2ra-1534/16 — constatarea încălcării dreptului la proprietate, dreptului la muncă și dreptului la activitate comercială

prima instanță: C. Ursachi dosarul nr. 2ra-1534/16

instanța de apel: Iu. Cimpoi, N. Simciuc, N. Craiu

Î N C H E I E R E

17 august 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Iuliana Oprea, Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

administratorul Societății cu răspundere limitată „Inima Codrului”, Gheorghe

Străisteanu,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu răspundere

limitată „Inima Codrului” împotriva Inspectoratului de Poliție Buiucani municipiul

Chișinău, ofițerului operativ de sector Ștefan Meteoglo și lui Oleg Brega cu privire

la constatarea încălcării dreptului la proprietate, dreptului la muncă și dreptului la

activitate comercială și repararea prejudiciului material,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 10 martie 2016, prin care a

fost respins apelul declarat de către administratorul Societății cu răspundere

limitată „Inima Codrului”, Gheorghe Străisteanu și menținută hotărârea

Judecătoriei Buiucani municipiul Chișinău din 02 octombrie 2015,

c o n s t a t ă:

La data de 17 aprilie 2015, SRL „Inima Codrului” a depus cerere de chemare

în judecată împotriva Inspectoratului de Poliție Buiucani mun. Chișinău, ofițerului

operativ de sector Ștefan Meteoglo și lui Oleg Brega cu privire la constatarea

încălcării dreptului la proprietate, dreptului la muncă și dreptului la activitate

comercială și repararea prejudiciului material.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, în perioada iunie 2014 -

februarie 2015, cetățeanul Oleg Brega, de 6 ori, a pătruns ilegal, în mod abuziv și

agresiv în încăperile cantinei din incinta Preturii Buiucani mun. Chișinău, care sunt

arendate și gestionate de administrația SRL „Inima Codrului”.

Menționează că, de fiecare dată Oleg Brega chema poliția la fața locului,

făcând apel la 902, apoi efectua înregistrări video și le plasa pe adresa de internet-

www.curaj.TV pentru publicul larg, depunea cereri și declarații la organul de

poliție și la Centrul Național Anticorupție, prin care sesiza despre niște presupuse

infracțiuni comise de către administratorul societății.

Susține că, în majoritatea cazurilor, la apelurile false ale lui Oleg Brega, se

prezenta polițistul de sector Ștefan Meteoglo.

1

Afirmă că, la data de 23 februarie 2015, aproximativ la orele 15.00, Oleg

Brega s-a prezentat a 7-a oară în cantină, fără să comande și să procure ceva, a

început să insulte angajații, să-i amenințe și să-i înjosească, cerând registrul de

reclamații și alte documente fiscale, însă angajații cantinei au refuzat să-i prezinte

registrul de reclamații și alte documente, deoarece el nu a procurat nimic.

Relevă că, reacția lui Oleg Brega a fost neadecvată, a început să strige, a

pătruns în haine murdare la bucătărie și a tulburat ordinea publică, iar clienții au

ieșit din cantină și nu au mai revenit înapoi.

Mai relevă că, ulterior, Oleg Brega a făcut apel la 902 și peste 30-40 de

minute a venit polițistul de sector Ștefan Meteoglo, care imediat, fără nici un temei

legal, a dispus stoparea activității comerciale a cantinei.

Invocă că în rezultatul acțiunilor vădit ilegale ale polițistului de sector Ștefan

Meteoglo și ale lui Oleg Brega, SRL „Inima Codrului” a suportat un prejudiciul

material în mărime de 6500 lei.

Menționează că, pentru data de 23 februarie 2015, ora 16.00, perioadă în

care a fost stopată activitatea cantinei, a fost primită o comandă, în bază de

contract, pentru un eveniment de la Constantin Lazări, care urma să achite 5000

lei, însă timp de aproximativ 3 ore cît s-a efectuat controlul, în cantină nu a putut

să intre nici un client, astfel, venitul ratat constituie aproximativ 1500 lei.

Consideră că, polițistul de sector Ștefan Meteoglo a depășit atribuțiile de

serviciu, deoarece nu ține de competența acestuia verificarea documentelor fiscale,

a registrului, a raportului fiscal și a certificatelor medicale ale angajaților.

Susține că, la data de 02 martie 2015, a expediat pârâților cerere prealabilă,

prin care a solicitat repararea prejudiciului cauzat benevol.

Afirmă că, Inspectoratul de Poliție Buiucani mun. Chișinău 1-a informat că,

în privința angajatului sectorului de poliție nr. 1, Ștefan Meteoglo a fost inițiată o

anchetă de serviciu, iar Oleg Brega nu a răspuns la cererea prealabilă.

Solicită constatarea încălcării dreptului SRL „Inima Codrului” la proprietate,

dreptului la muncă și dreptului la activitate comercială și încasarea în mod solidar

de la pârâți a sumei de 6500 lei, cu titlu de prejudiciu material.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 02 octombrie 2015

acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 10 martie 2016 a fost respins apelul

declarat de către administratorul SRL „Inima Codrului”, Gheorghe Străisteanu și

menținută hotărârea primei instanțe.

La data de 05 aprilie 2016, administratorul SRL „Inima Codrului”, Gheorghe

Străisteanu a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd

admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanței de apel și hotărârii primei

instanțe și emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea acțiunii.

În motivarea recursului a invocat că, decizia instanței de apel și hotărârea

primei instanțe sunt ilegale, deoarece instanțele judecătorești, la examinarea

cauzei, au ignorat intenționat toate probele și toate prevederile legislației în

vigoare, inclusiv și Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 2 din 07 iulie

2008 cu privire la aplicarea legislației procesuale civile la întocmirea hotărârii și

2

încheierii judecătorești și Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 6 din 11

noiembrie 2013 privind procedura de judecare a cauzelor civile în ordine de apel.

Menționează că, instanțele judecătorești nu au aplicat legea care trebuia să

fie aplicată și au interpretat în mod eronat legea.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul

se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei

integrale.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul a fost declarat în termen, or, din

materialele cauzei rezultă că, decizia instanței de apel a fost expediată în adresa

recurentei la data de 25 martie 2016 (f. d. 157), iar cererea de recurs a fost depusă

de către reprezentantul acesteia la data de 05 aprilie 2016 (f. d. 165).

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare

a procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu și în toate cazurile.

3

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4);

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către administratorul

SRL „Inima Codrului”, Gheorghe Străisteanu nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recursuri nu denotă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de

drept procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a

deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul

declarat de către administratorul SRL „Inima Codrului”, Gheorghe Străisteanu,

asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către administratorul SRL „Inima Codrului”,

Gheorghe Străisteanu ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1)

CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul administratorului Societății cu răspundere limitată „Inima

Codrului”, Gheorghe Străisteanu se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Iulia Sîrcu

judecătorul

Judecătorii Iuliana Oprea

Pitic Mariana

4