3ra-1098/16 — privind anularea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-1098/16

Instanța de fond: Judecătoria Grigoriopol – N. Costin

Instanța de apel: CA Chișinău – M. Guzun, A. Nogai, Vl. Brașoveanu

Î N C H E I E R E

20 iulie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului Svetlana Filincova,

judecători Nicolae Craiu, Maria Ghervas,

examinînd chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului, declarat de către

Societatea pe Acțiuni „Corporația de Finanțare Rurală” în pricina civilă la cererea de

chemare în judecată depusă de către Societatea pe Acțiuni „Corporația de Finanțare

Rurală” împotriva Camerei Înregistrării de Stat și Oficiului Teritorial Orhei al

Camerei Înregistrării de Stat privind anularea actului administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 29 martie 2016, prin care s-a

respins apelul declarat de Societatea pe Acțiuni „Corporația de Finanțare Rurală”, s-a

menținut hotărîrea Judecătoriei Grigoriopol din 24 decembrie 2015,

C O N S T A T Ă :

La 29 aprilie 2015 SA „Corporația de Finanțare Rurală” s-a adresat cu cerere de

chemare în judecată împotriva Camerei Înregistrării de Stat și Oficiului Teritorial

Orhei al Camerei Înregistrării de Stat privind anularea deciziei de radiere a ÎI

“Feodora Cazacu” din Registrul de Stat al întreprinzătorilor individuali, dosarul nr.

1005606004273.

În motivarea cererii reclamantul a invocat că conform contractului de împrumut

nr. 129/2006 din 03 mai 2006 a acordat ÎI “Feodora Cazacu” un împrumut în sumă de

250.000 lei pe un termen de 60 luni cu scadența la 01 mai 2011. Contrar obligațiilor

asumate în temeiul contractului menționat, ÎI “Feodora Cazacu” nu a executat cu

bună credință obligațiile contractuale de rambursare în timp util a împrumutului și

plăților aferente, din care motiv l-a acționat în judecată pe debitor, solicitînd

încasarea silită a sumei datorate.

SA „Corporația de Finanțare Rurală” a menționat că prin hotărîrea Judecătoriei

Telenești din 23 iunie 2014 s-a încasat de la ÎI “Feodora Cazacu” și de la fondatorul

1

și asociatul Teodora Cazacu în beneficiul SA „Corporația de Finanțare Rurală”

datoria restantă în sumă de 55.000 lei și cheltuielile de judecată în sumă de 1.803 lei.

Ulterior, Teodora Cazacu a contestat cu apel hotărîrea primei instanțe, invocînd că ÎI

“Feodora Cazacu” este lichidată, anexînd la materialele dosarului decizia privind

radierea ÎI “Feodora Cazacu” din Registrul de Stat al întreprinzătorilor individuali

(dosar nr. 1005606004273), eliberată de Oficiul Teritorial Orhei al Camerei

Înregistrării de Stat la data de 27 ianuarie 2014.

Reclamantul a susținut că potrivit pct. 5.1.2 litera i) din contractul de împrumut

nr. 129/2006 din 03 mai 2006 debitorul s-a obligat să nu întreprindă măsuri în

vederea lichidării sau reorganizării întreprinderii fără acordul în prealabil în scris al

creditorului. Astfel, din conținutul deciziei menționate, s-a constatat faptul că la 24

ianuarie 2014 Parascovia Caplaciuc, reprezentantul ÎI “Feodora Cazacu” în baza

procurii din 23 decembrie 2013, a depus cerere prin care a solicitat radierea din

Registrul de Stat al întreprinzătorilor individuali, anexînd un certificat privind lipsa

datoriilor față de bugetul public național, eliberat de Inspectoratul Fiscal de Stat

Telenești, copia procurii, copia ordinului de achitare a taxei de stat pentru radierea

întreprinderii din 24 ianuarie 2014.

SA „Corporația de Finanțare Rurală” consideră că reprezentantul ÎI “Feodora

Cazacu” nu a respectat procedura prealabilă de lichidare a întreprinderii, de publicare

în Monitorul Oficial a unui aviz despre lichidarea întreprinderii, unde să fie stabilită

procedura și termenul limită de înaintare a creanțelor de către creditori, termen care

trebuie să fie nu mai mic de o lună din momentul publicării. Astfel Camera

Înregistrării de Stat a dispus radierea ÎI “Feodora Cazacu”, în lipsa respectării

procedurii de lichidare/radiere a întreprinderii de către fondatori sau/și asociați.

Reclamantul a solicitat anularea deciziei privind radierea ÎI “Feodora Cazacu”

din Registrul de Stat al întreprinzătorilor individuali (dosarul nr. 1005606004273),

eliberată de Oficiul Teritorial Orhei al Camerei Înregistrării de Stat.

Prin hotărîrea Judecătoriei Grigoriopol din 24 decembrie 2015 s-a respins

cererea de chemare în judecată înaintată de către SA „Corporația de Finanțare

Rurală”. În motivarea soluției s-a reținut că la prezentarea documentelor Camera

Înregistrăii de Stat nu a avut temei legal de a refuza radierea ÎI “Feodora Cazacu” din

Registrul de Stat, or în conformitate cu art. 31 alin. (4) al Legii nr. 220 din 19

octombrie 2007 privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice și a

întreprinzătorilor individuali, registratorul, în termen de 3 zile lucrătoare de la data

depunerii documentelor menționate la alin.(1), adoptă decizia de radiere, iar conform

art. 34 alin. (3) al Legii nr. 845 din 03 ianuarie 1992 cu privire la antreprenoriat și

întreprinderi, întreprinderea se consideră lichidată din momentul radierii ei din

Registrul de stat al întreprinderilor. Prima instanță a concluzionat că Camera

Înregistrării de Stat nu are rol de lichidator și respectiv nu are obligația de a publica

aviz în Monitorul Oficial în legătură cu radierea din Registrul de Stat a

întreprinzătorilor individuali (f.d. 50, 55 - 59).

La 28 decembrie 2015 SA „Corporația de Finanțare Rurală” a înaintat cerere de

apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Grigoriopol din 24 decembrie 2015, solicitînd

casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care acțiunea să fie admisă (f.d.

53, , 63 - 64).

2

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 29 martie 2016 s-a respins apelul

declarat de SA „Corporația de Finanțare Rurală”, s-a menținut hotărîrea Judecătoriei

Grigoriopol din 24 decembrie 2015 (f.d. 79 - 85).

La 26 mai 2016 SA „Corporația de Finanțare Rurală” a declarat recurs

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 29 martie 2016 și hotărîrii

Judecătoriei Grigoriopol din 24 decembrie 2015, solicitînd casarea acestora, cu

pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să fie admisă acțiunea (f.d. 88 - 89).

În motivarea cererii de recurs recurentul a invocat că instanțele de judecată nu au

aplicat legea care trebuia să fie aplicată, au aplicat o lege care nu trebuia să fie

aplicată, au interpretat în mod eronat legea.

La 07 iulie 2016 Camera Înregistrării de Stat a înaintat referință la cererea de

recurs declarată de SA „Corporația de Finanțare Rurală”, solicitînd respingerea

acestuia ca inadmisibil.

Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale

.

Materialele cauzei atestă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la

29 martie 2016 și a fost expediată părților la 18 aprilie 2016 (f.d. 86). Recurentul a

depus recurs la 26 mai 2016 și se consideră a fi depus în termen.

Analizînd materialele dosarului prin prisma temeiurilor invocate în cererea de

recurs, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ ajunge la

concluzia că recursul declarat de SA „Corporația de Finanțare Rurală” nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, care să justifice

afirmația de ilegalitate a deciziei instanței de apel.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Recurentul a invocat în recursul său că instanțele de judecată nu au aplicat legea

care trebuia să fie aplicată, au aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată, au

interpretat în mod eronat legea materială.

În speță, Colegiul menționează că recursul în cauză conține obiecțiile de fapt și

de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanța de apel, primind o

apreciere corespunzătoare.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei

de admitere a acestora, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată

a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, așa cum formal

invocă recurentul și respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or

recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei

în fapt.

Dispozițiile art. 432 alin. (2), (3) CPC au caracter de concretizare a motivului de

recurs, determinînd cazurile concrete în prezența cărora se consideră că normele de

drept material și procedural au fost încălcate sau eronat aplicate, astfel că recursul

exercitat conform secțiunii a 2-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de

drept material și procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu și

temeinicia în fapt.

3

Alin. (4) al aceluiaș articol stipulează că săvîrșirea altor încălcări decît cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau

în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, călăuzindu-se de art. 440 CPC Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ a constatat existența unuia din temeiurile prevăzute la art.

433 CPC și anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

În legătură cu cele constatate, examinînd argumentele cererii de recurs prin

prisma normelor legale ce reglementează relațiile dintre părți, ținînd cont de actele

anexate la dosar, se constată că recursul înaintat de SA „Corporația de Finanțare

Rurală” împotriva deciziei instanței de apel nu se încadrează în temeiurile prevăzute

de art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 CPC completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

D I S P U N E:

Se consideră inadmisibil recursul, declarat de Societatea pe Acțiuni „Corporația

de Finanțare Rurală” împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 29 martie 2016,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Societatea pe

Acțiuni „Corporația de Finanțare Rurală” împotriva Camerei Înregistrării de Stat și

Oficiului Teritorial Orhei al Camerei Înregistrării de Stat privind anularea actului

administrativ.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului Svetlana Filincova

judecători Nicolae Craiu

Maria Ghervas

4