3ra-1040/16 — contestarea actului administrativ

prima instanță: O. Tănase dosarul nr. 3ra-1040/16

instanța de apel: N. Vascan, E. Fistican, V. Negru

Î N C H E I E R E

17 august 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Iuliana Oprea, Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Consiliul municipal Chișinău,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Oficiului teritorial

Chișinău al Cancelariei de Stat împotriva Consiliului municipal Chișinău,

intervenient accesoriu Gheorghe Cucerenco cu privire la contestarea actului

administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 17 februarie 2016, prin care a

fost respins apelul declarat de către Consiliul municipal Chișinău și menținută

hotărârea Judecătoriei Centru municipiul Chișinău din 02 octombrie 2015,

c o n s t a t ă:

La data de 18 august 2015, Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a

depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului municipal Chișinău,

intervenient accesoriu Gheorghe Cucerenco cu privire la contestarea actului

administrativ.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, prin decizia Consiliului

municipal Chișinău nr. 3/45-24 din 19 mai 2015 a fost transmis în locațiune lui

Gheorghe Cucerenco, pe un termen de 3 ani, încăperea nr. 22 cu altă destinație

decît cea locativă cu suprafața de 11,0 m.p. din bd. Dacia,6 lit. A (subsol), pentru

depozitarea obiectelor de uz casnic.

Menționează că, în conformitate cu art. 436-XVI din 28 decembrie 2006

privind administrația publică locală, a efectuat controlul sub aspectul legal al

deciziei menționate, în urma căruia a constatat că aceasta a fost adoptată cu

încălcarea prevederilor legislației în vigoare.

Susține că, la 24 iunie 2015, a înaintat pârâtului notificarea nr. 1304/OT4-

1267, prin care a solicitat anularea deciziei nr. 3/45-24 din 19 mai 2015, însă pînă

în prezent nu a fost examinată.

Afirmă că, la adoptarea deciziei nr. 3/45-24 din 19 mai 2015, Consiliul

municipal Chișinău a ignorat prevederile art. 77 alin. (2), (3) și (5) din Legea

nr.436-XVI din 28 decembrie 2006 privind administrația publică locală.

Relevă că, conform pct. 23 din Regulamentul cu privire la modul de dare în

locațiune a activelor neutilizate, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 483 din

29 martie 2008, autoritatea abilitată poate accepta darea bunurilor neutilizate în

1

locațiune prin negocieri directe, atunci cînd închirierea lor nu a fost solicitată la o

licitație, cînd cheltuielile de organizare a licitațiilor nu sunt justificate (nu sunt

acoperite de chiria pe 6 luni).

Mai relevă că, procedura licitării dreptului de locațiune urma a fi petrecută în

conformitate cu Regulamentul privind licitațiile cu strigare și cu reducere, aprobat

prin Hotărârea Guvernului RM nr. 136 din 10 februarie 2009, care stabilește că

organizarea și desfășurarea licitației este condiționată de asigurarea liberului acces

la licitație și a drepturilor egale pentru toți participanții, cu excepția celor lipsiți de

acest drept și prioritatea prețului maxim propus.

Menționează că, Consiliul municipal Chișinău, respectând prevederile legale

enunțate, urma să asigure accesul liber și egalitatea tuturor doritorilor de a obține

dreptul la locațiune asupra încăperii menționate în decizia contestată.

Invocă că Consiliul municipal Chișinău, la adoptarea actului administrativ

contestat, a ignorat și prevederile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 317 din 18 iulie 2003

privind actele normative ale Guvernului și a altor autorități ale administrației

publice centrale și locale, care stipulează că actele normative ale autorităților

administrației publice centrale și locale trebuie să corespundă întocmai

prevederilor constituționale, legilor, precum și hotărârilor și ordonanțelor

Guvernului.

Solicită anularea deciziei Consiliului municipal Chișinău nr. 3/45-24 din 19

mai 2015 „Cu privire la darea în locațiune a unei încăperii din bd. Dacia,6 lit. A

(subsol) dlui Gheorghe Cucerenco”.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 02 octombrie 2015 a

fost admisă acțiunea și a fost anulată decizia Consiliului municipal Chișinău

nr.3/45-24 din 19 mai 2015 „Cu privire la darea în locațiune a încăperii din

bd.Dacia,6 lit. A (subsol) dlui Gheorghe Cucerenco”.

Prima instanță și-a argumentat concluzia prin faptul că, transmiterea

încăperii în locațiune urma a fi efectuată prin licitație publică în conformitate cu

Regulamentul privind licitațiile cu strigare și cu reducere, aprobat prin Hotărârea

Guvernului RM nr. 136 din 10 februarie 2009.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 23 decembrie 2015 a fost

restituită cererea de apel depusă de către Gheorghe Cucerenco.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 17 februarie 2016 a fost respins

apelul declarat de către Consiliul municipal Chișinău și menținută hotărârea primei

instanțe.

La data de 20 mai 2016, Consiliul municipal Chișinău a declarat recurs

împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea

deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri de

respingere a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat că, nu este de acord cu hotărârile

judecătorești, deoarece instanțele judecătorești au apreciat arbitrar probele

administrate la dosar și și-au asumat dreptul de a substitui atribuțiile de bază ale

Primarului general al mun. Chișinău.

Menționează că, decizia instanței de apel a fost emisă cu încălcarea normelor

de drept material, circumstanțe care la rândul său au dus la încălcarea drepturilor

fundamentale ale omului.

Susține că, instanța de apel nu a luat în considerare argumentele recurentului

referitoare la probele invocate și a neglijat prevederile art. 32 alin. (1) din Legea

privind administrația publică locală.

2

Prin referința depusă la data de 22 iunie 2016 Oficiul teritorial Chișinău al

Cancelariei de Stat a solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei instanței

de apel.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul a fost declarat în termen, or, din

materialele cauzei rezultă că, decizia instanței de apel a fost recepționată de către

recurent la data de 23 martie 2016 (f. d. 114), iar cererea de recurs a fost depusă de

către acesta la 10 mai 2016 (f. d. 110).

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare

a procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor șilibertăților

fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu și în toate cazurile.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către Consiliul

3

municipal Chișinău nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2),

(3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a

deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul

declarat de către Consiliul municipal Chișinău, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul Consiliului municipal Chișinău ca inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. art. 269-270, art. 431 alin. alin. (1) și (2),

art. 433 lit. a) și art. 440, CPC, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul Consiliului municipal Chișinău se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Iulia Sîrcu

judecătorul

Judecătorii Iuliana Oprea

Mariana Pitic

4