La 6 iulie 2016, recurentul Andrei Dedeșco, a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, cerând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de

apel și menținerea hotărârii primei instanțe, pe care o consideră întemeiată și

legală.

În motivarea recursului, recurentul a indicat că nu este de acord cu decizia

instanței de apel, deoarece aceasta ar fi fost emisă cu interpretarea eronată a

normelor de drept material.

Mai mult ca atât, consideră recurentul că instanța de apel nu a aplicat legea

care trebuia să fie aplicată și eronat ar fi interpretat-o.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în

drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către Andrei Dedeșco,

nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, or

recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței

de apel, dar au formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. art. 432. alin.(2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO,

recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației

prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod

direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă

motivele recursului, invocate în speță, sunt similare celor invocate în cadrul

judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către recurentul Andrei Dedeșco, ca fiind

inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e

Recursul recurentului Andrei Dedeșco se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Mihai Poalelungi

judecătorul

Judecătorii Tatiana Vieru

Oleg Sternioală