2ra-1812/16 — încasarea cheltuielilor de judecată

Prima instanță: Judecătoria Centru mun. Chișinău Dosarul nr. 2ra-1812/16

Judecător: D. Sușchevici

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: V. Pruteanu, L. Popova, A. Gavrilița

Î N C H E I E R E

07 septembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecători Mariana Pitic, Ion Druță

examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de către

Societatea cu Răspundere Limitată „Baștina”,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Darii Tudor

împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Baștină” privind încasarea cheltuielilor

de judecată si asistență juridică,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 09 martie 2016, prin care a fost

respins apelul declarat de SRL „Baștina” și menținută hotărîrea Judecătoriei Centru

mun. Chișinău din 24 iunie 2015,

c o n s t a t ă

La 21 mai 2014, Darii Tudor a depus cerere de chemare în judecată împotriva

SRL „Baștină”, solicitînd încasarea cheltuielilor de judecata în legătura cu plata taxei

de stat în mărime de 1800 lei, a cheltuielilor de asistență juridica in mărime de

13 668 lei cit si a altor cheltuieli suportate în proces.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la data de 22.01.2010 SRL

„Baștină” s-a adresat Judecătoriei Strășeni cu o cerere de chemare în judecată

împotriva lui Darii Tudor, prin care a solicitat recuperarea pagubei materiale în

mărime de 16 000 euro.

A menționat reclamantul, că judecarea cauzei a derulat pînă la 19.12.2013, cu

admiterea parțială a acțiunii înaintate de SRL „Baștină” cu încasarea din contul lui

Darii Tudor în beneficiul SRL „Baștină” a sumei de 1 200 lei cu titlu de prejudiciu

material și suma de 150 lei pentru compensarea cheltuielilor legate de plata taxei de

stat, în total de 1 350 lei din 16 000 euro solicitați.

În legătură cu examinarea litigiului dînsul a încheiat contract de asistență

juridică cu avocatul Cechir Viorelia, care pe parcursul examinării cauzei i-a

reprezentant interesele în baza contractului de asistență juridică nr. 08/010 din

02.03.2010. Potrivit pct. 5 al contractului Darii Tudor s-a obligat să achite avocatului

serviciile, în dependență de timpul lucrat cu tarif de 100 lei ora efectiv lucrată, 200

lei ședința de judecată și 5 000 onorariu pentru cîștig de cauză.

Punctul 5 al contractului de asistență juridică nr. 08/010 din 02.03.2010 a fost

modificat prin acordul adițional din 20.03.2012 potrivit căruia au fost stabilite

tarifele noi, pentru ora efectiv lucrată în mărime de 300 lei și 450 lei ședința de

judecată, în rest condițiile contractului au rămas aceleași.

Menționează că, conform borderoului anexat a suportat cheltuieli de asistență

juridică în mărime de 14 168 lei. Conform bonurilor de plată anexate la cerere s-a a

achitat suma de 13 668 lei. În afară de cheltuielile de asistență juridică a mai suportat

și cheltuieli legate de judecarea cauzei, și anume, taxa de stat în mărime de 1 800 lei.

Solicită reclamantul, încasarea din contul SRL „Baștină” în beneficiul dînsului

taxa de stat în sumă de 1 800 lei și cheltuielile de asistență juridică acordate în sumă

de 13 668 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 24 iunie 2015:

-S-a admis cererea de chemare în judecată depusă de Darii Tudor;

-S-a încasat din contul SRL „Baștina” în beneficiul lui Darii Tudor cheltuielile

de asistență juridică acordată în suma de 13 668 lei, taxa de stat în sumă de 1800 lei,

în total sume de 15 468 lei;

-S-a încasat din contul SRL „Baștină” în beneficiul lui Darii Tudor taxa de stat

achitată de către reclamant la depunerea cererii de chemare în judecată în sumă de

464 lei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 09 martie 2016, a fost respins apelul

declarat de reprezentantul SRL „Baștina” avocatul Caliga Mariana și s-a menținut

hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 24 iunie 2015.

Nefiind de acord cu decizia menționată, la 13 iunie 2016, SRL „Baștina” a

declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, modificarea deciziei instanței de apel

și a hotărîrii primei instanțe, cu admiterea parțilă a pretențiilor lui darii Tudor către

SRL „Baștina” și dispunerea încasării din contul recurentului în beneficiul

intimatului a sumei de 1 792,26 lei.

În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate pe

parcursul examinări cauzei în instanțele inferioare, recurentul a indicat că atît

instanța de apel cît și instanța de fond nu au constatat și elucidat pe deplin

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea pricinii, au interpretat eronat

legea, precum și au apreciat arbitrar probele.

Conform art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la

data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Avînd în vedere că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost expediată

în adresa părților la 12.04.2016 (f.d. 118), cît și faptul că la materialele cauzei nu

sunt careva probe privind recepționarea acesteia, recursul se consideră declarat în

termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție a RM consideră că recursul

este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care

se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar

alin. (4) prevede că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie

temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau

ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau

în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SRL „Baștina” nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, or recurenta nu

a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea actelor judecătorești contestate,

ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel sau instanța de fond, respectiv nu constituie temei de casare a

actelor judecătorești recurate.

Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII CPC, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a

probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau

alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs. Prin prisma art. 432

alin.(4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub

aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod

arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor

stabilite în art. 130 CPC. Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind

încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursul

trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate

în speță sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate

corespunzător.

În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de SRL „Baștina” ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e

Recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Baștina” se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Mariana Pitic

Ion Druță