3ra-1101/16 — declararea ilegalității refuzului, obligarea emiterii actului administrativ și încasarea prejuridicului material

prima instanță: A. Gafton dosarul nr. 3ra-1101/16

instanța de apel: N. Vascan, E. Fistican, V. Negru

Î N C H E I E R E

27 iulie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președinte, judecătorul Tamara Chișca - Doneva

Judecătorii Iurie Bejenaru

Ala Cobăneanu

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Andrei

Motriuc

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Andrei Motriuc

împotriva Consiliului mun. Chișinău privind declararea ilegalității refuzului,

obligarea emiterii actului administrativ și încasarea prejudiciului material

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 23 martie 2016 prin care a

fost respins apelul declarat de Andrei Motriuc și menținută hotărârea Judecătoriei

Centru mun. Chișinău din 10 iunie 2015

constată:

La 05 septembrie 2013, Motriuc Andrei s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată împotriva Consiliului mun. Chișinău privind declararea ilegalității

refuzului, obligarea emiterii actului administrativ și încasarea prejudiciului

material.

În motivarea acțiunii a invocat că la data de 28 martie 2011 s-a adresat către

Consiliul municipal Chișinău cu cererea privind cumpărarea terenului aferent

obiectivului privat situat în mun. Chișinău, str. Uzinelor, 8, cu suprafața de

0,1434 ha. Conform pct. 2 al proiectului de decizie al Consiliului mun. Chișinău

prețul normativ a fost stabilit în mărime de 188 388 lei.

Indică că la data de 19 iunie 2013 i-a fost prezentat spre cunoștință decizia

Consiliului municipal Chișinău nr. 5/25-3 din 30 mai 2013 „Cu privire la

privatizarea terenului aferent obiectivului privat din str. Uzinelor, 8”, iar potrivit

pct. 2 al acestei decizii Consiliul din 2011, a fost acceptat să-i fie vândut terenul

dat la prețul normativ de 225 066 lei.

Menționează că prin cererea prealabilă nr. M-71 82/13 din 12 iulie 2013 a

solicitat ca Consiliul mun. Chișinău să-și revadă decizia de vânzare a terenului

menționat și să dispună vânzarea acestuia la prețul normativ de 188 388 lei, stabilit

la momentul depunerii cererii și indicat în proiectul deciziei din 2011.

Afirmă că prin răspunsul nr. 01/1-09-1901 din 01 august 2013, recepționat la

05 august 2013, a fost informat despre respingerea cererii prealabile, fiind anexat

un borderou de calcul în care nu este indicată data întocmirii acestuia și nu este

semnat de către viceprimarul de ramură.

Explică că la examinarea cererii prealabile, autoritatea publică locală a

încălcat vădit procedura stabilită de legislator, iar prin atitudinea neglijentă a

Consiliului mun. Chișinău îi sunt lezate drepturile și interesele legitime.

Ulterior, reclamantul a depus cerere de concretizare a pretențiilor indicând

că terenul în cauză este situat în mun. Chișinău, str. Uzinelor, 8 și este adiacent

terenului din str. Uzinelor, 8/1, care a fost vândut SA „Colass”, conform

contractului de vânzare-cumpărare și deciziei Consiliului mun. Chișinău

nr. 2/33-21 din 01 aprilie 2011.

Consideră că prețul normativ care urma a fi aplicat pentru vânzarea terenului

situat în mun. Chișinău, str. Uzinelor, 8 constituie 44 189,02 lei.

Menționează că cererea privind privatizarea terenului sus menționat a fost

depusă încă la 11 noiembrie 2003, iar din acel moment tarifele pentru calcularea

prețului normativ al pământului și coeficienții au fost majorate, iar din cauza

nesoluționării cererii de privatizare a terenului i-a fost cauzat un prejudiciu

material.

Solicită admiterea acțiunii, declararea ilegală a pct. 2 din decizia Consiliului

mun. Chișinău nr. 5/25-3 din 30 mai 2013 în partea în care prețul normativ de

vânzare al pământului din str. Uzinelor, 8 mun. Chișinău a fost stabilit în mărime

de 225 066 lei; obligarea Consiliului mun. Chișinău să modifice pct. 2 din decizia

Consiliului mun. Chișinău nr. 5/25-3 din 30 mai 2013 prin indicarea prețului

normativ de vânzare al pământului în mărime de 44 189,02 lei, încasarea de la

Consiliul mun. Chișinău, cu titlu de compensare a prejudiciului material cauzat,

suma rezultată din diferența prețului normativ calculat la data de 28 martie 2011 și

prețul normativ calculat la data de 11 noiembrie 2003.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 10 iunie 2015, a fost

respinsă acțiunea, ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 23 martie 2016 a fost respins apelul

declarat de Andrei Motriuc și menținută hotărârea Judecătoriei Centru

mun. Chișinău din 10 iunie 2015.

La 23 mai 2016, Andrei Motriuc a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii primei

instanțe și a deciziei instanței de apel, cu rejudecarea cauzei și admiterea acțiunii.

Indică că instanța de fond și instanța de apel nu au examinat cauza sub toate

aspectele, aplicând eronat cadrul legal în speța dată, emițând o hotărâre și o decizie

neîntemeiată.

Menționează recurentul că prevederile Regulamentului cu privire la

vânzarea-cumpărare a terenurilor aferente, aprobat prin Hotărârea Guvernului

nr. 562 din 23 octombrie 1996 (abrogat la 19 decembrie 2008), erau aplicabile la

momentul depunerii cererii prin care s-a solicitat să-i fie repartizat terenul aferent

obiectivului, însă Consiliul mun. Chișinău nu le-a aplicat.

Mai susține că instanțele de judecată ierarhic inferioare nu au ținut cont de

faptul că cererea privind cumpărarea terenului aferent obiectivului nu a fost

examinată în termen legal de Consiliul mun. Chișinău, fiind omis termenul de

prescripție.

Din aceste motive instanțele ierarhic inferioare neîntemeiat au respins

cererea de chemare în judecată.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele pricinii rezultă că copia deciziei motivate a instanței de apel

a fost expediat în adresa părților la data de 08 aprilie 2016 (f. d. 141).

Ca urmare, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recursul la 23 mai 2016, în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Motriuc Andrei, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul

declarat de Andrei Motriuc, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Andrei Motriuc ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție,

dispune:

Recursul declarat de Andrei Motriuc se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecătorul Tamara Chișca - Doneva

Judecătorii Iurie Bejenaru

Ala Cobăneanu