2ra-1631/16 — incasarea imprumutului

2ra-1631/16 — incasarea imprumutului (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 2ra-1631/16

Prima instanță: Judecătoria Rezina (jud. A. Balan)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Guzun, A. Nogai, Vl. Brașoveanu)

DECIZIE

27 iulie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței Tatiana Vieru

Judecători: Ala Cobăneanu

Valentina Clevadî

Tamara Chișca-Doneva

Oleg Sternioală

examinînd recursul declarat de Societatea pe Acțiuni ”Cobzar”, în proces de

lichidare, reprezentată de Anton Jerebțov, împotriva deciziei din 29 martie 2016 a

Curții de Apel Chișinău,

adoptată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Aurelia

Todua împotriva Societății pe Acțiuni ”Cobzar” cu privire la încasarea împrumutului

și a cheltuielilor de judecată,

c o n s t a t ă :

La data de 01 decembrie 2014, Aurelia Todua s-a adresat cu cerere de chemare

în judecată împotriva SA „Cobzar” solicitînd încasarea datoriei în sumă de

102022,24 lei și taxa de stat în sumă de 3060,67 lei.

În motivarea acțiunii, reclamanta a invocat că la data de 26 februarie 2014 a

încheiat cu SA „Cobzar” contractul de împrumut nr. l, conform căruia a împrumutat

pîrîtului suma de 90921,72 lei cu termenul de rambursare pînă la data de 30

septembrie 2014.

Ulterior, la data de 04 iunie 2014, a mai încheiat un contract de împrumut cu

pîrîtul, conform căruia i-а împrumutat suma de 11100,52 lei cu termenul de

rambursare pînă la data de 30 septembrie 2014.

Menționează că, la scadență, datoria nu i-a fost restituită.

La data de 20 octombrie 2014, a preavizat pîrîtul, solicitîndu-i achitarea datoriei

pînă la data de 31 octombrie 2014. Însă, răspuns nu a primit.

Prin hotărîrea din 23 decembrie 2014 a Judecătoriei Rezina s-a admis integral

acțiunea depusă de Aurelia Todua și s-a încasat de la SA „Cobzar” în beneficiul

Aureliei Todua datoria în sumă de 102022,24 lei și cheltuielile de judecată în sumă

de 3060,67 lei, în total suma de 105082,91 lei.

Prin decizia din 29 martie 2016 a Curții de Apel Chișinău s-a admis cererea

apelantului – administratorul fiduciar al SA ”Cobzar” privind scutirea de la plata

1

taxei de stat și a fost scutit de la plata taxei de stat la depunerea cererii de apel; s-a

respins cererea de apel depusă de SA ”Cobzar” și a fost menținută hotărîrea din 23

decembrie 2014 a Judecătoriei Rezina.

La data de 25 mai 2016, SA ”Cobzar” în proces de reorganizare și lichidare,

reprezentată de Anton Jerebțov, a declarat recurs împotriva deciziei din 29 martie

2016 a Curții de Apel Chișinău solicitînd casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi

hotărîri de respingere integrală a pretențiilor Aureliei Todua înaintate împotriva SA

„Cobzar”.

În motivarea recursului s-a invocat că instanța judecătorească nu a aplicat legea

care trebuia să fie aplicată, a interpretat în mod eronat legea și a apreciat în mod

arbitrar probele.

În conformitate cu prevederile art. 238 alin. (2) Cod de procedură civilă,

instanța de fond apreciază probele, determină circumstanțele și caracterul raportului

juridic dintre părți, legea aplicabilă soluționării pricinii.

Menționează că, prin încheierea nr. 2c-256/2014 din 23 iulie 2014 a

Judecătoriei Comerciale de Circumscripție a fost instituită administrarea fiduciară

asupra patrimoniului SA „Cobzar”, a fost desemnat administrator fiduciar ÎI

„Jerebțov Anton”, deținător al certificatului de perfecționare profesională nr. 14271

din 11 decembrie 2009. Concomitent, a fost obligat organul executiv-directorul SA

„Cobzar”, care la moment era Aurica Corcescu (Platon) și contabilitatea (contabilul-

șef) să transmită administratorului fiduciar desemnat, gestiunea patrimoniului

societății pe acțiuni în bază de bilanț și inventar, împreună cu registrele, actele

contabile, financiare, de constituire a societății, alte acte ce țin de activitatea

comercială a întreprinderii și ștampilele acesteia și să nu creeze administratorului

fiduciar impedimente în desfășurarea activității.

Declară că, la data de, 24 iulie 2014 a fost emis ordinul nr. 3, conform căruia a

fost suspendată acțiunea contractului individual de muncă încheiat cu

administratorul întreprinderii Aurica Platon. Acest ordin a fost recepționat de Aurica

Platon la data de 28 iulie 2014, conform avizului de recepție nr. 43367 din 25 iulie

2014.

Încheierea nr. 2c- 256/2014 din 23 iulie 2014 a Judecătoriei Comerciale de

Circumscripție a fost înregistrată la Camera Înregistrării de Stat în Registrul de stat

al persoanelor juridice la data de 04 august 2014.

Prin decizia din 24 octombrie 2014 a Curții de Apel Chișinău a fost menținută

încheierea nr. 2c-256/2014 din 23 iulie 2014 a Judecătoriei Comerciale de

Circumscripție privind instituirea administrării fiduciare asupra patrimoniului SA

„Cobzar”.

Remarcă că, la data depunerii cererii de chemare în judecată-01 decembrie

2014, Aurelia Todua nu a anexat Extrasul din Registrul de stat al persoanelor juridice

a SA „Cobzar”, astfel, tăinuind informația referitor la desemnarea lui în funcția de

administrator fiduciar al SA „Cobzar”. Însă, instanța de fond, fără a verifica

informația din Registrul de stat al persoanelor juridice a SA „Cobzar”, primește în

procedură cererea de chemare în judecată. Aurica Corcescu care a fost obligată să

transmită administratorului fiduciar ștampila societății prin încheierea din 23 iulie

2014, depune o referință cu ștampila SA „Cobzar” la materialele cauzei prin care

recunoaște cererea de chemare în judecată, motivînd neachitarea pretinsei datorii

2

prin lipsa surselor financiare.

Prin hotărîrea din 23 decembrie 2014 a Judecătoriei Rezina, în mai puțin de o

lună de la depunerea cererii, se admit pretențiile înaintate de Aurelia Todua în lipsa

unor probe veridice și suficiente care ar indica la temeinicia pretențiilor Aureliei

Todua.

Susține că, din înscrisurile prezentate întru confirmarea datoriei existente, nu

rezultă că Aurelia Todua ar fi făcut careva achitări, or, din aceste înscrisuri nici nu

rezultă că intimata a acordat cu titlu de împrumut recurentului suma de 102022,24

lei, care a fost în mod ilegal încasată de prima instanță. Totodată, ordinele de plată

enumerate vizează ca plătitori pe Aurica Corcescu, care era administrator al SA

„Cobzar” și soțul acesteia Ion Corcescu. Circumstanțele menționate denotă că

hotărîrea judecătorească la care face trimitere instanța de apel a fost executată de

însăși SA „Cobzar” prin administrator din mijloacele bănești proprii ale societății și

nu avea necesitatea de a contracta careva împrumuturi, or, aceste contracte de

împrumut evident că sunt fictive și la rîndul lor sunt contestate în Judecătoria Rezina

de lichidatorul SA „Cobzar”.

Accentuează că, nu există nici o dovadă că suma pretinsului împrumut ar fi

intrat în societate. În contabilitate nu este reflectată o asemenea sumă ca fiind

împrumutată de la intimata Aurelia Todua, iar contractele de împrumut anexate la

materialele cauzei lipsesc. De fapt asemenea contracte nu au fost încheiate între SA

„Cobzar” și Aurelia Todua.

Opinează că, concluzia instanței de fond și instanței de apel precum că.

achitarea sumelor de 90921,72 lei, 10736, 51 lei și 364,01 lei au fost efectuate în

vederea stingerii obligațiilor SA „Cobzar” față de SRL „Policadran” în vederea

executării hotărîrii din 02 mai 2012 a Judecătoriei Rezina din contul mijloacelor

bănești împrumutate de Aurelia Todua conform contractului în litigiu, rezultă din

interpretarea eronată a circumstanțelor cauzei și aprecierea arbitrară a probelor.

Astfel, soluțiile instanțelor ierarhic inferioare sunt greșite și urmează a fi anulate.

Invocă că, din materialele dosarului rezultă cert că Aurelia Todua nu a

prezentat probe pertinente în vederea confirmării creanței în sumă de 102022,24 lei.

Relevă că, la examinarea cauzei, atît prima instanță, cît și instanța de apel au

omis să determine legea aplicabilă soluționării pricinii, contrar dispozițiilor art. 238

alin. (2) Cod de procedură civilă.

Conform art. 3 alin. (1) al Legii contabilității nr. 113 din 27 aprilie 2007,

contabilitate de casă - bază de contabilizare conform căreia elementele contabile sînt

recunoscute pe măsura încasării/plății mijloacelor bănești sau compensării în altă

formă; document primar -confirmare documentară (pe suport de hîrtie sau în formă

electronică) care justifică efectuarea operațiunii economice, acordă dreptul de a o

efectua sau certifică producerea unui eveniment.

Precizează recurentul că, rezultînd din prevederile art. 17 alin. (1), art. 19 alin.

(1), (2) și (3) al Legii contabilității nr. 113 din 27 aprilie 2007, se interzice deținerea

de către entitate a activelor cu orice titlu, înregistrarea surselor de proveniență a

acestora și a faptelor economice fără documentarea și reflectarea acestora în

contabilitate. Faptele economice se contabilizează în baza documentelor primare și

centralizatoare. Documentele primare se întocmesc în timpul efectuării operațiunii,

iar dacă aceasta este imposibil nemijlocit după efectuarea operațiunii sau după

3

producerea evenimentului, fiind utilizate formulare tipizate de documente primare,

aprobate de Ministerul Finanțelor. În lipsa formularelor tipizate sau dacă acestea nu

satisfac necesitățile entității, entitatea elaborează și utilizează formulare de

documente, aprobate de conducerea ei, cu respectarea cerințelor alin.(6).

Iar, conform pct. 1 și 2 din Normele pentru efectuarea operațiunilor de casă în

economia națională a Republicii Moldova, aprobate prin Hotărîrea Guvernului

Republicii Moldova nr. 764 din 25 noiembrie 1992, toate întreprinderile de stat,

cooperatiste, pe acțiuni, de arendă colective, mixte, obștești etc., asociațiile,

organizațiile și instituțiile, indiferent de statutul lor juridic, sînt obligate să

consemneze mijloacele lor bănești în instituțiile financiare.

Afirmă că, suma de 102022, 24 lei pretinsă de Aurelia Todua, sumă ce ar fi fost

acordată cu împrumut SA „Cobzar”, nu este justificată documentar și nici nu există

careva acte care să confirme efectiv acordarea împrumutului.

Conform art. 434 Cod de procedură civilă, recursul împotriva deciziei se

depune în termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale.

Decizia Curții de Apel Chișinău a fost adoptată la 29 martie 2016, iar recursul

a fost declarat de către Anton Jerebțov –lichidatorul SA „Cobzar” în proces de

lichidare la data de 25 mai 2016, ceea ce denotă că recursul este în termen.

În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul

este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

Prin încheierea din 13 iulie 2016 a Curții Supreme de Justiție completul din 3

judecători a considerat recursul admisibil și a decis examinarea acestuia în fond de

un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecînd recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în

recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără

a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Verificînd legalitatea actului de dispoziție contestat, prin prisma argumentelor

invocate și a materialelor din dosar, coroborat cu normele de drept material și

procedural aplicabile la soluționarea speței date, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va admite recursul

declarat de SA „Cobzar” în proces de lichidare, reprezentat de Anton Jerebțov, va

casa decizia instanței de apel și hotărîrea primei instanțe și va pronunța o nouă

hotărîre de respingere a cerințelor înaintate, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) Cod de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul și să caseze integral sau

parțial decizia instanței de apel și hotărîrea primei instanțe, pronunțînd o nouă

hotărîre.

Conform art. 514 Cod civil, obligațiile se nasc din contract, fapt ilicit (delict)

și din orice alt act sau fapt susceptibil de a le produce în condițiile legii.

În conformitate cu art. 118 alin.(1), (3) Codul de procedură civilă, fiecare parte

trebuie să dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor și

obiecțiile sale dacă legea nu dispune altfel. Circumstanțele care au importanță pentru

soluționarea justă a pricinii sînt determinate definitiv de instanța judecătorească

4

pornind de la pretențiile și obiecțiile părților și ale altor participanți la proces, precum

și de la normele de drept material și procedural ce urmează a fi aplicate.

În conformitate cu art. 130 alin. (1)-(3) Codul de procedură civilă, instanța

judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea

multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar

în ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege. Nici un fel de probe nu

au pentru instanța judecătorească o forță probantă prestabilită fără aprecierea lor.

Fiecare probă se apreciază de instanță privitor la pertinența, admisibilitatea,

veridicitatea ei, iar toate probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă și

suficiența pentru soluționarea pricinii.

Atît instanța de apel, cît și prima instanță, fiind investite cu judecarea pricinii în

speță, rezultînd din temeiurile și obiectul acțiunii, incorect au concluzionat asupra

temeiniciei cerințelor înaintate de Aurelia Todua în partea încasării datoriei în

mărime de 102022,24 lei și a cheltuielilor de judecată în mărime de 3060,67 lei din

contul SA „Cobzar”.

La caz, Colegiul notează că prin acțiunea depusă la data de 01 decembrie 2014,

Aurelia Todua pretinde încasarea datoriei în mărime de 102022, 24 lei, sumă

acordată cu titlu de împrumut persoanei juridice SA „Cobzar” (f.d.3).

În acest sens, prezintă contractul de împrumut nr. 1, conform căruia Aurelia

Todua ar fi acordat SA „Cobzar” la data de 25 februarie 2014 cu titlu de împrumut

suma de 90921,72 lei, devenind scadent la data de 31 septembrie 2014 (f.d.9) și

contractul de împrumut nr. 2, conform căruia Aurelia Todua ar fi acordat SA

„Cobzar” la data de 04 iunie 2014 cu titlu de împrumut suma de 11100,52 lei,

devenind scadent la data de 31 septembrie 2014 (f.d.10).

Conform art. 867 alin.(1) Cod civil, prin contractul de împrumut o parte

(împrumutător) se obligă să dea în proprietate celeilalte părți (împrumutatul) bani

sau alte bunuri fungibile, iar aceasta se obligă să restituie banii în aceeași sumă sau

bunuri de același gen, calitate și cantitate la expirarea termenului pentru care i-au

fost date.

Conform art. 871 alin. (3) Cod civil, în cazul în care a împrumutat o sumă de

bani, împrumutatul are obligația de a restitui suma nominală primită fără a ține cont

de variațiile valorii banilor.

Colegiul notează că din textul contractelor menționate supra se distinge faptul

că sumele acordate cu titlu de împrumut vor fi transferate pe contul împrumutatului,

în speță SA „Cobzar” sau vor fi eliberate integral în numerar la data semnării

contractului, conform pct.2.1 din Contracte (f.d.9-10).

În această ordine de idei, Colegiul relevă că careva confirmări care să ateste

transferarea pe contul SA „Cobzar” sau eliberarea acesteia în numerar a sumelor

pretinse a fi împrumutate, la materialele pricinii lipsesc.

Colegiul reiterează că se pretinde că sumele ar fi împrumutate persoanei

juridice SA „Cobzar”.

În contextul dat, Colegiul remarcă că Legea contabilității prevede obligația

persoanelor juridice de a contabiliza operațiunile economice efectuate, în acest sens

fiind eliberate documente primare, ce constituie confirmări documentare (pe suport

de hîrtie sau în formă electronică) care justifică efectuarea operațiunii economice,

acordă dreptul de a o efectua sau certifică producerea unui eveniment.

5

Prin urmare, Colegiul decelează că reclamanta, rezultînd din obligația sa de a

dovedi circumstanțele invocate în conformitate cu prevederile art. 118 alin.(1) Cod

de procedură civilă, nu anexează careva confirmări care să justifice acordarea, „de

facto”, a împrumutului.

Astfel, instanțele ierarhic inferioare eronat au concluzionat asupra temeiniciei

pretenției înaintate, or, însăși încheierea contractului de împrumut nu atestă și

acordarea, de fapt, a sumei împrumutului.

Mai mult, conform art. 17 alin. (1) al Legii contabilității nr.113 din 27 aprilie

2007, deținerea de către entitate a activelor cu orice titlu, înregistrarea surselor de

proveniență a acestora și a faptelor economice fără documentarea și reflectarea

acestora în contabilitate se interzic.

Conform art. 19 alin. (1), (2) al Legii contabilității nr.113 din 27 aprilie 2007,

faptele economice se contabilizează în baza documentelor primare și centralizatoare.

Documentele primare se întocmesc în timpul efectuării operațiunii, iar dacă aceasta

este imposibil – nemijlocit după efectuarea operațiunii sau după producerea

evenimentului.

În contextul normelor precitate, Colegiul reliefă că la materialele pricinii

lipsesc careva confirmări în acest sens, aspect eludat și de instanțele ierarhic

inferioare.

Or, axîndu-se pe referința depusă de Aurica Corcescu (Platon)-administratorul

SA „Cobzar”, care nu este datată, conform căreia ar recunoaște existența datoriei

pretinse de Aurelia Todua (f.d.15), instanțele ierarhic inferioare au omis a verifica

și împuternicirile acesteia, în condițiile cînd la referința depusă nu a fost anexat

Extrasul din Registrul de stat al persoanelor juridice. La fel, acest Extras nu a fost

anexat nici la cererea de chemare în judecată, argument invocat și de recurent.

Tot aici, este de menționat că referința depusă nu conține nici o ștampilă a

instanței de judecată care să confirme înregistrarea acesteia, or, Aurica Corcescu

(Platon) ca administrator al SA „Cobzar” nu s-a prezentat în ședință de judecată

pentru a depune această referință, ceea ce se confirmă și prin procesul verbal al

ședinței de judecată (f.d.16-17).

La caz, Colegiul reține și argumentele recurentului invocate în acest sens,

deoarece prin încheierea din 23 iulie 2014 a Judecătoriei Comerciale de

Circumscripție a fost instituită administrarea fiduciară asupra patrimoniului SA

„Cobzar”, iar ÎI „Jerebțov Anton” a fost desemnat ca administrator fiduciar.

Concomitent, au fost obligate organele de conducere ale SA „Cobzar” să transmită

gestiunea patrimoniului societății pe acțiuni în bază de bilanț și inventar, registrele,

actele contabile, financiare, de constituire și alte acte ce ține de activitatea societății

(f.d.24). Încheierea din 23 iulie 2014 a Judecătoriei Comerciale de Circumscripție a

fost menținută în vigoare prin decizia din 24 octombrie 2014 a Curții de Apel

Chișinău (f.d.25-27). Faptul desemnării ÎI „Jerebțov Anton” ca administrator

fiduciar, a fost publicat și în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Colegiul reiterează că instanța de apel, verificînd legalitatea și temeinicia

hotărîrii primei instanța rezultînd din prevederile art. 373 Cod de procedură civilă,

nu a luat în considerare înscrisurile prezentate de lichidatorul SA „Cobzar” care

atestă că la examinarea pricinii gestiunea patrimoniului SA „Cobzar” era transmisă

prin încheiere ÎI „Jerebțov Anton”-administratorul fiduciar.

6

De asemenea, Colegiul consideră eronată constatarea instanței de apel precum

că actele cauzei atestă că sumele de 90921, 72 lei, 10736, 51 lei și 364, 01 lei au fost

transferate în vederea stingerii obligațiilor SA „Cobzar” față de SRL „Policadran”,

or, ordinele de plată nr. 56 din 25 februarie 2014, nr.18 din 04 iunie 2014, nr.14 din

23 iunie 2014 sunt executate din numele Auricăi Corcescu și Ion Corcescu (f.d.6-8).

Astfel, Colegiul relevă că din contractele de împrumut încheiate nu se

profilează că sumele pretinse a fi împrumutate ar fi în scopul stingerii datoriei SA

„Cobzar” față de SRL Policadran”.

Tot aici, este de menționat că sumele în contul SRL „Policadran” au fost

efectuate prin transfer de către Aurica Corcescu și Ion Corcescu în contul datoriei

SA „Cobzar” conform deciziei judecătorești nr. 2a-2738/12 din 23 decembrie 2013.

Pe cînd, sumele împrumutate de Aurelia Todua se pretind a fi împrumutate SA

„Cobzar”, însă careva operațiuni economice în acest sens nu au fost înregistrate în

contabilitatea SA „Cobzar”, fapt menționat și supra.

Prin urmare, nu constituie decît o asumpție ipoteza instanței de apel precum

că din contul mijloacelor bănești pretinse a fi împrumutate de către Aurelia Todua

către SA „Cobzar” ar fi stinsă datoria față de SRL „Policadran”, or, careva

documente primare în acest sens nu au fost prezentate.

În această ordine de idei, Colegiul reiterează că rezultînd din prevederile art.

871 alin. (3) Cod civil, în cazul în care a împrumutat o sumă de bani, împrumutatul

are obligația de a restitui suma, pe cînd, la caz împrumutul, „de facto”, nu a fost

confirmat.

În consecință, SA „Cobzar” nu are careva obligații față de Aurelia Todua, or,

însăși perfectarea contractelor de împrumut nu atestă și acordarea împrumutului, ci

doar o obligație asumată în acest sens de a transfera sau a acorda împrumutul, care

urma a fi însoțită și de careva acte contabile, deoarece ține de operațiuni economice

pretinse a fi efectuate cu o persoană juridică.

Colegiul reliefă că obligația acordării împrumutului de către împrumutător se

consideră executată din momentul transmiterii împrumutatului a sumei de bani sau

transferării sumelor de bani pe contul bancar a împrumutatului, ceea ce la caz

lipsește, deoarece careva acte confirmative în acest sens nu au fost prezentate,

argument invocat și de recurent și care este relevant speței.

În atare circumstanțe, Colegiul ajunge la concluzia de a respinge cererea de

chemare în judecată depusă de Aurelia Todua împotriva Societății pe Acțiuni

”Cobzar” cu privire la încasarea împrumutului în mărime de 102022,24 lei.

Cu referire la cheltuielile de judecată pretinse de reclamantă în cererea de

chemare în judecată, Colegiul conchide că acestea rămîn pe seama reclamantei,

rezultînd din prevederile art. 94 Cod de procedură civilă.

Din considerentele menționate și avînd în vedere faptul că decizia instanței de

apel și hotărîrea primei instanțe au fost adoptate contrar normelor de drept în raport

cu circumstanțele pricinii, prin interpretarea eronată a acestora, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge

la concluzia de admite recursul declarat de lichidatorul SA „Cobzar” în proces de

lichidare, de a casa decizia instanței de apel și hotărîrea primei instanțe, cu

pronunțarea unei noi hotărîri prin care se resping pretențiile înaintate.

7

În conformitate cu prevederile art. 442, art. 444, art. 445 alin. (1) lit. b) și alin.

(3) Cod de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de Societatea pe Acțiuni ”Cobzar” în proces de

lichidare, reprezentată de Anton Jerebțov.

Se casează decizia din 29 martie 2016 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea

din 23 decembrie 2014 a judecătoriei Rezina, adoptate în pricina civilă la cererea de

chemare în judecată înaintată de Aurelia Todua împotriva Societății pe Acțiuni

”Cobzar” cu privire la încasarea împrumutului și a cheltuielilor de judecată, cu

pronunțarea unei noi hotărîri prin care:

-Se respinge cererea de chemare în judecată înaintată de Aurelia Todua

împotriva Societății pe Acțiuni ”Cobzar” cu privire la încasarea împrumutului și a

cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele ședinței Tatiana Vieru

Judecători: Ala Cobăneanu

Valentina Clevadî

Tamara Chișca-Doneva

Oleg Sternioală

8