2ra-1675/16 — încasarea salariului neachitat

Dosarul nr.2ra-1675/16 Prima instanță: judecătoria Centru mun. Chișinău judecător: N. Mazur Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău judecători: L. Popova, V. Efros, A. Gavrilița Î N C H E I E R E 17 august 2016 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componență: Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Sveatoslav Moldovan, Nicolae Craiu examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de avocatul Mîțu Leomid în interesele lui Bondac Vasile, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 23 martie 2016, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Bondac Vasile către Societatea cu Răspundere Limitată „Runcina” privind recuperarea salariului neachitat și încasarea prejudiciului pentru neeliberarea carnetului de muncă, c o n s t a t ă : La data de 07 iulie 2014, reclamantul Bondac Vasile, a depus cerere de chemare în judecată împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Runcina”, solicitând recuperarea salariului neachitat în mărime de 31350 lei și restituirea carnetului de muncă.

În motivarea acțiunii a indicat că, la data de 14 noiembrie 2012, a semnat contractul individual de muncă nr.84 cu Societatea cu Răspundere Limitată „Runcina”, în baza căruia a fost încadrat în câmpul muncii în calitate de șofer pentru curse internaționale. Susține că, odată cu încadrarea în câmpul muncii, nu a primit salariu nici pentru o lună de muncă, ceea ce consideră o încălcare gravă a prevederilor Codului muncii. Consideră că, este omisiunea angajatorului faptul că ultimul nu a indicat în contractul individual de muncă suma retribuției muncii, iar suma care urma să o primească este mult mai mare decât minimumul garantat. Menționează că, pârâtul urmează să-i achite cuantumul minim garantat pentru toată perioada care nu i-a fost achitat salariu, în conformitate cu Hotărârea de Guvern nr.165 din 09.03.2010 cu privire la cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real.

Explică că, a încheiat contractul individual de muncă la 14.11.2012 și până la momentul depunerii cererii de eliberare, au trecut 19 luni, iar cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real constituie 1650 lei lunar, suma salariului neachitat este de 31 350 lei, conform calculului (1650,00 lei x 19 luni). 1 Totodată relatează că, până la momentul înaintării prezentei acțiuni, angajatorul nu i-a înmânat carnetul de muncă, ceea ce contravine prevederilor Codului muncii. Relevă că, în scopul soluționării litigiului pe cale extrajudiciară, la data de 04 iunie 2014, s-a adresat pârâtului cu o cerere prealabilă prin care a solicitat achitarea salariului, însă, nu a primit nici un răspuns, fapt ce l-a determinat să se adreseze în judecată cu cererea respectivă.

Solicită încasarea sumei în mărime de 31350 lei cu titlul de salariu neachitat și obligarea pârâtului de a-i restitui carnetul de muncă. Prin cererea de completare a cererii de chemare în judecată din 28 ianuarie 2015, solicită, încasarea prejudiciului în sumă de 41250 lei în legătură cu neeliberarea carnetului de muncă, obligarea pârâtului să-i facă în carnetul de muncă inscripția referitor la angajarea sa în calitate de șofer din 14 noiembrie 2012 până la adoptarea hotărârii. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 16 noiembrie 2015, acțiunea a fost admisă parțial, fiind dispusă încasarea de la Societatea cu Răspundere Limitată „Runcina” în beneficiul lui Bondac Vasile suma de 7000 lei.

În rest acțiunea a fost respinsă. Totodată, s-a dispus încasarea de la Societatea cu Răspundere Limitată „Runcina” în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 270 lei. Ca motiv de admitere parțială a acțiunii expuse de instanța de fond a servit faptul că, recurentul conform contractului individual de muncă a realizat o singură cursă în interesele Societății cu Răspundere Limitată „Runcina” în Belorusia, pentru care nu a fost salarizat. Mai mult ca atât, administratorul Societății cu Răspundere Limitată „Runcina” în ședințele de judecată a confirmat faptul dat și a menționat că îi datorează lui Bondac Vasile bani cu titlu de salariu, dar nu suma pe care o indică ultimul în cererea de chemare în judecată.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 23 martie 2016, apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Runcina” a fost restituit ca nemotivat și netimbrat. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din aceiași dată, apelul declarat de Bondac Vasile a fost respins, cu menținerea hotărârii instanței de fond. La 30 mai 2016, avocatul Leonid Mițu în interesele lui Vasile Bondac a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanțe și a deciziei instanței de apel, cu rejudecarea cauzei și admiterea integrală a acțiunii. În motivarea recursului a invocat că, instanța de fond și instanța de apel nu au examinat cauza sub toate aspectele, aplicând eronat cadrul legal în speța dată, emițând o hotărâre și o decizie neîntemeiată.

În opinia recurentei, instanța de fond și instanța de apel eronat au admis parțial acțiunea, deoarece a examinat cauza în mod superficial în raport cu regulile și legislația ce guvernează litigiul în cauză, fapt ce a dus la adoptarea unei soluții greșite. Mai susține că, hotărârea și decizia în cauză denotă vădită tendința, exprimată prin încălcarea flagrantă a prevederilor legale, aplicarea eronată a acestora, depășirea de către instanțele ierarhic inferioare a mandatului său la judecarea acțiunii, formarea unei atitudini preconceput defavorabile împotriva recurentului și favorabile Societății cu Răspundere Limitată „Runcina”. 2 Din aceste motive instanțele ierarhic inferioare neîntemeiat au respins capătul de cerere cu privire la încasarea prejudiciului pentru reținerea carnetului de muncă în mărime de 41250 lei.

Copia deciziei motivate a instanței de apel a fost expediat în adresa recurentului la data de 18 aprilie 2016 ( f.d.154), or potrivit art. 434 alin.(1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele cauzei se constată că în adresa recurentului Vasile Bondac a fost expediată decizia motivată a Curții de Apel Chișinău din 23 martie 2016 la data de 18 aprilie 2016, fapt confirmat prin f.d.154. Instanța de recurs constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat recursul la 30 mai 2016 împotriva deciziei instanței de apel din 23 martie 2016, în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4). Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Vasile Bondac, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Vasile Bondac, asemenea aspecte nu se regăsesc.

3 Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Vasile Bondac, ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, dispune: Recursul declarat de avocatul Mîțu Leomid în interesele lui Bondac Vasile se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Sveatoslav Moldovan Nicolae Craiu 4