3ra-1212/16 — obligarea examinării cererii și încasarea cheltuielilor de judecată

prima instanță: V. Hadîrcă dosarul nr. 3ra-1212/16

instanța de apel: Iu. Cimpoi, N. Simciuc, N. Craiu

ÎNCHEIERE

10 august 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Sveatoslav Moldovan

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

Veronica Bolboceanu, reprezentată de avocatul Valeriu Dumitriu

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Veronicăi Bolboceanu

împotriva executorului judecătoresc Oleg Casian cu privire la obligarea examinării

cererii și încasarea cheltuielilor de judecată

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 24 martie 2016, prin care a

fost admis apelul, modificată hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din

08 decembrie 2015 în partea încasării cheltuielilor de judecată

constată:

La 23 noiembrie 2015 Veronica Bolboceanu, reprezentată de avocatul

Valeriu Dumitriu a depus cerere de chemare în judecată împotriva executorului

judecătoresc Oleg Casian, intervenient accesoriu Dumitru Jeleznîi cu privire la

nesoluționarea în termenul legal a cererii.

În motivarea cererii de chemare în judecată a menționat că la 08 octombrie

2015, în condițiile art. 12 pct. 1) lit. a) din Legea nr. 190 din 19 iulie 1994 cu

privire la petiționare, art. 10 alin. (1) lit. a), art. 318, art. 319, art. 421 Cod

contravențional, art. 23 Cod de executare, reclamanta a înaintat executorului

judecătoresc Oleg Casian, o cerere prin care a solicitat constatarea și pornirea

procesului contravențional în privința debitorului Dumitru Jeleznîi, cu remiterea

acestuia spre examinare în instanța competentă. Despre rezultatul examinării a

cerut să fie informată, conform procedurii stabilite.

Indică că până la momentul depunerii cererii de chemare în judecată nu a

primit un răspuns la cererea depusă.

Obiectează că potrivit normelor citate supra, petiționarul are dreptul să

înainteze executorului judecătoresc cereri, demersuri privitor la procedura de

executare, executorul judecătoresc fiind investit cu dreptul să constate

contravențiile, să încheie procesul-verbal cu privire la contravenție și să le remită

spre examinare în fond instanței de judecată competente.

1

Își întemeiază pretențiile în baza art. 166, art. 167 CPC, art. 2, art. 8 din

Legea privind activitatea executorilor judecătorești, art. 4, art. 12, art. 16 din Legea

cu privire la petiționare.

Solicită de a obliga pârâtul să examineze cererea din 08 octombrie 2015, de

a încasa de la pârât în beneficiul ei cheltuielile de judecată, inclusiv onorariul

avocatului, care pe parcursul judecării cauzei, va fi concretizat.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani din 08 decembrie 2015 a fost admisă

acțiunea, obligat executorul judecătoresc Oleg Casian să examineze cererea din

08 octombrie 2015, a fost încasat de la executorul judecătoresc Oleg Casian în

beneficiul Veronicăi Bolboceanu, cu titlul de cheltuieli de judecată, suma de 4000

lei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 24 martie 2016 a fost admis apelul

declarat de Oleg Casian, modificată hotărârea Judecătoriei Buiucani,

mun. Chișinău din 08 decembrie 2015, în pricina civilă la cererea de chemare în

judecată a Veronicăi Bolboceanu împotriva executorului judecătoresc Oleg Casian,

intervenient accesoriu Dumitru Jeleznîi cu privire la obligarea examinării cererii și

încasarea cheltuielilor de judecată, în partea încasării cheltuielilor de judecată de la

Oleg Casian în beneficiul Veronicăi Bolboceanu și micșorată suma încasată de la

4000 lei la 2000 lei.

La 13 iunie 2016 Veronica Bolboceanu, reprezentată de avocatul Valeriu

Dumitru a depus cerere de recurs prin care a solicitat casarea deciziei Curții de

Apel Chișinău din 24 martie 2016 cu menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea cererii de recurs a relevat că instanța de apel la emiterea

deciziei contestate a interpretat eronat normele de drept material și normele de

drept procesual și a dat o apreciere eronată materialului probator din dosar.

Instanța de apel, contrat prevederilor art. 373 alin. (1) și (2) CPC, nu a

verificat, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate,

legalitatea și temeiurile hotărârii contestate în ceea ce privește constatarea

circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în prima instanță, nu a dat apreciere

probelor din dosar.

Prin urmare, recurenta a menționat că circumstanțele importante pentru

soluționarea pricinii, pe care instanța de apel le consideră constatate, nu au fost

dovedite cu probe veridice și suficiente, iar concluziile instanței de apel, expuse în

decizie, sunt în contradicție cu circumstanțele pricinii, ce a dus la soluționarea

greșită a pricinii.

De asemenea, a mai invocat că instanța de apel eronat a interpretat

prevederile art. 63 alin. (2) din Legea cu privire la avocatură, care stipulează că

mărimea onorariului se stabilește prin acordul părților și nu poate fi schimbat de

autoritățile publice sau de instanța de judecată.

Totodată, este eronată și referirea instanței la prevederile art. 94 și art. 96

CPC, care reglementează compensarea cheltuielilor de judecată între părți, care nu

se referă la onorariul avocatului.

Conform art. 82 CPC, cheltuielile de judecată se compun din taxa de stat și

din cheltuieli de judecare a pricinii. Conform art. 90 lit. i) CPC, cheltuielile de

asistență juridică se atribuie la cheltuielile de judecată, iar potrivit art. 94 alin. (1)

CPC, instanța judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la

2

cerere părții care a avut câștig de cauză cheltuielile de judecată. Dacă acțiunea

reclamantului a fost admisă parțial, acestuia i se compensează cheltuielile de

judecată proporțional părții admise din pretenții, iar pârâtului - proporțional părții

respinse din pretențiile reclamantului.

În conformitate cu art. 96 alin. (1) CPC, instanța judecătorească obligă

partea care a pierdut procesul să compenseze părții care a avut câștig de cauză

cheltuielile ei de asistență juridică, în măsura în care acestea au fost reale, necesare

și rezonabile.

Respectiv, din materialele cauzei se atestă că recurenta Veronica

Bolboceanu, atât la examinarea cauzei în instanța de fond cât și la examinarea

cauzei în instanța de apel, a fost reprezentată de avocatul Valeriu Dumitriu, în baza

mandatului din 06 octombrie 2015.

Iar odată cu solicitarea încasării din contul pârâtului în beneficiul

reclamantei a cheltuielilor de judecată a fost anexat bonul de plată potrivit căruia

recurenta a achitat pentru serviciile juridice suma de 4000 lei. Suma respectivă,

reprezintă o compensație necesară și rezonabilă a sumelor solicitate în coraport cu

complexitatea cauzei și aportul considerabil al avocatului.

Menționează că argumentele invocate în apel nu au putut fi reținute,

deoarece nu indică la cuantumul asistenței juridice ca unul excesiv.

Totodată, recurenta invocă că prin decizia instanței de apel i-a fost încălcat

dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 din Convenția europeană pentru

protecția drepturilor omului și libertăților fundamentale.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată

în adresa părților la 11 aprilie 2016, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 71), însă careva date despre recepționarea acesteia de către recurent, la

materialele dosarului, lipsesc.

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recursul împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 24 martie 2016, în

termenul legal.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4).

3

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Veronica Bolboceanu,

reprezentată de avocatul Valeriu Dumitriu, nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul

declarat de Veronica Bolboceanu, reprezentată de avocatul Valeriu Dumitriu,

asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Veronica Bolboceanu, reprezentată de avocatul

Valeriu Dumitriu ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție,

dispune:

Recursul declarat de Veronica Bolboceanu, reprezentată de avocatul Valeriu

Dumitriu se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Sveatoslav Moldovan

Mariana Pitic

4