2ra-1694/16 — rezilierea contractului de comodat si recuperarea bunului din posesie straina

Prima instanță: V. Criucicova 2ra– 1694/16

Instanța de apel: A. Panov, M. Moraru, A. Minciuna

Î N C H E I E R E

27 iulie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, – Svetlana Filincova

Judecători – Sveatoslav Moldovan, Maria Ghervas

examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Torlac Irina,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către

societatea comercială „Bioteh-Gaz” societate cu răspundere limitată împotriva lui

Torlac Irina privind obligarea restituirii automobilului, cît și la cererea

reconvențională depusă de către Torlac Irina împotriva societății cu răspundere

limitată „Premier-SV”, societății cu răspundere limitată „Bioteh-Gaz”,

intervenient accesoriu societatea cu răspundere limitată „Titan Prim” privind

declararea nulității actului juridic și recunoașterea dreptului de proprietate,

c o n s t a t ă:

La 14 martie 2013, SC „Bioteh-Gaz” SRL a depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Torlac Irina privind obligarea restituirii automobilului.

În motivarea acțiunii a indicat că la 26 decembrie 2011, între SRL „Titan

Prim” și SC „Bioteh-Gaz” SRL a fost încheiat contractul de vînzare-cumpărare

nr. 18/12, obiectul contractului fiind automobilul de model Subaru Impreza cu

nr. de înmatriculare C SV 737, anul fabricației 2008.

Mai indică că la 13 ianuarie 2012, SC „Bioteh-Gaz” SRL a încheiat cu

Torlac Irina un contract de comodat, obiectul contractului fiind automobilul

enunțat, termenul de valabilitate a contractului expirînd la 13 ianuarie 2014.

Reclamanta invocă că în legătură cu faptul că societatea, din vara anului

2012, se confruntă cu probleme de ordin financiar, a solicitat de la Torlac Irina,

conform prevederilor contractuale, restituirea bunului înainte de termen.

Menționează că la 25 ianuarie 2013, a expediat către Torlac Irina o

telegramă prin care a solicitat restituirea bunului și soluționarea litigiului pe cale

amiabilă.

Reclamanta SC „Bioteh-Gaz” SRL solicită obligarea pîrîtei de a restitui

automobilul de model Subaru Impreza cu nr. de înmatriculare C SV 737, anul

fabricației 2008.

La 26 septembrie 2013, Torlac Irina a depus cerere reconvențională

împotriva SRL „Premier-SV”, SC „Bioteh-Gaz” SRL, intervenient accesoriu

SRL „Titan Prim” privind declararea nulității actului juridic și recunoașterea

dreptului de proprietate.

În motivarea acțiunii a indicat că la 09 septembrie 2008, Torlac Irina a

încheiat cu SRL „Premier-SV” contractul de locațiune a automobilului Subaru

Impreza cu nr. CSV 737, astfel, conform contractului de locațiune, Torlac Irina

dispunea de dreptul de răscumpărare a automobilului și în timp de 36 luni era

obligată să lucreze la SRL „Premier-SV” și să achite costul automobilului în

sumă de 9376, 71 euro, iar, în caz de eliberare sau de demisie, Torlac Irina era în

drept să răscumpere automobilul achitînd pentru amortizare suma de 500 euro

pentru fiecare an de folosință a automobilului.

Mai indică că a fost angajată la 23 septembrie 2003, iar, la 16 februarie

2011, a fost eliberată de la serviciu în legătură cu deschiderea procedurii de

insolvabilitate a întreprinderii, fiind silită pînă la 31 ianuarie 2011 să achite

suma de 9376, 71 euro pentru a obține conform condițiilor contractuale dreptul

de proprietate asupra automobilului.

Reclamanta solicită declararea nulității contractului de vînzare-cumpărare

nr. 18/12 din 26 decembrie 2011, recunoașterea dreptului de proprietate a lui

Torlac Irina asupra automobilului Subaru Impreza cu nr. CSV 737.

Prin hotărîrea Judecătoriei Călărași din 30 septembrie 2015, s-a admis

acțiunea înaintată de către SC „Bioteh-Gaz” SRL împotriva Torlac Irinei privind

obligarea de a restitui automobilul de model Subaru Impreza cu nr. CSV 737 și

s-a respins acțiunea reconvențională depusă de către Torlac Irina.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 02 martie 2016, a fost respins

apelul declarat de către Torlac Irina și menținută hotărîrea Judecătoriei Călărași

din 30 septembrie 2015.

La 11 mai 2016, Torlac Irina a declarat recurs împotriva deciziei instanței

de apel, solicitînd admiterea cererii de recurs, casarea deciziei Curții de Apel

Chișinău din 02 martie 2016 și a hotărîrii Judecătoriei Călărași din 30

septembrie 2015 cu emiterea unei noi hotărîri prin care să fie admisă acțiunea

reconvențională depusă de către Torlac Irina și respinsă acțiunea inițială

înaintată de către SC „Bioteh-Gaz” SRL.

În motivarea cererii de recurs a invocat că hotărîrile instanțelor

judecătorești sunt ilegale și neîntemeiate, deoarece au fost emise cu interpretarea

eronată a legii, cît și cu aprecierea arbitrară a probelor.

Studiind materialele dosarului prin prisma temeiurilor invocate în cererea

de recurs, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Torlac Irina nu

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, care să

justifice afirmația de ilegalitate a deciziei instanței de apel și a hotărîrii primei

instanțe.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de

drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în

care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau

procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în

cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Torlac Irina nu

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, or

recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei

instanței de apel, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural de către instanța de apel sau instanța de fond, respectiv nu constituie

temei de casare a actelor recurate.

Recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

În acest sens, completul ține să menționeze că conform jurisprudenței

CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea

situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie

1991), însă motivele recursului invocate în speță sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de către Torlac Irina ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440

alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Torlac Irina.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele ședinței,

Svetlana Filincova

Judecători Sveatoslav Moldovan

Maria Ghervas