2ra-1675/16 — încasarea salariului neachitat

Dosarul nr.2ra-1675/16

Prima instanță: judecătoria Centru mun. Chișinău

judecător: N. Mazur

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

judecători: L. Popova, V. Efros, A. Gavrilița

Î N C H E I E R E

17 august 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Sveatoslav Moldovan, Nicolae Craiu

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de avocatul

Mîțu Leomid în interesele lui Bondac Vasile,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 23 martie 2016,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Bondac Vasile către

Societatea cu Răspundere Limitată „Runcina” privind recuperarea salariului

neachitat și încasarea prejudiciului pentru neeliberarea carnetului de muncă,

c o n s t a t ă :

La data de 07 iulie 2014, reclamantul Bondac Vasile, a depus cerere de chemare

în judecată împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Runcina”, solicitând

recuperarea salariului neachitat în mărime de 31350 lei și restituirea carnetului de

muncă.

În motivarea acțiunii a indicat că, la data de 14 noiembrie 2012, a semnat

contractul individual de muncă nr.84 cu Societatea cu Răspundere Limitată

„Runcina”, în baza căruia a fost încadrat în câmpul muncii în calitate de șofer pentru

curse internaționale.

Susține că, odată cu încadrarea în câmpul muncii, nu a primit salariu nici

pentru o lună de muncă, ceea ce consideră o încălcare gravă a prevederilor Codului

muncii.

Consideră că, este omisiunea angajatorului faptul că ultimul nu a indicat în

contractul individual de muncă suma retribuției muncii, iar suma care urma să o

primească este mult mai mare decât minimumul garantat.

Menționează că, pârâtul urmează să-i achite cuantumul minim garantat pentru

toată perioada care nu i-a fost achitat salariu, în conformitate cu Hotărârea de

Guvern nr.165 din 09.03.2010 cu privire la cuantumul minim garantat al salariului în

sectorul real.

Explică că, a încheiat contractul individual de muncă la 14.11.2012 și până la

momentul depunerii cererii de eliberare, au trecut 19 luni, iar cuantumul minim

garantat al salariului în sectorul real constituie 1650 lei lunar, suma salariului

neachitat este de 31 350 lei, conform calculului (1650,00 lei x 19 luni).

1

Totodată relatează că, până la momentul înaintării prezentei acțiuni,

angajatorul nu i-a înmânat carnetul de muncă, ceea ce contravine prevederilor

Codului muncii.

Relevă că, în scopul soluționării litigiului pe cale extrajudiciară, la data de 04

iunie 2014, s-a adresat pârâtului cu o cerere prealabilă prin care a solicitat achitarea

salariului, însă, nu a primit nici un răspuns, fapt ce l-a determinat să se adreseze în

judecată cu cererea respectivă.

Solicită încasarea sumei în mărime de 31350 lei cu titlul de salariu neachitat și

obligarea pârâtului de a-i restitui carnetul de muncă.

Prin cererea de completare a cererii de chemare în judecată din 28 ianuarie

2015, solicită, încasarea prejudiciului în sumă de 41250 lei în legătură cu

neeliberarea carnetului de muncă, obligarea pârâtului să-i facă în carnetul de muncă

inscripția referitor la angajarea sa în calitate de șofer din 14 noiembrie 2012 până la

adoptarea hotărârii.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 16 noiembrie 2015,

acțiunea a fost admisă parțial, fiind dispusă încasarea de la Societatea cu Răspundere

Limitată „Runcina” în beneficiul lui Bondac Vasile suma de 7000 lei. În rest acțiunea

a fost respinsă. Totodată, s-a dispus încasarea de la Societatea cu Răspundere

Limitată „Runcina” în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 270 lei.

Ca motiv de admitere parțială a acțiunii expuse de instanța de fond a servit

faptul că, recurentul conform contractului individual de muncă a realizat o singură

cursă în interesele Societății cu Răspundere Limitată „Runcina” în Belorusia, pentru

care nu a fost salarizat.

Mai mult ca atât, administratorul Societății cu Răspundere Limitată „Runcina”

în ședințele de judecată a confirmat faptul dat și a menționat că îi datorează lui

Bondac Vasile bani cu titlu de salariu, dar nu suma pe care o indică ultimul în cererea

de chemare în judecată.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 23 martie 2016, apelul declarat de

Societatea cu Răspundere Limitată „Runcina” a fost restituit ca nemotivat și

netimbrat.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din aceiași dată, apelul declarat de Bondac

Vasile a fost respins, cu menținerea hotărârii instanței de fond.

La 30 mai 2016, avocatul Leonid Mițu în interesele lui Vasile Bondac a declarat

recurs împotriva deciziei instanței de apel, prin care a solicitat admiterea acestuia,

casarea hotărârii primei instanțe și a deciziei instanței de apel, cu rejudecarea cauzei

și admiterea integrală a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat că, instanța de fond și instanța de apel nu au

examinat cauza sub toate aspectele, aplicând eronat cadrul legal în speța dată,

emițând o hotărâre și o decizie neîntemeiată.

În opinia recurentei, instanța de fond și instanța de apel eronat au admis parțial

acțiunea, deoarece a examinat cauza în mod superficial în raport cu regulile și

legislația ce guvernează litigiul în cauză, fapt ce a dus la adoptarea unei soluții

greșite.

Mai susține că, hotărârea și decizia în cauză denotă vădită tendința, exprimată

prin încălcarea flagrantă a prevederilor legale, aplicarea eronată a acestora, depășirea

de către instanțele ierarhic inferioare a mandatului său la judecarea acțiunii,

formarea unei atitudini preconceput defavorabile împotriva recurentului și favorabile

Societății cu Răspundere Limitată „Runcina”.

2

Din aceste motive instanțele ierarhic inferioare neîntemeiat au respins capătul

de cerere cu privire la încasarea prejudiciului pentru reținerea carnetului de muncă

în mărime de 41250 lei.

Copia deciziei motivate a instanței de apel a fost expediat în adresa recurentului

la data de 18 aprilie 2016 ( f.d.154), or potrivit art. 434 alin.(1) CPC, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele cauzei se constată că în adresa recurentului Vasile Bondac a

fost expediată decizia motivată a Curții de Apel Chișinău din 23 martie 2016 la data

de 18 aprilie 2016, fapt confirmat prin f.d.154.

Instanța de recurs constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recursul la 30 mai 2016 împotriva deciziei instanței de apel din 23 martie

2016, în termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt

în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Vasile Bondac, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să

fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la

fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri

(cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Vasile

Bondac, asemenea aspecte nu se regăsesc.

3

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de Vasile Bondac, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție,

dispune:

Recursul declarat de avocatul Mîțu Leomid în interesele lui Bondac Vasile se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Sveatoslav Moldovan

Nicolae Craiu

4