2rac-350/16 — încasarea datoriei

Dosarul nr. 2rac-350/16

prima instanță – S.Garștea-Bria

instanța de apel – A.Panov, N.Cernat, A.Miuncina

ÎNCHEIERE

14 septembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, Svetlana Filincova

judecători Galina Stratulat

Dumitru Mardari

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

societatea cu răspundere limitată „Bioteh-Gaz”,

în pricina civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea

Individuală „Dorina Ciorbă” împotriva societății cu răspundere limitată „Bioteh-

Gaz”, intervenient accesoriu societatea cu răspundere limitată „Dasim-Grup”

privind încasarea datoriei,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 27 aprilie 2016 prin s-a

respins apelul depus de către societatea cu răspundere limitată „Bioteh-Gaz” și

s-a menținut hotărîrea judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 21 ianuarie 2016,

c o n s t a t ă :

La 18 septembrie 2013 Întreprinderea Individuală „Dorina Ciorbă” s-a

adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva societății cu răspundere

limitată „Bioteh-Gaz”, intervenient accesoriu societatea cu răspundere limitată

„Dasim-Grup” privind încasarea datoriei.

În motivarea cererii de chemare în judecată a reiterat că, în baza

contractului de locațiune nr.02/01-02-2012 din 01 februarie 2012, încheiat

între societatea cu răspundere limitată „Dasim-Grup”, în calitate de locator, și

societatea cu răspundere limitată „Bioteh-Gaz”, în calitate de locatar, părțile au

convenit că obiectul contractului îl constituie transmiterea în folosință

locatarului pe un termen de pînă la 31 decembrie 2012, bunurile materiale

(utilaje): gheretă (oficiu) - 1 buc, construcție metalică (șopron) - 1 buc, agregat

(frigider) TFH 2480 ZBR „T” BTE -1 buc, mobilă (set) - 1 buc, aparat de

sudare Expresweld 161 Ultra-1 buc, butelii pentru C02 - 168 buc., iar locatarul

s-a obligat să plătească chiria în sumă de 3000 lei lunar, care urma a fi achitată

pînă la data de 20 a lunii precedente.

Susține că începînd cu 01 februarie 2012 bunurile materiale (utilajul) au

fost transmise în posesia pîrîtului. Conform contractului de vînzare-cumpărare

nr.01006 din 01 iunie 2012 proprietar al bunurilor transmise în folosință

locatarului a devenit Întreprinderea Individuală „Dorina Ciorbă”.

Relatează că, pîrîtul nu și-a onorat obligația de a plăti chiria pentru

bunurile primite în folosință în perioada 01 iunie 2012 – 31 decembrie 2012,

care constituie o datorie în sumă de 21000 lei (7 luni x 3000 lei = 21 000 lei x

3 % = 630 lei).

Potrivit prevederilor contractuale, termenul contractului de locațiune a

fost pînă la 31 decembrie 2012, iar după expirarea termenului nici una din

părți nu a declarat preaviz părții opuse despre intențiile sale de a continua

raporturile contractuale.

In cadrul examinării cauzei de fond, Întreprinderea Individuală „Dorina

Ciorba” prin cerere de concretizare și majorare a cuantumului pretențiilor a

solicitat încasarea din contul societății cu răspundere limitată „Bioteh-Gaz” a

datoriei la plata chiriei în sumă de 21000 lei, dobînzii de întîrziere pentru

perioada 01 ianuarie 2013-31 decembrie 2015 în sumă de 9740 lei și a

cheltuielilor de judecată și obligarea societății cu răspundere limitată „Bioteh-

Gaz” să restituie Întreprinderii Individuale „Dorina Ciorbă” bunurile închiriate

și să nu pună obstacole în folosirea lor.

Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 21 ianuarie 2016,

s-a admis acțiunea înaintată de Întreprinderea Individuală „Dorina Ciorbă” .

S-a încasat din contul societății cu răspundere limitată „Bioteh-Gaz” în

beneficiul Întreprinderii Individuale „Dorina Ciorbă”, suma de 21000 lei cu

titlu datoriei ce rezultă din contractul de locațiune a bunurilor materiale nr.

02/01-02-2012 din 01 februarie 2012, suma de 9740 lei cu titlu de dobîndă de

întîrziere și suma de 446, 20 lei cu titlu de taxă de stat achitată la depunerea

acțiunii, iar în total suma de 31186 lei 20 bani.

A fost obligată societatea cu răspundere limitată „Bioteh-Gaz” să restituie

Întreprinderii Individuale „Dorina Ciorbă” bunurile închiriate și să nu pună

obstacole în folosirea acestora.

Nefiind deacord cu hotărîrea judecătoriei Botanica mun.Chișinău din 21

ianuarie 2016, societatea cu răspundere limitată „Bioteh-Gaz” a depus apel la

22 februarie 2016, solicitînd admiterea apelului și casarea hotărîrii instanței de

fond, cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care acțiunea reclamantului să fie

respinsă.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 27 aprilie 2016, s-a respins apelul

declarat de către societatea cu răspundere limitată „Bioteh-Gaz” și s-a menținut

hotărîrea judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 21 ianuarie 2016.

La 24 iunie 2016 societatea cu răspundere limitată „Bioteh-Gaz” a depus

recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 27 aprilie 2016, prin care a

solicitat, casarea acesteia și a hotărîrii judecătoriei Botanica mun.Chișinău din 21

ianuarie 2016 și emiterea unei decizii de încetare a procesului.

În motivarea recursului a indicat că, instanțele investite cu judecare fondului

au analizat unilateral și superficial circumstanțele cauzei.

Susține că instanța de apel nu s-a expus asupra argumentelor și nu a dat o

apreciere corectă tuturor probelor, făcând constatări eronate. Atît reclamantul

Întreprinderea Individuală „Dorina Ciorbă” cît și intervenientul accesoriu

societatea cu răspundere limitată „Dasim-Grup” nu au prezentat nici o probă

potrivit art.118 Codul de procedură civilă prin care să se dovedească cu

certitudine faptul bunurile revendicate de către reclamant au fost transmise de

către societatea cu răspundere limitată „Dasim-Grup” către societatea cu

răspundere limitată „Bioteh-Gaz” conform prevederilor contractuale.

Menționează că pricina urmează a fi încetată dat fiind faptul că între

societatea cu răspundere limitată „Dasim-Grup” și Întreprinderea Individuală

„Dorina Ciorbă” a fost semnat actul de predare-primire a bunurilor revendicare și

indicate în prezenta acțiune, ceea ce semnifică faptul că vânzătorul a predat iar

cumpărătorul a primit, astfel bunurile au fost remise dobânditorului, iar între

societatea cu răspundere limitată „Bioteh-Gaz” și Întreprinderea Individuală

„Dorina Ciorbă” nu există careva raporturi contractuale și prin urmare nici

careva pretenții nu pot fi înaintate față de aceasta.

În cadrul examinării cauzei instanțe inferioare au încălcat grav dreptul

recurentului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 CtEDO și art.26 din Costituția

Republicii Moldova, de asemenea au încălcat și principiul egalității armelor în

procesul judecării pricinii.

Prin urmare, recurentul și-a întemeiat pretențiile invocate în recurs prin

prisma prevederilor art. 432, alin. (2), lit. a) și b) Cod de procedură civilă, care

statuează expres că se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau

aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească nu a aplicat legea care

trebuia să fie aplicată.

Prin referința depusă la 09 august 2016 Întreprinderea Individuală „Dorina-

Ciorba” a indicat că pledează pentru inadmisibilitatea recursului.

Susține că instanțele ierarhic inferioare au apreciat probele în conformitate

cu prevederile art. 130 Codul de procedură civilă, hotărîrea emisă fiind întemeiată

și legală.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs

menționează că Curtea de Apel Chișinău a adoptat decizia la 27 aprilie 2016. Prin

scrisoarea din 10 mai 2016 a expediat copia deciziei părților la proces.

La materialele cauzei lipsește dovada recepționării copiei deciziei motivate

de către recurent. Recursul la rîndul său a fost depus la 24 iunie 2016, respectiv a

fost depus în termenii prevăzuți de lege.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Analizând modul în care recurentul și-a exercitat dreptul la recurs, fără a se

expune cu referire la legalitatea deciziei instanței de apel atacate, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) Codul de procedură civilă.

Astfel, analizând argumentele recursului prin prisma existenței temeiurilor

de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele

stabilite de norma precitată, instanțele de judecată aplicând corect normele de drept

material și de drept procedural.

Subsecvent, în conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă,

cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației, în

viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează

în prevederile art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă și nu constituie

temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se numai legalitatea

deciziei dar nu și temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reiterează și jurisprudența CEDO, conform cărei

recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației

prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod

direct starea de lucruri, însă motivele recursului invocat în speță sunt similare celor

invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanțele ierarhic inferioare de

judecată s-au pronunțat în modul corespunzător.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs. Prin prisma art. 432

alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate interveni în materia

probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel

a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a

probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă. Din recursul declarat nu

rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

Cu referire la argumentul recurentului privind aplicarea eronată de către

instanțele judecătorești inferioare a normelor de drept material, colegiul

menționează că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea

eronată a normelor de drept material și din care circumstanțe aceasta rezultă.

Colegiul reține că aceste argumentul al recurentului poartă un caracter declarativ,

nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanței de apel ce

urmează a fi supus controlului judiciar.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de către societatea cu

răspundere limitată „Bioteh-Gaz” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către societatea cu răspundere limitată „Bioteh-Gaz”

se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului, Svetlana Filincova

judecători Galina Stratulat

Dumitru Mardari