2rc-633/16 — anularea contractului bursier și obligarea de a organiza efectuarea licitației

prima instanță: A. Gafton dosarul nr. 2rc-633/16

instanța de apel: A. Panov, M. Moraru, A. Minciuna

D E C I Z I E

20 iulie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte, judecătorul: Valeriu Doagă

Judecătorii Sveatoslav Moldovan, Iurie Bejenaru

examinînd recursul declarat de avocatul Burlacu Marcel în interesele

Societății cu Răspundere Limitată „LKV-Service”,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată „LKV-Service” împotriva Bursei Universale de Mărfuri din

Moldova, Societății cu Răspundere Limitată „Continental Group Plus”,

Inspectoratului Fiscal de Stat Strășeni, Întreprinderii de Stat „Moldresurse” cu

privire la anularea contractului bursier și obligarea de a organiza efectuarea

licitației,

împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 03 februarie 2016, prin care

a fost respinsă cererea de amînare și restituit apelul declarat de Societatea cu

Răspundere Limitată „LKV-Service”,

c o n s t a t ă

La 30 septembrie 2014 societatea cu răspundere limitată “LKV-Service” a

depus cerere de chemare în judecată împotriva Bursei Universale de Mărfuri din

Moldova, societății cu răspundere limitată „Continental Group Plus”,

Inspectoratului Fiscal de Stat Strășeni, Întreprinderii de Stat “Moldresurse” cu

privire la anularea contractului bursier și obligarea de a organiza efectuarea

licitației.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 10 iunie 2015 s-a respins

cererea de chemare în judecată depusă de societatea cu răspundere limitată “LKV-

Service” ca neîntemeiată.

La data de 08 iulie 2015 reprezentantul SRL “LKV-Service”, avocatul

Burlacu Marcel, a declarat apel împotriva hotărîrii primei instanțe solicitînd

admiterea apelului și casarea hotărîrii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărîri

de admitere a acțiunii.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 30 septembrie 2015 nu s-a dat

curs cererii de apel declarate de SRL “LKV-Service”. S-a comunicat apelantului

SRL “LKV-Service” despre necesitatea prezentării dovezii de plată a taxei de stat

pînă la ședința de judecată care v-a avea loc la data de 18 noiembrie 2015 ora 10.00.

S-a explicat apelantului că în caz dacă acesta nu va lichida neajunsurile menționate

și nu va prezenta dovada de plată a taxei de stat, cererea de apel nu va fi considerată

depusă și împreună cu toate documentele anexate va fi restituită.

La data de 28 octombrie 2015 reprezentantul SRL “LKV-Service”, avocatul

Burlacu Marcel a declarat recurs împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 30

septembrie 2015, solicitînd admiterea recursului și casarea încheierii recurate.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 09 decembrie 2015 a fost respins

recursul declarat de reprezentantul SRL “LKV-Service”, avocatul Burlacu Marcel și

menținută încheierea Curții de Apel Chișinău din 30 septembrie 2015.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 03 februarie 2016 a fost respinsă

cererea de amînare și restituit apelul declarat de SRL „LKV-Service”.

La 09 martie 2016 avocatul Burlacu Marcel în interesele Societății cu

Răspundere Limitată „LKV-Service”, a declart recurs împotriva încheierii Curții de

Apel Chișinău din 03 februarie 2016, solicitînd repunerea în termen a recursului,

admiterea lui, casarea încheierii recurate cu restituirea cauzei spre examinarea la

Curtea de Apel Chișinău.

În motivarea recursului a invocat că în perioada 10.01.2016 – 25.02 2016 s-a

aflat în concediu medical și deoarece a fost în imposibilitate să se prezinte în fața

Curții de Apel Chișinău a expediat prin fax o cerere, solicitînd amînarea ședinței de

judecată pentru o altă dată. Susține că cererea de amînare a fost ignorată de

instanță, cauza fiind examinată în lipsa reprezentantului său.

Referitor la restituirea apelului ca netimbrat, recurentul susține că procesul în

cauză este unul de contencios administrativ, or tranzacția de înstrăinare a utilajului

SRL „LKV-Service” a derivat dintr-un act administrativ și anume decizia IFS pe

raionul Strășeni, care a fost atacată în contenciosul administrativ.

În susținerea repunerii în termenul de declarare a recursului, recurentul invocă

că copia încheierii contestate i-a fost transmisă de facto la data de 19.02.2016. La

restabilirea termenului de declarare a recursului solicită să se țină cont de faptul că

s-a aflat în concediu medical pînă la data de 25 februarie 2016.

Studiind materialele dosarului în raport cu criticile invocate în recurs, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ consideră că cererea de repunere în

termen a recursului urmează a fi respinsă ca neîntemeiată, iar recursul ca depus în

afara termenului legal, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanța de recurs, după ce examinează

recursul împotriva încheierii, este în drept să-l respingă și să mențină încheierea.

În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva

încheierii este de 15 zile de la pronunțarea ei.

2

În conformitate cu art. 116 al. (1,3) CPC, persoanele care, din motive

întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în

termen de către instanță. La cererea de repunere în termen se anexează probele ce

dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului.

Examinînd înscrisurile anexate la dosar, instanța de recurs constată că

încheierea Curții de Apel Chișinău, atacată cu recurs de către SRL „LKV-Service” ,

a fost pronunțată la data de 03 februarie 2016.

Instanța de recurs menționează că însuși reprezentantul recurentului –

avocatul Burlacu Marcel, în recursul declarat recunoaște că copia încheierii atacate

cu recurs i-a fost transmisă de facto la data de 19 februarie 2016 (f.d. 112).

În conformitate cu art. 112 alin. (1,2) CPC, termenul stabilit în ani expiră în

luna și ziua respectivă a ultimului an al termenului. Termenul stabilit în luni expiră

pe data respectivă a ultimei luni a termenului. Dacă ultima lună nu are data

respectivă, termenul expiră în ultima zi a lunii. (2) Dacă ultima zi a termenului este

nelucrătoare, acesta expiră în următoarea zi lucrătoare.

Luînd în considerație norma de drept invocată, ultima zi a termenului pentru

declararea recursului în cauza respectivă a expirat la data de 5 martie 2016, însă

deoarece aceasta este o zi de sîmbătă, zi nelucrătoare, prin urmare termenul-limită

de declararea recursului s-a prelungit pînă la următoarea zi lucrătoare luni, 07

martie 2016.

Astfel, depunînd cererea de recurs la data de 09 martie 2016, recurentul a

încălcat termenul de 15 zile prevăzut de art. 425 CPC.

Totodată, instanța de recurs consideră că invocările recurentului, precum că

copia încheierii contestate i-a fost transmisă de facto la data de 19.02.2016, nu

constituie în sensul art. 116 CPC drept un motiv întemeiat de repunere în termen,

căci aceasta nu justifică pierderea termenului imperativ.

Or, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa, a reiterat că

ține de obligația părților de a lua măsurile necesare privind protejarea drepturilor

sale de acces la instanță (cauzele Van Harn vs Germania din 11 septembrie 2007 și

Pîrnău ș.a. Republica Moldova din 31 ianuarie 2012).

În hotărîrea din 03 aprilie 2008 în cauza Ponomariov vs Ucraina, Curtea

Europeană a Drepturilor Omului a statuat că instanțele urmează să decidă asupra

repunerii în termenul de introducere a căii de atac, însă el nu se bucură de o marjă

de apreciere nelimitată.

Instanțele sunt obligate să indice motivele pentru care au acceptat repunerea în

termen.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a mai statuat că chiar și atunci, totuși,

posibilitatea repunerii în termen nu ar fi nelimitată, dată fiind obligația părților de a

se interesa, la intervale rezonabile, de stadiul procesului de care ele au cunoștință.

3

În astfel de circumstanțe și avînd în vedere că cererea de repunere a recursului

în termen este neîntemeiată, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge cererea avocatului

Burlacu Marcel în interesele SRL „LKV-Service” de repunere a recursului în termen

și de a respinge recursul ca fiind depus în afara termenului legal.

În conformitate cu art. 427 lit. a), Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Se respinge cererea avocatului Burlacu Marcel în interesele Societății cu

Răspundere Limitată „LKV-Service” de repunere în termen a recursului.

Se respinge recursul declarat de avocatul Burlacu Marcel în interesele

Societății cu Răspundere Limitată „LKV-Service”, ca fiind depus cu omiterea

termenului legal.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Sveatoslav Moldovan

Iurie Bejenaru

4