3ra-327/17 — contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-327/17

prima instanță – (Judecătoria Orhei) V.Cupcea

instanța de apel – (Curtea de Apel Chișinău) V.Pruteanu, L.Popova, A.Gavrilița

Î N C H E I E R E

15 martie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, Valentina Clevadî

judecători Galina Stratulat

Dumitru Mardari

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Cazacu Sergiu,

în pricina civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Cazacu Sergiu

împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Orhei privind contestarea

actului administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 05 octombrie 2016 prin care

s-a respins apelul lui Cazacu Sergiu și s-a menținut hotărîrea judecătoriei Orhei din

19 octombrie 2015,

c o n s t a t ă :

La 15 iulie 2015 Cazacu Sergiu s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată împotriva Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Orhei în care a solicitat

anularea Deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Orhei nr.646-C din 04

iunie 2015 prin care s-a aplicat lui Cazacu Sergiu amenda în mărime de 5000

lei pentru împiedicarea controlului fiscal prin neprezentarea de explicații,

date, informații și documente necesare organului fiscal și anularea Deciziei

Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Orhei nr.1120-C din 09 iulie 2015 prin

care s-a respins ca neîntemeiată contestația înaintată de Cazacu Sergiu.

În motivarea acțiunii a reiterat că, la 05 mai 2015 Inspectoratul Fiscal de Stat

pe raionul Orhei a efectuat un control fiscal la domiciliului lui Cazacu Sergiu.

Ulterior la 21 august 2015 a fost întocmită Decizia Inspectoratului Fiscal de

Stat pe raionul Orhei nr.646-C din 04 iunie 2015 asupra cazului de încălcare

fiscală a legislației comisă de Cazacu Sergiu. Prin decizie s-a decis a aplica

lui Cazacu Sergiu pentru încălcarea legislației fiscale conform art.253 alin.1)

amendă în mărime de 5000 lei, pentru împiedicarea controlului fiscal prin

neprezentarea de explicații, date, informații și documente necesare organului

fiscal.

În decizie organul fiscal a menționat că Cazacu Sergiu a încălcat

prevederile art. 8 alin.2) lit. a) d),f), g) și h) din Codul fiscal.

1

A refuzat să prezinte la prima cerere, persoanelor cu funcție de răspundere

ale organelor cu atribuție de administrare fiscală explicații și documente

justificative, prin ce a fost împiedicat efectuarea controlului fiscal.

Indică că cu decizia de sancționare a Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul

Orhei nu este de acord și invocînd ilegalitatea ei a înaintat contestație, însă

contestația a fost respinsă și obligat să execute decizia nr.646-C din 04 iunie 2015.

Susține reclamantul că nu desfășoară activitate antreprenorială și anume

reparația automobilelor auto, la data efectuării controlului fiscal în ograda se aflau

4 automobile, însă acestea erau a oaspeților veniți în ospeție și nicidecum pentru

repararea acestora.

Prin hotărîrea judecătoriei Orhei din 19 octombrie 2016 s-a respins ca

neîntemeiată cererea de chemare în judecată înaintată de Cazacu Sergiu.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 27 octombrie 2015 Cazacu

Sergiu a depus cerere de apel prin care a solicitat casarea hotărîrii judecătoriei

Orhei din 19 octombrie 2015 cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care cererea de

chemare în judecată să fie admisă.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 05 octombrie 2016 a fost respinsă

cererea de apel depusă de Cazacu Sergiu și s-a menținut hotărîrea judecătoriei

Orhei din 19 octombrie 2015.

La 06 februarie 2017 Cazacu Sergiu a declarat recurs prin care a solicitat

admiterea recursului și casarea hotărâri judecătoriei Orhei din 15 octombrie și

deciziei Curții de Apel Chișinău din 05 octombrie 2016 ca ilegală și emiterea unei

noi decizii de admitere a cererii de chemare în judecată.

Recurentul a depus cerere de recurs în temeiul art. 432, alin. (2), lit. a) și b)

Codul de procedură civilă, care statuează expres că se consideră că normele de

drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța

judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată.

În motivarea cererii de recurs au indicat că, atît instanța de apel cît și instanța

de fond eronat au constatat că Cazacu Sergiu practică activitate de antreprenoriat și

respectiv este neîntemeiată decizia organlui fiscal de sancționare.

În lipsa desfășurării unei asemenea activități nu avea cum să prezinte

documente de evidență, dări de seamă sau alte informații ce vizează activitatea de

întreprenzător.

La examinarea cauzei în fond eronat s-au aplicat prevederile art.8 din Codul

fiscal, deoarece acestă normă la caz nu este aplicabilă.

Consideră recurentul că instanța de apel nu a dat o apreciere legală și nici nu

s-a expus asupra faptelor, nu a constatat și elucidat corect circumstanțele

importante pentru soluționarea pricinii.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs

menționează că, Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la 05

octombrie 2016.

Potrivit scrisorii de comunicare copia deciziei a fost expediată părților la 11

noiembrie 2016 (f.d.122), iar la materialele cauzei lipsește dovada recepționării

acesteia de către părți.

2

Potrivit prevederilor art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Cererea de recurs a fost depusă la 06 februarie 2017, respectiv recursul se

consideră depus în termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de

recurs cu temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

În cererea de recurs nu se indică o încălcarea esențială sau aplicarea eronată

a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța

de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or motivele

recursului invocat în speță sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii,

asupra căror instanțele ierarhic inferioare de judecată s-au pronunțat.

De asemenea se reține că, dezacordul recurentului cu decizia instanței de

apel, relatarea situației nu constituie un temei de casare a deciziei recurate, or,

recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Suplimentar, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

3

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acest este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura

sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de

o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea

Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

Conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt

pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Cazacu Sergiu nu

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de

procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de Cazacu Sergiu se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului, Valentina Clevadî

judecători Galina Stratulat

Dumitru Mardari

4

5