2ra-1761/16 — apararea dreptuluiu consumatorului

Dosarul nr. 2ra-1761/16

Prima instanță: Jud. Botanica mun. Chișinău, S. Dimitriu

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău:

N. Cernat,V. Efros, I. Muruianu

Republica Moldova

Curtea Supremă de Justiție

Î N C H E I E R E

24 august 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte, judecătorul: Iulia Sîrcu

judecătorii: Mariana Pitic, Nicolae Craiu

Examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Iurii

Grigorița,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 17 martie 2016, prin care a fost

respins apelul declarat de Iurii Grigorița și menținută hotărârea Judecătoriei Botanica

mun. Chișinău din 02 decembrie 2015,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Iurii Grigorița către ÎS

"SABOS" privind apărarea drepturilor consumatorului, încasarea diferenței de cost, a

penalității de întârziere și a dobânzii de întârziere,

c o n s t a t ă :

La 14 ianuarie 2015, Iurii Grigorița s-a adresat cu cerere de chemare în judecată

împotriva ÎS "SABOS" privind apărarea drepturilor consumatorului, încasarea diferenței

de cost, a penalității de întârziere și a dobânzii de întârziere.

În motivarea acțiunii a invocat că, la data de 27 octombrie 2010 a încheiat cu ÎS

"SABOS" un contract cu Nr.2-68Z cu privire la investirea finanțelor în construcția

apartamentului în sumă de 9100 lei pentru un m2.

Indică că, la data de 27 octombrie 2010 contractul dat a fost autentificat notarial

sub numărul 29235, de notarul public Țurcanu Daniela și înregistrat la Oficiul Cadastral

Teritorial cu numărul 0100/10/87392.

Relatează că, potrivit acestui contract ÎS "SABOS" s-a obligat să construiască și să-i

predea în proprietate privată bunul imobil cu suprafața 78,92 m2 cu nr.68 amplasat pe

strada Zelinschi 15/3, mun. Chișinău, până la data de 30 mai 2011, fapt indicat în pct.4

lit.(e) din contractul sus menționat.

Menționează că, potrivit contractului sus indicat a achitat costul total a

apartamentului în sumă de 718 172 lei, fapt confirmat prin ordinele de plată nr.1601925

din 08.12.2010 și nr. 595281 din 06.04.2011.

Relevă că, la 13 august 2013 a expediat în adresa ÎS "SABOS" pretenția nr. 227 cu

privire la încălcarea termenului de executare a construcției apartamentului.

Statuează că, un alt termen pentru executarea obligațiilor în baza contractului

nominalizat era 15 septembrie 2013.

Explică că, la data de 20 septembrie 2013, casa de pe str. Zelinschi 15/3, mun.

Chișinău a fost dată în exploatare, însă ÎS "SABOS" nu i-a transmis apartamentul, prin

ce a fost privat de posibilitatea să dispună în totalmente de acesta.

Susține că, la data de 22 ianuarie 2014 după mai multe scrisori adresate ÎS

"SABOS", i-a transmis actul de primire-predare a apartamentului pentru înregistrarea

dreptului de proprietate la Oficiul Cadastral.

Argumentează că, la data de 06 februarie 2014, după înregistrarea dreptului de

proprietate, i-a fost predat apartamentul și numai după aceasta a stabilit deficiențele de

suprafață a apartamentului, aceasta fiind mai mică cu 2,22 m2 de cât cea stabilită în

contract, astfel achitând în plus suma de 20 202 lei.

Solicită încasarea diferenței de cost în mărime de 20 202 lei, penalității de

întârziere în mărime de 9 048 967 lei și a dobânzii de întârziere în mărime de 272

919,27 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 02 decembrie 2015, s-a

respins acțiunea, ca fiind neîntemeiată, pe motiv că, argumentele invocate de reclamant

întru anularea actelor administrative sunt lipsite de temei legal reieșind din normele

legale aplicabile speței date.

Prin deciziei Curții de Apel Chișinău din 17 martie 2016 a fost respins apelul

declarat de Iurii Grigorița, menținută hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău

din 02 decembrie 2015, pe motiv că, argumentele apelantului nu și-au găsit confirmarea

reieșind din materialele cauzei și din legislația în vigoare aplicabilă speței date.

La 10 iunie 2016, în termenul prevăzut de art. 434 alin. (1) CPC, Iurii Grigorița a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând casarea deciziei Curții de

Apel Chișinău din 17 martie 2016 și a hotărârii Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din

02 decembrie 2015 prin care a fost respinsă acțiunea, cu pronunțarea unei noi hotărâri

prin care să fie admisă integral acțiunea.

Indică că, instanțele ierarhic inferioare nu au examinat cauza sub toate aspectele,

aplicând eronat cadrul legal în speța dată, emițând o hotărâre și decizie cu încălcarea

legislației în vigoare.

În opinia recurentului, instanța de fond și instanța de apel eronat au respingerea

acțiunii ca nefondată, deoarece a examinat cauza în mod superficial în raport cu

regulile și legislația ce guvernează litigiul în cauză, fapt ce a dus la adoptarea unei soluții

greșite.

Mai susține că, hotărârea și decizia în cauză denotă vădită tendința, exprimată

prin încălcarea flagrantă a prevederilor legale, aplicarea eronată a acestora, depășirea de

către instanțele ierarhic inferioare a mandatului său la judecarea acțiunii, formarea unei

atitudini preconceput defavorabile împotriva recurentului și favorabile lui ÎS "SABOS”.

Menționează că, instanțele ierarhic inferioare eronat au stabilit faptul respingerii

acțiunii, limitându-se numai la expunerea pur declarativă a temeiurilor fără a face

trimitere la legislația în vigoare ce corelează situația de fapt și de drept din speță.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de

la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Copia deciziei motivate a instanței de apel a fost expediat în adresa recurenților la

data de 04 aprilie 2016 ( f.d.255), aceasta fiind recepționată de recurent la 10 aprilie

2016, fapt confirmat prin f.d.9 vol. II.

Instanța de recurs constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recursul la 10 iunie 2016 împotriva deciziei instanței de apel din 17 martie

2016, în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) CPC, după parvenirea dosarului, un

complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune expedierea

copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a

referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul neprezentării referinței în

termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate

în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate

cu alin.(2).

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în

drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Iurii Grigorița, nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către

instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie

efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel

recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza

Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Iurii Grigorița,

asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul

declarat de Iurii Grigorița ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

dispune:

Recursul declarat de Iurii Grigorița se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Mariana Pitic

Nicolae Craiu