2ra-233/17 — încasarea restanței la salariu ș.a.

prima instanță: S. Daguța dosarul nr. 2ra-233/17

instanța de apel: N Budăi, V. Efros, I. Muruianu

Î N C H E I E R E

02 martie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul – Valeriu Doagă

Judecătorii – Tamara Chișca-Doneva, Ion Druță

examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de reprezentantul

lui Gheorghe Plopan, avocatul Ion Cerga,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Gheorghe Plopan

împotriva Societății pe Acțiuni „Becon” cu privire la încasarea plăților salariale și

repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 13 octombrie 2016,

c o n s t a t ă:

La data de 08 aprilie 2015 Gheorghe Plopan a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Societății pe Acțiuni „Becon” (în continuare – SA „Becon”) cu privire la

încasarea plăților salariale și repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii a menționat că, la data de 03 august 2010 a fost numit în

funcția de director la SA „Becon”, cu un salariu de 3200 de lei.

Susține că, suma salariului neachitat constituie 115200 de lei.

Menționează că, s-a adresat către SA „Becon” cu cerere prealabilă la data de 29

august 2014, solicitînd plata restanței salariului, însă nu a primit nici un răspuns.

Solicită admiterea cererii în sensul formulat, încasarea din contul SA „Becon”

suma în mărime de 145800 de lei: dintre care suma de 115200 de lei – restanța la salariu

pentru perioada octombrie 2011 – octombrie 2014, suma de 21000 de lei – prejudiciul

cauzat pentru neachitarea salariului la timp în mărime de 0,1 la sută din suma neplătită

în termen și suma de 9600 de lei – compensarea concediilor de odihnă anuale

nefolosite; repararea prejudiciului moral în valoare de 10 salarii, ceea ce constituie

32000 de lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 31 martie 2016 s-a respins

cererea de chemare în judecată înaintată de Gheorghe Plopan împotriva SA „Becon” cu

privire la încasarea sumei de 115200 de lei cu titlu de salariu neachitat pentru perioada

octombrie 2011 – octombrie 2014, sumei de 21000 de lei cu titlu de penalitate de 0,1%

pentru neachitarea salariului în termen, sumei de 9600 de lei cu titlu de compensare a

concediilor anuale nefolosite pentru perioada octombrie 2011 – octombrie 2014, sumei

de 32000 de lei cu titlu de prejudiciu moral, ca neîntemeiată.

În susținerea poziției prima instanță a reținut că, pentru perioada lunii octombrie

2011 și pînă la 08 decembrie 2012 reclamantul era persoana responsabilă care gestiona

1

activitatea SA „Becon” și dispunea achitarea salariului, inclusiv și pentru el personal, iar

pentru perioada de 08 decembrie 2012 – octombrie 2014, reclamantul nu s-a prezentat la

serviciu, nu a lucrat efectiv la SA „Becon”, deoarece s-a aflat în stare de arest preventiv

și arest la domiciliu, respectiv salariul nu urmează a-i fi achitat pentru această perioadă,

ori salariul se achită pentru munca prestată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 13 octombrie 2016 s-a respins apelul

declarat de avocatul Ion Cerga în interesele lui Gheorghe Plopan și s-a menținut

hotărîrea primei instanțe.

La data de 07 decembrie 2016 reprezentantul lui Gheorghe Plopan, avocatul Ion

Cerga a depus cerere de recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 13

octombrie 2016 solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și

hotărîrii primei instanțe cu pronunțarea unei noi hotărîri de admitere a acțiunii în sensul

formulat.

În motivarea recursului a invocat motivele de fapt ale pricinii menționînd că,

instanțele inferioare nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată și au interpretat în

mod eronat legea

Susține că, pîrîtul nu a prezentat procesul-verbal al adunării acționarilor, dar nici

ordinul cu privire la concedierea sa.

Consideră că, instanța inferioară nu s-a expus asupra tuturor motivelor invocate în

cererea de apel, fiind încălcate dispozițiile art.373 alin.(5) din Codul de procedură

civilă.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul

Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

2

(4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din oficiu

și în toate cazurile.

În conformitate cu art.433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434;

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este

termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Completul consideră recursul ca fiind depus în termen reieșind din faptul că

decizia recurată a fost expediată recurentului la data de 31 octombrie 2016 prin

scrisoarea de însoțire (f.d.176), iar cererea de recurs a fost depusă la data de 07

decembrie 2016 (f.d.177-180), prin urmare calea de atac a fost exercitată în termen.

Alegațiile invocate în recurs precum că, pîrîtul nu a prezentat procesul-verbal al

adunării acționarilor, dar nici ordinul cu privire la concedierea sa, nu pot fi reținute,

deoarece reieșind din decizia Camerei Înregistrării de Stat privind înregistrarea

modificărilor datelor din Registrul de stat al persoanelor juridice (f.d.42), a fost schibat

administratorul SA „Becon” Popa Iurie, iar reieșind din prevederile art.16 alin.(2) și

art.17 din Legea privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice și a întreprinzătorilor

individuali nr. 220-XVI din 19 octombrie 2007, precum și din dispozițiile art.76 lit. g)

din Codul muncii, care prevede că, contractul individual de muncă se suspendă în

circumstanțe ce nu depind de voința părților în caz de trimitere în instanța de judecată a

dosarului penal privind comiterea de către salariat a unei infracțiuni incompatibile cu

munca prestată, pînă la rămînerea definitivă a hotărîrii judecătorești, se prezumă că

există actul cu privire la modificările operate în datele înscrise în Registrul de stat al

persoanelor juridice.

Nu pot fi reținute și cele invocate în recurs precum că, instanța inferioară nu s-a

expus asupra tuturor motivelor invocate în cererea de apel, fiind încălcate dispozițiile

art.373 alin.(5) din Codul de procedură civilă, deoarece acestea sunt declarative și nu au

suport probator, nefiind invocate argumente noi, or art.373 alin. (3) din Codul de

procedură civilă prevede că, în cazul în care motivarea apelului nu cuprinde argumente

sau dovezi noi, instanța de apel se pronunță în fond, numai în temeiul celor invocate în

primă instanță.

Prin urmare, instanțele inferioare au elucidat toate circumstanțele importante ale

pricinii, acestea fiind examinate prin prisma art. 130 din Codul de procedură civilă, în

raport cu dispozițiile art.118 și art.119 din aceeași lege, dînd o apreciere justă acestora.

Astfel, instanța de recurs notează că, reprezentantul recurentului nu a invocat

niciun argument plauzibil în vederea ilegalității deciziei instanței de apel.

În acest sens, completul reamintește prin prisma jurisprudenței CEDO, fosta

Comisie a arătat că „… art. 6 §1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei

3

decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca

fiind lipsit de șanse de succes” (cauza Rebait și alții contra Franței, Comisia

Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Completul concluzionează că, din conținutul cererii de recurs nu rezultă existența

unuia din temeiurile legale de recurs, iar circumstanțele de fapt invocate de

reprezentantul recurentului în cererea de recurs nu constituie obiect al recursului, or

recursul devoluează exclusiv circumstanțe de drept a pricinii.

Din considerentele menționate și avînd în vedere faptul, că instanțele inferioare au

examinat pricina sub toate aspectele, au verificat și au apreciat corect probele

prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute

de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a considera recursul declarat de reprezentantul lui Gheorghe Plopan,

avocatul Ion Cerga, în baza art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, ca fiind

inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de procedură civilă,

completul Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de reprezentantul lui Gheorghe Plopan, avocatul Ion Cerga, se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Ion Druță

4