3ra-493/16 — contestarea actului administrativ

3ra-493/16 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Prima instanță: V. Hadîrca dosarul nr. 3ra-493/16

(Judecătoria Buiucani mun. Chișinău)

Instanța de apel: N. Cernat, A. Pahopol, L. Bulgac

(Curtea de Apel Chișinău)

D E C I Z I E

17 august 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Ion Druță

Nicolae Craiu

Mariana Pitic

examinând, fără înștiințarea participanților la proces, recursul declarat de către

Societatea cu Răspundere Limitată „Olimpus-85”,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu Răspundere

Limitată „Olimpus-85” împotriva Consiliului pentru Prevenirea și Eliminarea

Discriminării și Asigurarea Egalității, intervenient accesoriu Frunze Valentin cu privire

la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 01 decembrie 2015, prin care a

fost admis apelul declarat de Consiliul pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și

Asigurarea Egalității, casată hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 28 iulie

2015 și emisă o nouă hotărîre de respingere a acțiunii,

c o n s t a t ă

La 13 februarie 2015, SRL „Olimpus-85” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Consiliului pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea

Egalității cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii societatea reclamantă, care prestează servicii de fitness și

sport la clubul sportiv “Alexia”, a invocat că la 18 iulie 2014 cetățeanul Frunze

Valentin, persoană cu dizabilități fizice, care se mișcă cu ajutorul căruciorului, s-a

adresat cu solicitarea de a frecventa sala de forță și de a beneficia de serviciile

antrenorului personal furnizate în cadrul clubului sportiv. În aceeași zi, managerul

clubului i-a arătat sala de forță, vestiarul, blocul sanitar, dânșii înțelegându-se ca

Frunze Valentin să frecventeze clubul sportiv și să beneficieze de antrenor personal.

Subliniază reclamanta, că chiar din momentul inițial nu a avut intenția de a-l

discrimina pe Frunze Valentin, manifestând interes direct de a accepta o persoană cu

1

dizabilități fizice, fiindu-i propus un antrenor personal pentru a-l ghida și ajuta în

atingerea performantelor sportive corespunzătoare. Intenția inițială a întregului club

sportiv a fost de a colabora și a-i presta solicitantului serviciile de sport și fitness.

Ulterior, la 22 iulie 2014, administrația clubului i-a adus la cunoștință lui Frunze

Valentin că la moment din cauza motivelor tehnice existente, care urmează a fi

remediate, SRL „Olimpus-85” este în imposibilitate de a-i garanta securitatea în

utilizarea utilajului sportiv existent în club, or, din cauza imobilității și a problemelor

de sănătate pe care le are dânsul, el nu poate utiliza aparatele de sport prezente în sălile

clubului, acestea nefiind adaptate la necesitățile sale speciale.

Indică SRL „Olimpus-85” că lui Frunze Valentin nu i-a fost niciodată interzis

accesul în incinta complexului sportiv, mai mult ca atât, de serviciile clubului sportiv

“Alexia” se folosesc și persoane cu grade de invaliditate, fiindu-le asigurate condiții în

limitele necesităților lor, pe parcurs nici unul din ei neconsiderându-se discriminat.

Însă, gabaritele extinse ale căruciorului cu rotile a solicitantului, nu-i permit să treacă

liber de turnichetul amplasat în incinta clubului.

Remarcă că Frunze Valentin nu a prezentat nici o probă, care ar demonstra că i-a

fost interzis accesul în incinta clubului sportiv, îndeosebi în mod discriminatoriu,

totodată dânsului i-a fost adus la cunoștință faptul că SRL „Olimpus-85” urmează pe

viitor să înlăture toate incomoditățile și să adapteze utilajele sportive, inclusiv și pentru

persoanele care sunt în cărucior cu rotile.

Consideră că situația din speță nu se încadrează în noțiunea de „discriminare”

prevăzută în art. 2 din Legea privind asigurarea egalității nr. 121 din 25 mai 2012,

Frunze Valentin nefiind supus la careva restricții ori preferințe în drepturi și libertăți.

Mai mult ca atît, dânsul a fost asistat de managerul clubului sportiv și i s-a propus un

antrenor personal, iar pentru a-i fi asigurat confortul maxim i-a fost adus la cunoștință

că clubul urmează a adapta toate serviciile prestate.

Cu toate acestea, la 28 iulie 2014 Frunze Valentin s-a adresat cu o plângere către

Consiliul pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității,

invocând că ar fi fost discriminat pe criteriul de dizabilitate, deoarece i s-a refuzat

accesul la serviciile oferite de SRL „Olimpus-85”.

Prin decizia Consiliului pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și

Asigurarea Egalității din 27 octombrie 2014, pe cauza pornită privind discriminarea în

acces la serviciile disponibile publicului pe criteriu de dizabilitate, s-a decis că faptele

expuse în plângere reprezintă discriminare în sensul Legii privind asigurarea egalității

nr. 121 din 25 mai 2012 pe criteriu de dizabilitate în acces la serviciile disponibile

publicului și prin negarea acomodării rezonabile a clădirilor și a serviciilor. A fost

obligată SRL „Olimpus-85” să realizeze măsuri de acomodare rezonabilă în termen de

6 luni de la emiterea prezentei decizii.

Susține reclamanta că, în urma recepționării deciziei în cauză, a adresat

Consiliului pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității o

cerere prealabilă, care, însă, a fost respinsă prin răspunsul nr. DPN 03/1 din 13

ianuarie 2015.

Consideră SRL „Olimpus-85” decizia din 27 octombrie 2014 ilegală și

neîntemeiată, adoptată în urma interpretării și aplicării eronate a Legii privind

asigurarea egalității și Legii contenciosului administrativ, fiind neîntemeiat argumentul

2

pîrîtei potrivit căruia prin invocarea că Frunze Valentin nu poate folosi majoritatea

utilajelor de sport și că nu sunt destinate persoanelor cu dizabilități se presupune

lezarea demnității umane și autonomiei individuale a acestuia, deoarece însușii din

esența serviciilor prestate de către SRL „Olimpus-85”, utilajele instalate în incinta

clubului sunt destinate unui spectru larg al populației.

Iar, imposibilitatea fizică a lui Frunze Valentin de a utiliza echipamentul sportiv

nu rezultă din intenția reclamantei de a-l discrimina, adaptarea întregului echipament

sportiv la comoditățile fizice ale acestuia urmând să creeze incomodități directe

celorlalți beneficiari ai clubului.

Mai mult, Frunze Valentin, făcând parte din categoria persoanelor cu dizabilități

fizice, necesită asistență sportivă specială, pe cînd clubul sportiv SRL „Olimpus-85”

nu dispune de un antrenor cu cunoștințe speciale în domeniu, iar acordarea unor

asemenea instrucțiuni de către un antrenor care nu posedă cunoștință speciale, poate

duce la înrăutățirea stării de sănătate a beneficiarului.

Remarcă reclamanta că Frunze Valentin abuzează de drepturile sale, încercând de

a avea beneficii materiale în urma unei eventuale proceduri de constatare a

discriminării acestuia.

Solicită reclamanta SRL „Olimpus-85” anularea deciziei Consiliului pentru

Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității din 27 octombrie 2014

pe cauza pornită la plângerea lui Frunze Valentin privind discriminarea în acces la

serviciile disponibile publicului pe criteriu de dizabilitate.

Prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 03 iunie 2015, a fost

antrenat în proces în calitate de intervenient accesoriu Frunze Valentin.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 28 iulie 2015, acțiunea a

fost admisă, fiind anulată decizia Consiliului pentru Prevenirea și Eliminarea

Discriminării și Asigurarea Egalității din 27 octombrie 2014 pe cauza pornită la

plângerea lui Frunze Valentin.

Instanța de fond a considerat că reclamanta SRL „Olimpus-85” nu a avut intenția

de a-l discrimina pe intervenientul accesoriu Frunze Valentin, însă la momentul

solicitării prestării serviciilor sportive și de fitness clubul sportiv a fost în

imposibilitate să garanteze solicitantului securitatea în utilizarea utilajului sportiv din

cauza problemelor de sănătate pe care le are dânsul, iar imposibilitatea fizică a lui

Frunze Valentin de a utiliza echipamentul sportiv existent, nu atrage intenția SRL

„Olimpus-85” de a-l discrimina, având în vedere că adaptarea tuturor echipamentelor

sportive la necesitățile speciale ale solicitantului va crea incomodități altor beneficiari

în utilizarea serviciilor de sport și fitness.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 01 decembrie 2015, a fost admis apelul

declarat de către Consiliul pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea

Egalității, casată hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 28 iulie 2015 și

emisă o nouă hotărâre de respingere a acțiunii.

În stabilirea soluției sale, instanța de apel a invocat că în baza angajamentelor

asumate în virtutea Convenției Europene a Drepturilor Omului și Convenției ONU

privind drepturile persoanelor cu dizabilități, Republica Moldova este ținută să asigure

tuturor un tratament egal, fiind interzisă discriminarea bazată pe sex, rasă, culoare,

3

limbă, religie, opinie politică sau orice altă opinie, origine națională și socială,

apartenență la o minoritate națională, naștere, avere sau orice altă situație.

În speță, Curtea de Apel Chișinău a considerat că serviciile oferite de reclamantă

și clădirea în care se ofereau acestea, urmau a fi acomodate prin prisma Legii privind

incluziunea socială a persoanelor cu dezabilități și a Legii cu privire la asigurarea

egalității. Astfel, simplul fapt al neacomodării clădirii și utilajelor sportive la

necesitățile persoanelor cu dezabilități fizice precum cele ale lui Frunze Valentin, este

discriminatoriu și îi afectează demnitatea umană și autonomia individuală. Instanța de

apel a considerat că Judecătoria Buiucani mun. Chișinău a formulat concluzii greșite,

în urma unei aprecieri eronate a probatoriului administrat în raport cu prevederile Legii

cu privire la asigurarea egalității.

La 01 februarie 2016, în termenul prevăzut de art. 434 alin. (1) CPC, SRL

„Olimpus-85” prin intermediul avocatului - Josanu Dumitru a declarat recurs

împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd casarea deciziei Curții de Apel Chișinău

din 01 decembrie 2015 și menținerea hotărîrii Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din

28 iulie 2015.

În susținerea recursului SRL „Olimpus-85” a invocat că Curtea de Apel Chișinău

în mod neîntemeiat și fără a analiza obiectiv circumstanțele cauzei nu a acordat o

apreciere corespunzătoare situației că intimatul Frunze Valentin nu poate folosi

majoritatea utilajelor de sport și că acestea nu sunt destinate persoanelor cu

dezabilități, urmând a fi acomodate. Mai mult, instanța de apel a trecut cu vederea

faptul că intimatul necesită asistență sportivă specială cu încadrarea antrenorilor

specializați în acordarea asistenței persoanelor cu dezabilități, însă clubul sportiv

“Alexia” nu dispune de asemenea personal calificat, iar acordarea de instrucțiuni de

antrenament de către antrenor ce nu dispune de experiență de muncă cu persoane

având necesități speciale poate duce la agravarea stării de sănătate a solicitantului.

Suplimentar, recurenta a indicat că imposibilitatea fizică a intimatului Frunze

Valentin de a face sport la aparatele de antrenament existente nu rezultă din intenția

SRL „Olimpus-85” de a-l discrimina. Dimpotrivă, clubul sportiv nu a avut niciodată

scop să limiteze cercul consumatorilor serviciilor prestate, întreprinzând acțiuni pentru

a exploata corespunzător capacitatea tehnică a utilajelor sportive în interesele

beneficiarilor, însă Curtea de Apel Chișinău nu a luat în calcul faptul că instalarea unor

echipamente speciale pentru persoanele în scaun cu rotile presupune investiții

financiare considerabile din partea clubului și în consecință ar transforma clubul de

sport și fitness în centru de reabilitare.

Mai indică recurenta, că instanța de apel a interpretat și aplicat în mod eronat

normele de drept material prin admiterea de ingerințe arbitrare în activitatea agentului

economic de drept privat prin obligarea dânsei să reconstruiască clădirea, să procure

aparate noi, să reacomodeze pe cele existente și să angajeze antrenori cu cunoștințe

speciale pentru a oferi lui Frunze Valentin posibilitatea să frecventeze clubul sportiv,

fără a ține cont de specificul activității desfășurate și posibilitățile financiare ale

clubului.

Într-un final, remarcă recurenta SRL „Olimpus-85” că clădirea clubului sportiv a

fost construită cu respectarea tuturor normelor tehnice în construcție și cerințelor

necesare asigurării accesului tuturor persoanelor, fapt confirmat prin autorizația de

4

construcție și actul de recepție finală, prin urmare afirmația instanței de apel că prin

neacomodarea sediului clubului, se operează discriminarea intimatului Frunze

Valentin, este neîntemeiată.

La 19 februarie 2016, în adresa intimaților a fost expediată copia recursului

declarat de către SRL „Olimpus-85” cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

obligatorii a referinței la recurs.

La 18 martie 2016, intimatul Frunze Valentin a depus referință la prezentul

recurs, în care a invocat netemeinicia acestuia, subliniind asupra faptului discriminării

sale de către administrația clubului sportiv pe criteriu de dezabilitate.

Ulterior, la 28 martie 2016 și Consiliul pentru Prevenirea și Eliminarea

Discriminării și Asigurarea Egalității a depus referință, în care a enunțat asupra

legalității și temeiniciei deciziei Curții de Apel Chișinău, considerând argumentele

recursului repetitive și declarative. Subliniază că recurenta a recunoscut faptul că

serviciile oferite și clădirea în care este amplasat clubul sportiv nu sunt acomodate

precum se cere prin Legea privind incluziunea socială a persoanelor cu dezabilități și

Legea cu privire la asigurarea egalității, ceea ce reprezintă prin sine o discriminare a

persoanelor cu dezabilități fizice precum Frunze Valentin. Mai mult, recurenta SRL

„Olimpus-85” a invocat ilegalitatea actului administrativ contestat, însă nu a adus nicio

probă pentru a susține această afirmație.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 30 martie 2016 recursul declarat de

către SRL „Olimpus-85” a fost considerat admisibil.

În conformitate cu art. 444 CPC, prezentul recurs se examinează fără înștiințarea

participanților la proces.

Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în recurs și

obiecțiile expuse în referințele intimaților, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul neîntemeiat și care

urmează a fi respins cu menținerea deciziei instanței de apel, din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanța, după ce judecă recursul,

este în drept să respingă recursul și să mențină decizia instanței de apel.

Potrivit art. 26 alin (1) lit. a) din Legea contenciosului administrativ nr. 793 din

10 februarie 2000, actul administrativ contestat poate fi anulat, în tot sau în parte, în

cazul în care este ilegal în fond ca fiind emis contrar prevederilor legii.

Prin prisma art. 2 din Legea cu privire la asigurarea egalității nr. 121 din

25.05.2012, discriminarea reprezintă orice deosebire, excludere, restricție ori preferință

în drepturi și libertăți a persoanei sau a unui grup de persoane, precum și susținerea

comportamentului discriminatoriu bazat pe criteriile reale, stipulate de prezenta lege

sau pe criterii presupuse.

Conform art. 8 lit. f) și h) din aceeași Lege, este interzisă orice formă de

discriminare privind accesul persoanelor la serviciile culturale și de agrement, alte

servicii și bunuri disponibile publicului.

Potrivit art. 2 din Legea cu privire la asigurarea egalității nr. 121 din 25.05.2012,

acomodarea rezonabilă reprezintă orice modificare sau adaptare necesară și adecvată,

într-un caz particular, care nu impune o sarcină disproporționată sau nejustificată

5

atunci când este nevoie pentru a asigura unei persoane, în cazurile stabilite de lege,

exercitarea drepturilor și libertăților fundamentale în condiții de egalitate cu ceilalți.

Prin prisma art. 8 alin. (6) și (8) din Legea nr. 60 din 30.03.2012 privind

incluziunea socială a persoanelor cu dizabilități, discriminarea persoanelor cu

dizabilități constând în orice deosebire, excludere, marginalizare, limitare sau

preferință, precum și în refuzul de creare a condițiilor favorabile și de adaptare

rezonabilă, care conduc la imposibilitatea sau complicarea recunoașterii, îndeplinirii

sau folosirii drepturilor civile, politice, economice, sociale sau culturale, este interzisă

și se pedepsește conform legislației în vigoare. Pentru asigurarea egalității și

eliminarea discriminării persoanelor cu dizabilități, statul promovează măsuri de

adaptare rezonabilă.

Din suportul probator prezent la materialele cauzei, rezultă că la 18 iulie 2014

Frunze Valentin, persoană cu dizabilități fizice, care se mișcă cu ajutorul căruciorului,

s-a adresat la clubul sportiv “Alexia”, al cărei proprietară este recurenta-reclamantă

SRL „Olimpus-85”, cu solicitarea de a frecventa sala de forță și de a beneficia de

serviciile antrenorului personal furnizate în cadrul clubului sportiv.

Ulterior, la 22 iulie 2014 SRL „Olimpus-85” i-a adus la cunoștință lui Frunze

Valentin că la moment, din cauza motivelor tehnice existente care urmează a fi

remediate, este în imposibilitate de a-i garanta securitatea în utilizarea utilajului sportiv

existent în club, deoarece dânsul nu poate utiliza aparatele de sport prezente în sălile

clubului, acestea nefiind adaptate la necesitățile sale speciale. Astfel, intervenientului

accesoriu Frunze Valentin i-a fost refuzat accesul la serviciile de fitness și sport

prestate de clubul sportiv “Alexia”, gestionat de SRL „Olimpus-85”.

Mai târziu, la 28 iulie 2014 Frunze Valentin s-a adresat cu o plângere către

Consiliul pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității,

invocând că ar fi fost discriminat pe criteriul de dizabilitate, deoarece i s-a refuzat

accesul la serviciile oferite de SRL „Olimpus-85”.

Prin decizia Consiliului pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și

Asigurarea Egalității din 27 octombrie 2014, pe cauza pornită privind discriminarea în

acces la serviciile disponibile publicului pe criteriu de dizabilitate, s-a decis că faptele

expuse în plângere reprezintă discriminare în sensul Legii privind asigurarea egalității

nr. 121 din 25 mai 2012 pe criteriu de dizabilitate în acces la serviciile disponibile

publicului și prin negarea acomodării rezonabile a clădirilor și a serviciilor. A fost

obligată SRL „Olimpus-85” să realizeze măsuri de acomodare rezonabilă în termen de

6 luni de la emiterea prezentei decizii.

În urma recepționării deciziei în cauză, SRL „Olimpus-85” a adresat Consiliului

pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității o cerere

prealabilă în vederea soluționării cauzei pe cale extrajudiciară, care a fost respinsă prin

răspunsul nr. DPN 03/1 din 13 ianuarie 2015.

Ulterior, la 13 februarie 2015 SRL „Olimpus-85” a depus prezenta cerere de

chemare în judecată cu privire la contestarea actului administrativ, invocând

ilegalitatea deciziei din 27 octombrie 2014 pe cauza pornită la plângerea lui Frunze

Valentin privind discriminarea pe criteriul de dizabilitate.

Având în vedere normele de drept citate și circumstanțele de fapt elucidate supra,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

6

Justiție consideră justă și corectă concluzia Consiliului pentru Prevenirea și Eliminarea

Discriminării și Asigurarea egalității și a Curții de Apel Chișinău privind existența la

caz a discriminării intervenientului accesoriu Frunze Valentin pe temeiul dizabilității

fizice (handicap). Or, din materialele anexate la dosar și din declarațiile părților rezultă

că intimatului Frunze Valentin i-a fost refuzat accesul la serviciile prestate de clubul de

fitness și sport “Alexia”, administrat de SRL „Olimpus-85” pe motiv că aparatele de

antrenament existente și clădirea clubului nu sunt și nu pot fi la moment acomodate

pentru necesitățile speciale ale solicitantului, cauzate de starea de sănătate a acestuia.

Mai mult ca atât, potrivit art. 23 alin. (4) din Legea nr. 60 din 30.03.2012 privind

incluziunea socială a persoanelor cu dizabilități, asociațiile obștești, instituțiile,

organizațiile și persoanele juridice de drept public sau de cel privat care prestează

servicii culturale, turistice sau sportive au obligația să asigure accesul gratuit al

peroanelor cu dizabilități la aceste servicii în proporție de cel puțin 2% din numărul

total de locuri.

Astfel, în virtutea normelor de drept în vigoare, SRL „Olimpus-85”, care

administrează clubul sportiv “Alexia”, este ținută să întreprindă măsuri de acomodare

rezonabilă a echipamentului și construcțiilor pentru a satisface nevoile persoanelor cu

dizabilități, inclusiv a persoanelor cu handicap fizic precum este cazul intimatului

Frunze Valentin.

Se reține că pentru a evalua dacă tratamentul aplicat persoanei constituie/nu

constituie discriminare, urmează a fi analizat dacă la caz a existat un tratament mai

puțin favorabil (excludere, restricție, deosebire etc.), aplicat în comparație cu o altă

persoană aflată în situație analogică, precum și dacă se relevă vreun criteriu interzis de

discriminare.

Din materialele cauzei rezultă cu certitudine că intimatului Frunze Valentin i-a

fost restricționat accesul în incinta clubului sportiv administrat de recurentă, precum și

accesul la serviciile prestate în instituția respectivă, fiind notabil faptul că SRL

„Olimpus-85” nu a negat faptul restricționării accesului, dar a insistat că un asemenea

tratament este în favoarea solicitantului, având în vedere starea lui de sănătate și

eventuala agravare a acesteia.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție consideră că un asemenea argument nu poate fi invocat întru restricționarea

accesului la serviciile de sport și fitness prestate cetățenilor față de o persoană cu

dizabilități fizice deoarece prin prisma art. 3 lit. a) din Convenției ONU privind

drepturile persoanelor cu dizabilități, ratificată de Republica Moldova prin Legea nr.

166 din 09.07.2010, persoanelor cu dizabilități li se garantează respectarea demnității

umane și autonomiei individuale, ei având libertatea de a face propriile alegeri.

Astfel, în situația de față, anume solicitantul Frunze Valentin urmează să decidă

dacă poate să utilizeze echipamentele instalate în sala de sport și în ce măsură dânsul

poate să le utilizeze, purtând răspunderea individuală pentru starea proprie de sănătate,

iar prestatorul SRL „Olimpus-85” nu poate invoca o eventuală agravare a stării de

sănătate a solicitantului drept motiv de restricționare a accesului în sala de sport și

serviciile clubului, argumentul recurentei enunțat, în susținerea recursului, fiind

neîntemeiat.

7

Este neîntemeiat și argumentul recurentei SRL „Olimpus-85”, considerat relevant

de către Judecătoria Buiucani mun. Chișinău privind necesitatea la caz a unor investiții

considerabile pentru a reamenaja clubul sportiv, astfel încât acesta să devină accesibil

și pentru persoanele cu handicap, fapt ce în consecință ar condiționa transformarea

clubului într-un centru de reabilitare, deoarece potrivit art. 17 și art. 24 din Legea nr.

60 din 30.03.2012 privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilități, agenții

economici sunt obligați să aloce mijloace financiare și să reamenajeze/adapteze

clădirile și serviciile prestate pentru un spectru larg al populației, inclusiv și pentru

persoane cu dizabilități.

Iar, faptul reamenajării clădirii și adaptării serviciilor furnizate prin sine nu

condiționează transformarea clubului de fitness și sport într-un centru de reabilitare sau

un centru medical, ci denotă implementarea în practică a prevederilor actelor

normative internaționale și naționale, care reglementează incluziunea socială a

persoanelor cu dizabilități și tratamentul acestora fără deosebiri neconforme.

Mai mult ca atât, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție reține prevederile art. 23 alin. (4) din Legea nr. 60 din

30.03.2012, conform cărora asociațiile obștești, instituțiile, organizațiile și persoanele

juridice de drept public sau de drept privat care prestează servicii culturale, turistice

sau sportive au obligația să asigure accesul gratuit al persoanelor cu dizabilități la

aceste servicii în proporție de cel puțin 2% din numărul total de locuri.

Prin urmare, deși la cazul speței nu a fost analizată obligația clubului sportiv de

drept privat de a asigura în mod gratuit accesul intimatului Frunze Valentin la

serviciile prestate, se subliniază că în virtutea legii, obligațiile prestatorului de servicii

de sport și fitness merg mai departe decât doar reconstrucția clădirilor și readaptarea

serviciilor la necesitățile speciale ale persoanelor cu handicap fizic.

Pe cale de consecință, instanța de recurs remarcă în acest sens că prin decizia

contestată a Consiliului pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea

Egalității din 27 octombrie 2014, recurenta-reclamantă SRL „Olimpus-85” nu a fost

impusă la careva sancțiuni pecuniare, precum și nu i-a fost restricționată/stopată

activitatea, prestatorului de servicii fiindu-i prescris doar să realizeze măsuri de

acomodare rezonabilă în termen de 6 luni din momentul emiterii deciziei respective.

Or, chiar recurenta-reclamanta SRL „Olimpus-85” indică în prezenta acțiune că

intenționează pe viitor să înlăture toate incomoditățile și să adapteze utilajele sportive

existente în club pentru persoanele care sunt în cărucior cu rotile.

Prin urmare, recurenta-reclamantă nu a fost plasată în situația să suporte careva

cheltuieli suplimentare și excesive, altele decât cele necesare reamenajării și

acomodării construcțiilor sale cerute tuturor agenților de drept public și de drept privat

în baza legii.

Dintr-o asemenea perspectivă nu poate fi reținut nici argumentul SRL „Olimpus-

85” cu privire la existența unor ingerințe arbitrare în activitatea agentului economic

privat, deoarece prescrierea de către Consiliu pentru Prevenirea și Eliminarea

Discriminării și Asigurarea Egalității a realizării de măsuri de acomodare rezonabilă

face parte din mecanismele politicii de stat de implementare a legislației anti-

discriminare și servește incluziunii reale a persoanelor cu handicap în viața socială

cotidiană.

8

În ceea ce privește argumentul recurentei, împărtășit de instanța de fond, precum

că agentul economic deține întreg pachetul de acte care certifică respectarea tuturor

normelor tehnice în construcție și cerințelor necesare asigurării accesului tuturor

persoanelor în clădirea clubului, situație care demonstrează starea corespunzătoare a

clădirii clubului sportiv și exclude un tratament diferențiat față de Frunze Valentin,

instanța de recurs evidențiază că actele respective (autorizația de construcție,

certificatul de urbanism, proiectul de execuție, actul de recepție finală elaborate și

avizate de organele de resort) datează cu anii 2004-2007 și se referă la perioada

anterioară adoptării și intrării în vigoare a pachetului de legi privind egalitatea de șanse

și incluziunea socială a persoanelor cu dezabilități, prin urmare, odată cu intrarea

acestor acte normative în vigoare, față de construcțiile capitale, inclusiv și față de

blocul clubului sportiv gestionat de către SRL „Olimpus-85”, au fost înaintate cerințe

noi în ceea ce ține de reamenajarea și acomodarea rezonabilă a acestora.

Iar, existența actelor anterioare, care certifică respectarea tuturor normelor tehnice

în construcție, nu exclude obligația prestatorului de servicii să-și reamenajeze sediul și

să reacomodeze serviciile conform noilor reguli și cerințe.

În circumstanțele enunțate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție concluzionează că atât Consiliul

pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității, cât și Curtea de

Apel Chișinău în mod just au decis la caz asupra discriminării intervenientului

accesoriu Frunze Valentin pe motiv de dizabilitate, deoarece restricționarea accesului

acestuia în incinta și la serviciile de sport și fitness ale clubului “Alexia” pe motivul

neacomodării clădirii și echipamentelor, prin sine reprezintă un temei de tratament

diferențiat contrar standardelor internaționale și naționale existente pe acest teren.

În acest context, este irelevant argumentul recurentei privind lipsa intenției sale

de a-l discrimina pe intimat, deoarece doar din motivul aflării sale în cărucior cu rotile,

ultimul este plasat într-o situație net dezavantajoasă în raport cu alți clienți ai clubului

sportiv în utilizarea serviciilor și accesul în clădire, iar pentru stabilirea faptului

discriminării la caz nefiind necesară existența intenției (directe/indirecte) a

prestatorului de servicii.

Alte argumente invocate în recursul declarat nu au relevanță, deoarece nu

denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de

drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei pentru

casare a deciziei recurate și constatare a ilegalității actului administrativ contestat, și

urmează a fi respinse.

Așadar, instanța de recurs ajunge la concluzia că circumstanțele din speță denotă

cu certitudine existența unui tratament discriminator interzis față de intimatul Frunze

Valentin din partea recurentei-reclamante SRL „Olimpus-85”, ceea ce condiționează

temeinicia plângerii intimatului și relevă legalitatea deciziei Consiliului pentru

Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității, iar prezenta acțiune în

contencios administrativ a societății este neîntemeiată.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că instanța de apel a

constatat și elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță pentru soluționarea

cauzei și a aplicat corect normele relevante de drept material, astfel, pronunțând o

soluție legală și întemeiată, iar concluziile instanței de fond și argumentele invocate

9

de către recurentă sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge

recursul declarat de către SRL „Olimpus-85” și de a menține decizia Curții de Apel

Chișinău din 01 decembrie 2015.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată

„Olimpus-85”.

Se menține decizia Curții de Apel Chișinău din 01 decembrie 2015, în pricina

civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu Răspundere Limitată

„Olimpus-85” împotriva Consiliului pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și

Asigurarea Egalității, intervenient accesoriu Frunze Valentin, cu privire la

contestarea actului administrativ.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Ion Druță

Nicolae Craiu

Mariana Pitic

10