2r-723/16 — încasarea datoriei

2r-723/16 — încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 2r-723/16

prima instanță - I. Țurcan,

instanța de apel – A. Panov, A. Pahopol, A. Minciuna,

DECIZIE

07 septembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, Svetlana Filincova

judecători Maria Ghervas

Dumitru Mardari

examinând recursul declarat de către societatea cu răspundere limitată

„Imperimobil”,

în pricina civilă înaintată de Gurschi Ion împotriva lui Asaftei Mihail și

societatea cu răspundere limitată „Imperimobil” cu privire la încasarea datoriei,

împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 29 iunie 2016, prin care s-a

respins cererile înaintate de Asaftei Mihail și societatea cu răspundere limitată

„Imperimobil” privind scutirea de la plata taxei de stat și s-a obligat apelanții să

achite plata taxei de stat,

c o n s t a t ă:

La 08 octombrie 2015 Ion Gurschi s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată împotriva lui Asaftei Mihail și societății cu răspundere limitată

„Imperimobil” privind încasarea datoriei, dobânzii de întîrziere și a cheltuielilor de

judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că prin contractele de împrumut a mijloacelor

bănești din 13 iulie 2015 reclamantul a împrumutat lui Asaftei Mihail suma de

43 800 euro cu termenul de rambursare pînă la 14 septembrie 2015.

Prin contractul de împrumut din 01 august 2015 Gurschi Ion a împrumutat

lui Asaftei Mihail suma de 18 950 euro cu termenul de rambursare pînă la data de

15 septembrie 2015.

Prin contractul de împrumut din 01 septembrie 2015 Gurschi Ion i-a

împrumutat lui Asaftei Mihail suma de 10 000 dolari SUA cu termenul de restituire

pînă la data de 01 octombrie 2015.

Prin contractele de fidejusiune din 13 iulie 2015 societatea cu răspundere

limitată „Imperimobil” s-a obligat să execute integral obligațiile lui Asaftei Mihail

față de Gurschi Ion de restituire a sumelor împrumutate, în mărime totală de 62

750 euro și 10 000 dolari SUA.

1

Menționează că prin notificarea din 15 septembrie 2015 a informata debitorii

despre necesitatea executării obligațiilor asumate anterior, însă aceasta a rămas fără

răspuns.

Consideră că în temeiul art.619 Cod Civil și art.872 alin.(l) Cod civil este

îndreptățit să ceară pentru neîndeplinirea în termen a obligațiilor dobânzi de

întîrziere.

A solicitat reclamantul încasarea în mod solidar din contul lui Asaftei Mihail

și a societății cu răspundere limitată „Imperimobil” a datoriei în mărime de 62750

euro, 10000 dolari SUA, dobînda de întîrziere în mărime de 9441,55 euro, suma de

1374,24 dolari SUA și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărîrea judecătoriei Centru mun. Chișinău din 25 martie 2016 s-a

admis parțial acțiunea înaintată de către Gurschi Ion.

S-a încasat în mod solidar din contul lui Asaftei Mihail și a societății cu

răspundere limitată „Imperimobil” în beneficiul lui Gurschi Ion suma datoriei în

mărime de 62750 euro, suma de 10000 dolari SUA, convertiți în lei moldovenești

la data executării hotărîrii.

S-a încasat de la Asaftei Mihail în beneficiul lui Gurschi Ion dobînda de

întîrziere în sumă de 9441,55 euro și suma de 1374,24 dolari SUA, convertiți în lei

moldovenești la data executării hotărîrii.

Cerințele înaintate de către Gurschi Ion împotriva societății cu răspundere

limitată „Imperimobil” privind încasarea dobînzii de întîrziere, s-au respins ca

neîntemeiate.

S-a încasat în mod solidar din contul lui Asaftei Mihail și a societății cu

răspundere limitată „Imperimobil” în beneficiul lui Gurschi Ion cheltuieli de

judecată, în mărime de 5000 lei și suma de 3599,37 lei onorariul achitat

executorului judecătoresc.

S-a încasat în mod solidar din contul lui Asaftei Mihail și a societății cu

răspundere limitată „Imperimobil” în beneficiul statului taxa de stat în sumă de

45000 lei.

Nefiind de acord cu soluția primei instanței Asaftei Mihail și societatea cu

răspundere limitată „Imperimobil” la 20 aprilie 2016 au declarat apel nemotivat

împotriva hotărîrii judecătoriei Centru mun. Chișinău din 25 martie 2016, totodată

au solicitat și scutirea de la plata taxei de stat.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 29 iunie 2016, s-au respins

cererile înaintate de către Asaftei Mihail și societatea cu răspundere limitată

„Imperimobil” privind scutirea de la plata taxei de stat și s-a obligat apelanții să

achite în mod solidar taxa de stat în mărime de 37500 lei, pînă la 07 septembrie

2016, ora 1200.

S-a explicat apelanților că în cazul neînlăturării neajunsurilor, cererea de

apel va fi restituită fără de examinare.

La 29 iunie 2015 societatea cu răspundere limitată „Imperimobil” a declarat

recurs împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 29 iunie 2016, solicitînd,

casarea încheierii recurate și scutire de la plata taxei de stat.

Recurentul a reiterat că nu este de acord cu încheierea instanței de apel.

În motivarea recursului a indicat că, instanța de apel neîntemeiat a respins

demersul privind scutirea de la plata taxei de stat, soluția fiind neargumentată și

nemotivată, fără a se indica motivele respingerii cerinței înaintate.

2

Susține recurentul că, are o situație financiară precară din acest motiv este în

imposibilitatea achitării taxei de stat. Prin soluția instanței de apel i s-a încălcat

dreptul de acces la justiție prin impunerea la plata taxei de stat, și i se îngrădește

dreptul la un proces echitabil prevăzut de art.6 CEDO. Totodată susține recurentul

că cuantumul taxei de stat greșit a fost calculat atît de instanța de fond cît și de

instanța de apel.

Prin referința depusă la 05 septembrie 2016 avocatul Dumitru Pavel acționînd

în interesele lui Ion Gurschi a indicat că încheierea recurată este întemeiată și

legală, iar argumentele recursului sunt neîntemeiate.

Potrivit art. 425 Codul de procedură civilă termenul de declarare a recursului

împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunțarea ei.

Potrivit normei citate recursul este depus în termen.

Examinînd materialele dosarului, încheierea recurată prin prisma motivelor

din recurs Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul este neîntemeiat și care urmează a fi

respins cu menținerea încheierii instanței de apel din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 427 lit. a) Codul de Procedură Civilă, instanța de

recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă

recursul și să mențină încheierea.

S-a stabilit că prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 29 iunie 2016

s-au respins cererile înaintate de către Asaftei Mihail și societatea cu răspundere

limitată „Imperimobil” și s-a obligat apelanții să achite în mod solidar taxa de stat

în mărime de 37500 lei.

În acest sens, instanța de recurs relevă că, potrivit, art. 83 alin. (1) din Codul

de procedură civilă, taxa de stat reprezintă o sumă care se percepe, în temeiul legii,

de către instanța judecătorească în beneficiul statului de la persoanele în ale căror

interese se exercită actele procedurale de judecare a pricinii civile sau cărora li se

eliberează copii de pe documente din dosar.

Articolul 84 din Codul de procedură civilă prevede că, se impune cu taxă de

stat fiecare cerere de chemare în judecată (inițială și reconvențională), cererea

intervenientului principal, cererea vizând pricinile cu procedură specială, cererea

de eliberare a ordonanței judecătorești, cererea de declarare a insolvabilității,

cererea de eliberare a titlului executoriu privind executarea hotărîrilor arbitrale,

cererea de apel, cererea de recurs, precum și cererea de eliberare a copiilor

(duplicatelor) de pe actele judecătorești.

În conformitate cu art. 3 pct. 1) lit. a) din Legea taxei de stat, nr. 1216 din 03

decembrie 1992, pentru cererile de chemare în judecată privitor la litigiile cu

caracter patrimonial se achită taxa de stat de 3% din valoarea acțiunii sau din suma

încasată, dar numai puțin de 270 de lei și nu mai mult de 50 000 lei de la

persoanele juridice. Litera j) din art. 3 al Legii taxei de stat, statuează că, pentru

cererile de apel împotriva hotărîrilor judecătorești se achite 75% din taxa ce

urmează a fi achitată la depunerea cererii de chemare în judecată.

Apelantul la depunerea apelului nemotivat a solicitat și scutirea de la plata

taxei de stat, însă nu a anexat probe ce a-r demonstra situația materială precară

invocată și imposibilitatea achitării taxei de stat, care ar sta la baza scutirii acestuia

de la plata taxei de stat.

3

Colegiul constată că în cererea de apel apelantul nu a indicat motivele și

probele justificative care demonstrează situația materială precară și imposibilitatea

achitării taxei de stat.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră încheierea instanței de apel legală și întemeiată, iar recursul

neîntemeiate din următoarele considerente.

Potrivit art. 85 alin. 4) Codul de procedură civilă, persoana fizică sau

juridică poate fi scutită de judecător sau instanța judecătorească de plata taxei de

stat sau de plata unei părți a ei, în funcție de situația materială și de probele

prezentate în acest sens.

În conformitate cu art. 365 al. 4) Codul de procedură civilă, la cererea de

apel se anexează dovada de plată a taxei de stat dacă apelul se impune cu taxă.

În conformitate cu art. 110 din Codul de procedură civilă, termen de

procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul

căruia instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de

activitatea instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să

încheie un ansamblu de acte.

În conformitate cu art. 368 al. 1) Codul de procedură civilă, dacă cererea de

apel nu întrunește condițiile prevăzute la art.364 și 365 și dacă cererea este depusă

fără plata taxei de stat, instanța de apel dispune printr-o încheiere să nu dea curs

cererii, acordînd-i apelantului un termen pentru lichidarea neajunsurilor.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție menționează, că în cazul cînd cererea de chemare în judecată conține mai

multe pretenții de sine stătătoare cu caracter patrimonial, taxa de stat se va calcula

conform valorii fiecărei pretenții aparte art. 87 alin.(1) lit. k) Codul de procedură

civilă.

Deci, instanța de apel întemeiat a concluzionat de a nu da curs cererilor de

apel depuse de Asaftei Mihail și societatea cu răspundere limitată „Imperimobil” și

de ai obliga la plata taxei de stat.

Potrivit art. 118 alin. 1) Codul de procedură civilă, fiecare parte trebuie să

dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor și obiecțiilor

sale dacă legea nu dispune altfel.

Colegiul conchide că scutirea de la achitarea taxei de stat se dispune în baza

unor probe pertinente, însă la materialele dosarului nu există probe veridice și reale

care indică nemijlocit asupra situației materiale care să reflecte situația precară la

moment a solicitantului și imposibilitatea achitării taxei de stat.

Totodată la cererea de recurs depusă la 29 iunie 2016, recurentul nu a

prezentat careva probe în vederea justificării imposibilității achitării taxei de stat la

depunerea cererii de apel nemotivat.

De asemenea, recurentul nu a prezentat probe care să demonstreze veniturile

societății, sau să probeze lipsa mijloacelor financiare or, în susținerea afirmației nu

au fost prezentate înscrisuri confirmative.

Prin urmare impunerea achitării plății taxei de stat, pentru examinarea

apelului, nu reprezintă limitarea accesului la justiție, or lipsește proporționalitatea

scopului urmărit și mărimea taxei de stat achitată.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că, art. 6 § 1

din Convenție îi garantează fiecărei persoane dreptul de a sesiza o instanță cu orice

4

contestație referitoare la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil. Astfel, acest

articol consfințește un „drept la o instanță“, în cadrul căruia dreptul de acces, și

anume dreptul de a sesiza instanța în materie civilă, nu constituie decât un singur

aspect.

Cu toate acestea, Curtea admite că, potrivit jurisprudenței sale constante,

„dreptul la o instanță“ nu este absolut. El se pretează unor limitări deoarece, prin

însăși natura sa, el impune o reglementare din partea statului care poate să aleagă

mijloacele pe care să le utilizeze în acest scop. În aceasta privință, Curtea

reamintește ca ea nu a exclus niciodată ipoteza ca interesele unei bune administrări

a justiției pot să justifice impunerea unei restricții de natură financiară în accesul

unei persoane la o instanță (Tolstoy-Miloslavsky împotriva Regatului Unit, p. 80–

81, §§ 61 și Kreuz împotriva Poloniei, § 59).

Neprezentarea dovezii de plată a taxei de stat ori solicitarea de la scutirea

acesteia, drept prevăzut la art.85 Codul de procedură civilă, indică direct la

nerespectarea drepturilor sale procedurale, în măsura stabilită de normele de drept

procedural, de aceea instanța de apel în temeiul legii a dispus obligarea apelantei

de a prezenta dovada de plată a taxei de stat în termenul stabilit, or înaintând cerere

de apel fără a prezenta dovada de plată a taxei de stat și cunoscând despre

necesitatea prezentării acesteia, trebuia să întreprindă toate măsurile necesare, după

cum sugerează jurisprudența CEDO, de a proteja drepturile sale de acces la

instanță, fapt însă ignorat de aceasta.

Totodată instanța atestă că recurentul nu a ținut cont de prevederile art. 56

alin. (3) și 61 alin. (1) Codul de procedură civilă, care indică că, părțile sînt

obligate să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale.

Instanța judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin

abuz se urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.

Or, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție menționează că odată cu solicitarea scutirii de la plata taxei de stat,

actele ce confirmă starea materială precară invocată urmau a fi anexate la

depunerea cererii.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră necesar să menționeze faptul că în situația din speță, acțiunea

instanței de apel prin aceia că nu a dat curs cererii de apel și l-a obligat la plata

taxei de stat, pentru examinarea cererii de apel depusă, nu se încalcă dreptul

reclamantului privind liberul acces la justiție, prevăzut atît de legislația internă cît

și de internațională ori,

Astfel, la caz Colegiul reține că în situația din speță limitările instituite de

legiuitor privind necesitatea achitării taxei de stat la depunerea cererii de apel

corespunde cerințelor prevăzute de art. 6 parag. 1 CEDO privind dreptul de acces

la un tribunal și corespunde cerințelor instituite de CEDO prin jurisprudența sa:

- cerința privind scopul legitim al limitării – este îndeplinită, avînd în vedere că

întindere acestor taxe este stabilită sub forma unui procent din valoarea aflată în

litigiu și fiind instituit un plafon maxim de care nu poate trece mărimea taxei de

stat chiar dacă valoarea acțiunii este mai mare, iar CtEDO a confirmat că aceste

taxe privesc buna administrare a justiției și vizează atît descurajarea justițiabililor

în formularea unor cereri, abuzive cît și asigurarea de fonduri pentru funcționarea

5

justiției.( cauza Weissman și alții împotriva României §-35, Tolstoy Miloslavsky v.

the United Kingdom §-61 )

- raportul rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul

urmărit, pentru a stabili dacă este respectat acest raport rezonabil între impunerea

plății taxei de stat la depunerea cererii de chemare în judecată și scopul legitim

urmărit privind buna administrare a justiției, descurajarea justițiabililor în

formularea unor cererii, abuzive cît și asigurarea de fonduri pentru funcționarea

justiției urmează să cercetăm următorii factori și anume - cuantumul sumei ce

trebuie plătit de reclamanți raportat la veniturile sale.

Totodată, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție conchide că recurentul nu este lipsit de dreptul de a solicita în

instanța de apel în conformitate cu art. 86 alin.1) Codul de procedură civilă,

amînarea sau eșalonarea plății taxei de stat.

Din considerentele menționate și avînd în vedere faptul că, încheierea

instanței de apel este întemeiată și legală, iar argumentele invocate de către

recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul și de a

menține încheierea Curții de Apel Chișinău din 29 iunie 2016.

În conformitate cu art. 427 lit. a) Codul de procedură civilă, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de către societatea cu răspundere limitată

„Imperimobil”.

Se menține încheierea Curții de Apel Chișinău din 29 iunie 2016, prin care

s-a respins cererile înaintate de Asaftei Mihail și societatea cu răspundere limitată

„Imperimobil” privind scutirea de la plata taxei de stat și s-a obligat apelanții să

achite plata taxei de stat, fiind acordat termen pentru achitarea taxei de stat.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președinte ședinței, Svetlana Filincova

judecători Maria Ghervas

Dumitru Mardari

6