2ra-1826/16 — încasarea indemnizației unice, repararea prejudiciului material

prima instanță: L. Lupașcu nr. 2ra-1826/16 instanța de apel: I. Grosu, A. Corcenco, D. Corolevschi ÎNCHEIERE 03 august 2016 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componență: Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Sveatoslav Moldovan Mariana Pitic examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Agrosalvia” în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Mihail Moldovanu împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Agrosalvia” cu privire la încasarea indemnizației unice și repararea prejudiciului material împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 25 februarie 2016, prin care a fost admis apelul declarat de Mihail Moldovanu, casată hotărârea primei instanțe și emisă o nouă hotărâre de admitere parțială a acțiunii constată: La 30 noiembrie 2012, Mihail Moldovanu a depus cerere de chemare împotriva SRL „Agrosalvia”, intervenient accesoriu Uniunea Teritorială Drochia a sindicatelor din agricultură și alimentație, cu privire la încasarea indemnizației unice și repararea prejudiciului material.

În motivarea acțiunii a invocat că din anul 2002 a activat în calitate de brigadier la brigada de tractoare a SRL „Agrosalvia” sat. Nicoreni, r-nul Drochia. Afirmă că la 23 decembrie 2008 la locul de muncă unde activa a suferit un accident de muncă. În urma accidentului a fost nevoit să urmeze mai multe tratamente medicale de lungă durată. Administrația societății nu a înștiințat Inspectoratul Teritorial de Muncă Drochia despre accidentul de muncă produs la 23 decembrie 2008. Susține că abia la 30 martie 2009 a fost întocmit procesul-verbal nr. 27 de cercetare a accidentului de muncă de către Inspectoratul Teritorial de Muncă Drochia prin care a fost constatată vinovăția factorului de decizie din cadrul SRL „Agrosalvia” și a fost constatat ca accident de muncă grav.

Menționează că s-a adresat de mai multe ori la administrația SRL „Agrosalvia” pentru a-i fi eliberată îndreptarea pentru a trece expertiza medicală a vitalității și de plătite certificatele de concediu medical, dar a primit refuz. 1 Subliniază că a primit îndreptarea și a efectuat expertiza, numai după intervenirea Uniunii Teritoriale Drochia a sindicatelor din agricultură și alimentație. Explică că potrivit certificatului eliberat de Consiliul Republican de Expertiză Medicală a Vitalității seria EM nr. 667078 din 23 iulie 2012 i-a fost stabilit gradul II de invaliditate cu reducerea vitalității de 60 % până la 01 august 2013, cauza invalidității fiind accident de muncă. Menționează că s-a adresat repetat către administrația SRL „Agrosalvia” cu solicitarea de a-i fi plătit concediul medical și indemnizația, însă prin răspunsul din 17 septembrie 2012 SRL „Agrosalvia” a refuzat categoric plata indemnizației.

Mai invocă că potrivit datelor statistice, salariul mediu pe Republica Moldova pe luna noiembrie 2008 a constituit 2637,7 lei, deci potrivit cerințelor legale, indemnizația unică constituie 158 262 lei ((salariul mediu pe luna noiembrie 2008) x 60 % (reducerea vitalității) = 158 262 lei). Declară că prejudiciul moral cauzat în urma producerii accidentului de muncă s-ar echivala cu suma de 80 000 lei și ar constitui o reparare adecvată a suferințelor psihice și fizice a integrității corporale manifestate prin intermediul intervențiilor chirurgicale suferite, pierderii capacității de muncă, deplasării în cârjă, precum și refuzul de la plata certificatelor medicale și indemnizației unice.

Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 11, 14, 1418,1423 Cod civil, 166, 167 CPC, Regulamentul cu privire la plata de către întreprinderi, organizații și instituții a indemnizației pentru pierderea capacității de muncă sau decesul angajatorului în urma unui accident de muncă sau a unei afecțiuni profesionale, aprobat prin Hotărîrea Guvernului RM din 11 august 2008 din 11 august 1993 nr. 513. Solicită admiterea acțiunii, încasarea din contul SRL „Agrosalvia” în beneficiul său a indemnizației unice în mărime de 158 262 lei, rata inflației de 32 127 lei și repararea prejudiciului moral în mărime de 80 000 lei.

La 15 iunie 2015, Mihail Moldovanu a depus o cerere de chemare în judecată suplimentară prin care și-a modificat pretențiile, solicitând încasarea a 192 763,12 lei cu titlu de indemnizație unică, 33 849,20 lei pentru reținerea plății indemnizației unice, 61 398,20 dobânda de întârziere pentru perioada 01 septembrie 2012 – 26 septembrie 2015 și prejudiciul moral în mărime de 80 000 lei. În motivarea acesteia a invocat că administrația SRL „Agrosalvia” este responsabilă de achitarea indemnizație, repararea prejudiciului moral cauzat în urma producerii accidentului de muncă, la fel și achitarea dobânzii de întârziere pentru reținerea plății indemnizației unice, așa cum anume aceasta se face vinovată de producerea accidentului.

Prin hotărârea Judecătoriei Drochia din 04 septembrie 2015, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată și din motivul omiterii termenului de prescripție Prin decizia Curții de Apel Bălți din 25 februarie 2016, a fost admis apelul declarat de Moldovanu Mihail, casată parțial hotărârea primei instanțe și pronunțată o nouă hotărâre de admitere parțială a acțiunii, prin care a fost încasat de la SRL „Agrosalvia” în beneficiul lui Mihail Moldovanu indemnizația unică în mărime de 158 262 lei, a fost reparat prejudiciul moral în mărime de 10 000 lei și 2 au fost compensate cheltuielile de judecată în mărime de 255, 94 lei, în rest pretenția a fost respinsă. La 10 iunie 2016, SRL „Agrosalvia” a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată considerând-o ilegală și neîntemeiată. Obiectează că instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor circumstanțelor pricinii, având o poziție unilaterală, nu a examinat și nu a dat apreciere obiectivă la toate probele din dosar. Afirmă că probele apreciate nu sunt pertinente, așa cum procesul-verbal este emis cu încălcarea procedurii, și anume este eliberat de Inspectoratul Teritorial al Muncii și nu de Inspectoratul de Stat al Muncii, așa cum prevede regulamentul în cauză, ceea ce duce la nulitatea absolută a actului juridic, expertiza medico-legală nu a fost expediată poliției pentru a se constatat vinovăția, și nici certificatul de invaliditate nu dovedește vinovăția SRL „Agrosalvia” în producerea accidentului.

Remarcă că Mihail Modovanu nu a prezentat careva probe în confirmarea mărimii salariului său pentru luna octombrie 2008, respectiv suma invocată nu este corectă. Mai invocă și expirarea termenului de prescripție al reclamantului la depunerea cererii în judecată, or pretinsul accident s-a produs la 23 decembrie 2008, iar dreptul la acțiune în judecată a expirat la 23 decembrie 2011. La 13 iulie 2016, Mihail Modovanu a depus referință la cererea de recurs, prin care a solicitat declararea recursului depus de SRL „Agrosalvia” ca inadmisibil. La 26 iulie 2016, Uniunea teritorială Drochia a sindicatelor din agricultură și alimentație a depus referință la cererea de recurs, prin care a solicitat de a considera recursul declarat de SRL „Agrosalvia”, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părților și recepționată de către recurent la 25 aprilie 2016, (f. d. 253 vol. II, 5, 13 vol. III). Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat recursul împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 25 februarie 2016, în termenul legal. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în 3 măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4). Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SRL „Agrosalvia”, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de SRL „Agrosalvia”, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SRL „Agrosalvia” ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, dispune: Recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Agrosalvia” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Sveatoslav Moldovan Mariana Pitic 4