2r-738/16 — încasarea datoriei salariale

prima instanță: A. Roșca dosarul nr. 2r-738/16

instanța de apel: T. Duca, S. Procopciuc, E. Grumeza

D E C I Z I E

10 august 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Iurie Bejenaru

Ion Druță

examinând recursul declarat de către Întreprinderea Specializată „Sadacus”

Societate pe Acțiuni,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Paladii Sergiu împotriva

Întreprinderii Specializate „Sadacus” cu privire la încasarea restanțelor salariale,

penalității și a cheltuielilor de judecată,

împotriva încheierii Curții de Apel Bălți din 21 iunie 2016, prin care cererea de

apel depusă de Întreprinderea Specializată „Sadacus” Societate pe Acțiuni a fost

restituită ca tardivă,

constată:

La 29 ianuarie 2016, Paladii Sergiu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva ÎS „Sadacus” SA cu privire la încasarea restanțelor salariale, penalității și a

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a invocat că din 03 noiembrie 1997 a activat la ÎS

„Sadacus”SA, Asociația Surzilor din Moldova, în funcția de șef al secției de reparație

mecanică.

Conform ordinului 3 K din 03 ianuarie 2003 a fost transferat în calitate de

director-adjunct al ÎS „Sadacus” SA, fapt confirmat prin înscrisul din carnetul de

muncă seria AB nr. 0675495 din 03 ianuarie 2003, pe parcursul activității executîndu-

și funcțiile conform contractului de muncă.

Indică că inițial angajatorul îi achita salariul la timp și în mărime deplină, însă

începînd cu luna februarie a anului 2013, salariul nu i se mai achita, din care motiv, din

luna mai 2013 s-a aflat în concediu neplătit.

Menționează reclamantul că ulterior, de nenumărate ori s-a adresat către

directorul ÎS „Sadacus” SA, cu solicitarea de a-i achita salariul pentru timpul în care a

lucrat, iar la 20 martie 2015 în urma cererilor repetate directorul ÎS „Sadacus” SA i-a

înmînat certificatul nr. 15-04, prin care se confirmă existența restanței salariale în

mărime de 41 958,47 lei. Totodată, angajatorul i-a promis că suma datorată v-a fi

achitată, însă careva măsuri în acest sens nu au fost întreprinse.

Susține reclamantul că în legătură cu neachitarea salariului pentru perioada

lucrată, a depus cerere de demisie, iar la data de 30 iunie 2015 conform ordinului nr.

4K & 1 a fost eliberat din funcție în temeiul art. 85 pct.1 din Codul muncii, fapt ce se

confirmă prin înscrierea din carnetul de muncă, însă restanțele salariale nu i-au fost

achitate.

Prin urmare, susține că ÎS „Sadacus” SA a încălcat un șir de norme ale Codului

muncii și în special art. 142 alin. (1), 143 alin. (1), art. 144 alin. (1).

Invocă că necătînd la faptul că pentru încălcarea legislației muncii în perioada

octombrie-noiembrie 2015 au fost efectuate controale de către Inspecția Teritorială de

Muncă Bălți, care a solicitat ÎS „Sadacus” SA înlăturarea încălcărilor respective, ceea

ce denotă din răspunsul nr. 233/col din 09 noiembrie 2015, ÎS „Sadacus” SA a ignorat

atît solicitările foștilor angajați cît și prescripțiile organelor de stat și pînă în prezent nu

și-a onorat obligațiunile.

Totodată, cu referire la prevederile art. 330 din Codul muncii, indică reclamantul

că întrucît salariul i-a fost reținut din vina angajatorului, acesta urmează să achite

suplimentar pentru fiecare zi de întîrziere, 0,1 la sută din suma neplătită în termen.

Solicită încasarea din contul ÎS „Sadacus” SA a datoriei ce rezultă din salariul

restant în mărime de 41 958,47 lei, compensarea pentru întîrzierea achitării la timp a

plăților salariale în mărime de 41,95 lei pentru fiecare zi de întîrziere începînd cu 20

martie 2015 și pînă la pronunțarea hotărîrii și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărîrea Judecătoriei Bălți din 29 martie 2016, acțiunea a fost admisă,

fiind încasat din contul SA „Sadacus” în beneficiul lui Paladii Sergiu datoria la salariu

în mărime de 41958,47 lei, compensarea pentru întîrzierea achitării salariului la timp

în mărime de 15 269 lei și cheltuielile pentru asistența juridică în mărime de 1000 lei.

Totodată, a fost dispusă executarea imediată a hotărîrii în privința încasării salariului și

explicat participanților la proces că sunt în drept, în termen de 30 zile de la

pronunțarea dispozitivului hotărârii, să solicite întocmirea hotărârii integrale.

Prin hotărîrea suplimentară a Judecătoriei Bălți din 13 aprilie 2016, a fost încasat

de la SA „Sadacus” în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 1 260,01 lei.

La 29 aprilie 2016, ÎS „Sadacus” SA a declarat apel împotriva hotărîrii primei

instanțe, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii primei instanțe și hotărîrii

suplimentare a primei instanțe.

Prin încheierea Curții de Apel Bălți din 21 iunie 2016, cererea de apel depusă

de ÎS „Sadacus” SA a fost restituită ca fiind depusă tardiv.

La 06 iulie 2016, ÎS „Sadacus” SA a declarat recurs împotriva deciziei instanței

de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii contestate și remiterea pricinii

la rejudecare.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu încheierea contestată, susținînd

că la 29 martie 2016 prima instanță a pronunțat dispozitivul hotărîrii, după care la 13

aprilie 2016, aceiași instanșă a emis o hotărîre suplimentară, prin care a modificat

hotărîrea, iar la 12mai 2016 a fost întocmită hotărîrea integrală.

Astfel, cu referire la prevederile art. 259 alin. (1) și (2) Cod civil, care

reglementează instituirea termenului, menționează că hotărîrea finită a primei instanțe

a fost pronunțată la 13 aprilie2016, iar termenul limită de contestare a acesteia a

expirat la 13 mai 2016.

Respectiv, susține că cererea de apel a fost depusă la 29 aprilie 2016, în

interiorul termenului de contestare de 30 de zile care nu a fost omis.

Con comitent invocă recurentul că ÎS „Sadacus” SA este o întreprindere a

Asociației Surzilor din Moldova care în conformitate cu prevederile art. 85 CPC, este

scutită de la plata taxei de stat.

În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva

încheierii este de 15 zile de la pronunțarea ei.

După cum denotă din materialele cauzei și în special din Avizul de recepție nr.

CN din 01 iulie 2017, copia încheierii instanței de apel din 21 iunie 2016 a fost

recepționată de către ÎS „Sadacus” SA la data de 01 iulie 2016 (f.d. 53).

Astfel, instanța de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recursul la data de 06 iulie 2016 în termen.

În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se

examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului și a

materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea

părților.

Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile invocate în recurs Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră

recursul neîntemeiat și care urmează a fi respins cu menținerea încheierii instanței de

apel din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanța de recurs, după ce examinează

recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul și să mențină

încheierea.

La caz se constată că prin încheierea din 21 iunie 2016, Curtea de Apel Bălți a

restituit ca tardivă cererea de apel depusă de către ÎS „Sadacus” SA (f.d.50-51).

La adoptarea acestei soluții instanța și-a întemeiat concluziile pe dispozițiile art.

369 alin. (1) lit. b) CPC, care statuează că instanța de apel restituie, printr-o încheiere,

cererea dacă apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită

repunerea în termen sau instanța de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen.

Instanța de recurs reține că concluziile instanței de apel cu privire la depunerea

apelului de către ÎS „Sadacus” SA în afara termenului legal sunt justificate.

Or, potrivit prevederile art. 362 alin. (1) CPC, termenul de declarare a apelului

este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărîrii, dacă legea nu prevede

altfel.

Astfel, cum denotă actele dosarului, dispozitivul hotărârii Judecătoriei Bălți prin

care a fost admisă acțiunea lui Paladii Sergiu și încasat din contul ÎS „Sadacus” SA

restanța salarială în mărimede41 958,47lei, compensarea pentru întîrzierea achitării

salariului la timp în mărime de 15 269 lei și cheltuielile pentru asistența juridică în

mărime de 1 000 lei, a fost emisă și pronunțat la 29 aprilie 2016.

Tot din actele cauzei se constată că după pronunțarea dispozitivului hotărîrii, la

data de 31 martie 2016, prima instanță, respectînd prevederile art. 236 alin. (4) CPC a

remis copia acesteia ÎS „Sadacus” SA, care nu a fost prezentă la pronunțarea

dispozitivului (f. d. 27).

Este cert și faptul că la data de 13 aprilie 2016, Judecătoria Bălți a emis și o

hotărîre suplimentară, prin care a încasat din contul ÎS „Sadacus” SA în beneficiul

statului taxa de stat în mărime de 11 260,01 lei, iar prin scrisoarea din 18 aprilie 2016 a

expediat în adresa ÎS „Sadacus” SA copia dispozitivului hotărîrii suplimentare (f.d. 31-

32).

Cu toate acestea, însă, ÎS „Sadacus” SA a depus cererea de apel împotriva

hotărîrii primei instanțe la data de 29 aprilie 2016, respectiv cu încălcarea termenului

prevăzut de art. 362 alin. (1) CPC, care a expirat la data de 28 aprilie 2016.

Prin urmare, instanța de apel justificat a respins susținerile ÎS „Sadacus” SA

referitor la faptul că termenul de declarare a apelului urmează a fi calculat din data de

01 aprilie 2016 cînd a primit copia dispozitivului hotărîrii sau, în interpretarea corectă

a prevederilor art. 362 alin. (1) CPC, termenul de declarare a apelului curge de la data

pronunțării dispozitivului hotărârii, iar alte excepții privitor la termenul de declarare a

apelului, legislația nu prevede.

În acest context nu constituie temei de admitere a recursului nici invocările

recurentului precum că hotărîrea finită a primei instanțe a fost pronunțată la 13 aprilie

2016 odată cu emiterea hotărîrii suplimentare și termenul limită de contestare a expirat

la data de 13 mai 2016.

Aceasta deoarece, prin hotărîrea suplimentară din 13 aprilie 2016, prima instanță

în temeiul art. 250 CPC, s-a pronunțat doar asupra chestiunii privind plata taxei de stat

în privința căreia nu s-a expus odată cu soluționarea problemei dreptului în litigiu, pe

cînd examinarea în fond a cererii de chemare în judecată a avut loc în cadrul ședinței

din 29 martie 2016 cu emiterea și pronunțarea în acest sens a dispozitivului hotărîrii

prin care acțiunea înaintată de Paladii Sergiu a fost admisă.

Concomitent, instanța de recurs consideră oportun de a reitera în speță și

prevederile art. 116 alin. (1) și (3) CPC RM, care statuează că persoanele care, din

motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi

repuse în termen de către instanță. La cererea de repunere în termen se anexează

probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului.

La caz, însă, după cum a reținut și instanța de apel, apelantul ÎS „Sadacus” SA

nu a solicitat repunerea apelului în termen.

În acest context, instanța de recurs consideră că la caz soluția instanței de apel

este compatibilă cu respectarea garanțiilor unui proces echitabil, în sensul art. 6 din

Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale, avînd în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru

exercitarea apelului ar împiedica rămînerea irevocabilă, ca urmare a expirării

termenului de atac, a hotărîrii judecătorești emise în instanța de fond și ar leza, în acest

mod principiul securității raporturilor juridice.

În hotărîrea CEDO pronunțată în cauza Ponomaryov vs Ucraina (03 aprilie

2008), Curtea Europeană a notat că deși în speță nu era vorba despre desființarea unei

hotărîri judecătorești definitive și irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare

de atac în lumina unor circumstanțe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces

prin repunerea în termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, totuși, reînnoirea

acestui termen pentru motive neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea

înfrînge principiul securității raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale

extraordinară de atac.

De altfel, reglementări similare au fost statuate de către înalta Curte și în cauzele

Ceachir vs Moldova, Popov vs Moldova și Melnic vs Moldova, în care s-a menționat

că, prin neaducerea vre-unui motiv pentru prelungirea termenului de depunere de către

părți a unui act procedural, instanțele judecătorești naționale au încălcat dreptul la un

proces echitabil.

Față de cele ce preced și având în vedere faptul că încheierea instanței de apel

este întemeiată și legală, iar criticele invocate de către recurentă sunt nejustificate,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul și de a menține încheierea instanței

de apel.

În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 CPC, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

decide:

Se respinge recursul declarat de către Întreprinderea Specializată „Sadacus”

Societate pe Acțiuni.

Se menține încheierea Curții de Apel Bălți din 21 iunie 2016 în pricina civilă la

cererea de chemare în judecată a lui Paladii Sergiu împotriva Întreprinderii

Specializate „Sadacus” cu privire la încasarea restanțelor salariale, penalității și a

cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Iurie Bejenaru

Ion Druță