2ra-1633/16 — obligarea recalculării pensiei

prima instanță – Gh. Purici dosarul nr. 2ra-1633/16

instanța de apel – E. Ababei, A. Garbuz, G. Polivenco

ÎNCHEIERE

13 iulie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Dumitru Mardari

Galina Stratulat

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Casa

Națională de Asigurări Sociale și recursului declarat de Mandraburcă Alexandru,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Mandraburcă

Alexandru împotriva Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Șoldănești cu

privire la obligarea modificării cuantumului pensiei pentru vechimea în muncă,

recalcularea și achitarea pensiei pentru vechimea în muncă,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 29 februarie 2016, prin care s-

a admis apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale a Republicii

Moldova, s-a casat integral hotărîrea Judecătoriei Soroca din 30 martie 2015 și

s-a emis o nouă hotărîre de admitere parțială a acțiunii,

c o n s t a t ă

La 20 august 2013, Mandraburcă Alexandru a depus cerere de chemare

în judecată împotriva Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Șoldănești cu privire

la obligarea pîrîtului să-i stabilească pensia pentru vechime în muncă în mărime

de 80 % din salariul mediu al funcției de președinte al Judecătoriei Șoldănești, și

achitarea diferenței la pensia neplătită începînd cu luna iunie 2004 din momentul

apariției dreptului la pensie.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la 27 noiembrie 1989 a fost

desemnat în funcția de judecător, la judecătoria Șoldănești. Prin ordinul

Ministrului Justiției nr.299 din anul 2004 i s-a stabilit pensia pentru vechimea în

muncă de președinte al Judecătoriei Șoldănești, cu vechimea totală în muncă

peste 25 ani, din care 14 ani în funcție de judecător, în mărime de 70% din

1

salariul mediu al funcției de președinte al judceătoriei Șoldănești, începînd cu 16

iunie 2004.

Consideră Mandraburcă Alexandru că mărimea pensiei în proporție de

70 % a fost stabilită eronat, contrar prevederilor art. 43 alin. (1) lit. e) din Legea

nr. 156- XIV din 14 octombrie 1998 privind pensiile de asigurări sociale de stat,

modificată prin Legea nr. 950- XIV din 21 aprilie 2000, nefiind luat în calcul

perioada anilor 1973-1978, cînd a făcut studiile la Universitatea de Stat din

Moldova, facultatea de drept.

Astfel, la momentul stabilirii pensiei avea vechimea în muncă mai mult

de 30 de ani, urmînd a fi stabilită pensia pentru vechime în muncă în mărime de

80 % din salariul mediu al funcției de președinte al judecătoriei Șoldănești.

Solicită Mandraburcă Alexandru obligarea Casei Teritoriale de Asigurări

Sociale Șoldănești să-i stabilească pensia pentru vechime în muncă în mărime de

80 % din salariul mediu al funcției de președinte al Judecătoriei Șoldănești, și

achitarea diferenței la pensia neplătită începînd cu luna iunie 2004 din momentul

apariției dreptului la pensie (f.d.1-4, V-I).

La 14 ianuarie 2015, Mandraburcă Alexandru a depus cerere de

concretizare a temeiurilor acțiunii (f.d.69-71, V-I).

În motivarea cererii a menționat că conform hotărîrii Guvernului nr. 101

din 30 ianuarie 2006, toate dosarele judecătorilor pensionari cărora le-a fost

stabilită pensia pentru vechimea în muncă pînă la 31 decembrie 2006, au fost

transmise către Casa Națională de Asigurări Sociale.

Consideră că Casa Națională de Asigurări Sociale urma să efectueze

controlul veridicității stabilirii pensiilor și indemnizațiilor lunare viagere,

conform legislației în vigoare.

Prin urmare, după efectuarea reformelor în sistemul public de asigurări

sociale, Casa Națională de Asigurări Sociale a preluat dosarele pensionarilor

judecători, însă nu a efectuat controlul veridicității stabilirii pensiilor, iar situația

a rămas neschimbată, primind în continuare pensia în proporție de 70 % din

salariul mediu al funcției de președinte al judecătoriei Șoldănești.

Totodată mai menționează că prin decizia Curții de Apel Chișinău din 11

iunie 2014, menținută prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 27

noiembrie 2014, s-a constatat că ordinul Ministrului Justiției nr. 299 din 16 iunie

2004, în partea în care i s-a stabilit pensie pentru vechime în muncă în cuantum

de 70 % din salariul mediu de funcție reieșind din stagiul de 25 ani, este ilegal,

deoarece nu s-a inclus în stagiul de muncă perioada studiilor în instituția de

învățămînt superior, perioada anilor 1973-1978.

Susține că plata pensiei în cuantum greșit, se datorează unei omisiuni sau

erori a Ministerului Justiției, iar ulterior din vina Casei Naționale de Asigurări

Sociale, care în temeiul pct. 3 al Hotărîrii Guvernului nr. 101 din 30 ianuarie

2006, avea obligația de a efectua controlul veridicităiții calculării pensiei

2

Iar, potrivit pct. 21 al Hotărîrii Guvernului nr. 929 din 15 august 2006

pentru aprobarea Regulamentului privind modul de plată a pensiilor stabilite în

sistemul public de asigurări sociale de stat și alocațiilor sociale de stat, pensia

neplătită la timp din vina organului de asigurări sociale responsabil de stabilirea

și plata pensiilor se plătește retroactiv, fără nici o limitare în termen.

La 25 februarie 2015, Mandraburcă Alexandru prin cerere de

concretizare a acțiunii a înaintat aceleași pretenții către Casa Națională de

Asigurări Sociale (f.d.93-95).

Prin hotărîrea Judecătoriei Soroca din 30 martie 2015, a fost admisă

acțiunea.

S-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale de a modifica cuantumul

pensiei pentru vechime în muncă stabilită lui Alexandru Mandraburcă la 16

iunie 2004, din 70% în 80% din salariul mediu al funcției de președinte al

Judecătoriei Șoldănești.

S-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale de a recalcula cuantumul

pensiei pentru vechime în muncă stabilită lui Alexandru Mandraburcă și a achita

diferența neachitată a pensiei pentru vechimea în muncă, începînd cu 16 iunie

2004 (f.d.109, 114-117, V-I).

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 16 iulie 2015, a fost admis apelul

declarat de către Casa Națională de Asigurări Sociale, casată hotărîrea

Judecătoriei Soroca din 30 martie 2015 și emisă o nouă hotărîre, prin care: s-a

respins acțiunea depusă de către Alexandru Mandraburcă (f.d.142-148, V-I).

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 09 decembrie 2015 a fost

admis recursul declarat de către Mandraburcă Alexandru, s-a casat integral

decizia Curții de Apel Bălți din 16 iulie 2015 și s-a restituit pricina spre

rejudecare în fond la Curtea de Apel Bălți, în alt complet de judecată (f.d.168-

174, V-I).

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 29 februarie 2016 s-a admis apelul

declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale a Republicii Moldova, s-a casat

integral hotărîrea Judecătoriei Soroca din 30 martie 2015 și s-a emis o nouă

hotărîre de admitere parțială a acțiunii prin care s-a obligat Casa Națională de

Asigurări Sociale de a recalcula cuantumul pensiei stabilite lui Mandraburcă

Alexandru reieșind din mărimea de 80% din salriul mediu lunar al unui

președinte al judecătoriei, începînd cu 01 august 2013. În rest acțiunea s-a

respins (f.d. 188, 189-191 , V-I).

La 19 mai 2016 Casa Națională de Asigurări Sociale a declarat recurs

împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea

deciziei instanței de apel, cu pronunțarea unei noi hotărîri de respingere a

acțiunii ca neîntemeiată.

În motivarea recursului a invocat că, instanța de apel a aplicat eronat

normele de drept material.

3

Astfel, invocă ilegalitatea deciziei contestate și susține că conform

modificărilor introduse prin legea Nr. 399-XVI din 14 decembrie 2006 în

vigoare din 23 martie 2007 la alineatul (1) al art. 32 din Legea nr. 544 din 20

iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, organele de asigurări sociale au

fost obligate să stabilească și să plătească pensiile judecătorilor, astfel începînd

cu anul 2006 Casa Națională de Asigurări Sociale cît și subdiviziunile sale

teritoriale stabilesc și achită pensiile judecătorilor.

Precizează Casa Națională de Asigurări Sociale că stabilirea și achitarea

pensiei judecătorilor îi revine recurentului începînd cu anul 2006, pînă în

prezent, și nu poate fi aplicată retroactiv.

Or, lui Mandraburcă Alexandru i-a fost stabilită pensia în anul 2004 de

către Ministerul Justiției, Casei Naționale de Asigurări Sociale revenindu-i doar

funcția de achitare a pensiei.

Respectiv pretențiile cu privire la corectitudinea stabilirii pensiei urmau

a fi înaintate în anul 2004 către Ministerul Justiției și nu către Casa Teritorială

de Asigurări Sociale Șoldănești în anul 2013.

Susține recurentul că Mandraburcă Alexandru, în mod neîntemeiat

solicită anularea ordinului Ministerului Justiției și a emite un alt ordin cu privire

la stabilirea pensiei deoarece Casa Națională de Asigurări Sociale nu are astfel

de împuterniciri, de a anula ordinul Ministerului Justiției și de a emite un alt

ordin, pe cînd ordinul precedent este în vigoare.

La 30 mai 2016 Mandraburcă Alexandru a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței

de apel cu menținerea hotărîrii primei instanțe.

În motivarea recursului a invocat că, instanța de apel a aplicat eronat

normele de drept material.

Astfel, invocă ilegalitatea deciziei contestate și susține că instanța de

apel nu a aplicat legea ce urma a fi aplicată și a aplicat legea ce nu trebuia

aplicată.

Indică recurentul că instanța urma să aplice art. 33 alin. (1) lit. a) al Legii

nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998 privind pensiile de asigurări sociale de stat,

în conformitate cu care urma să-i modifice cuantumul pensiei pentru vechime în

muncă de la 70% la 80% din salariul mediu al funcției de președinte al

Judecătoriei Șoldănești, și anume datorită apariției unor circumstanțe noi

referitoare la stagiul de cotizare, ce au avut loc pînă la acordarea drepturilor la

pensie.

Îndică recurentul că dreptul la pensie în cuantum de 80% din salariul

mediu al funcției de președinte al Judecătoriei Șoldănești, a apărut la 16 iunie

2004 și nu la 01 august 2004.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că

recursurile sunt inadmisibile din considerentele ce urmează.

4

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de

drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a

pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor

de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile

comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Casa Națională de

Asigurări Sociale și recursului declarat de Mandraburcă Alexandru nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursurilor nu indică la încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a

deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv

numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței

CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere

îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea

de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16

aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Casa Națională de Asigurări

Sociale și recursul declarat de Mandraburcă Alexandru asemenea aspecte nu se

regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale și recursul

declarat de Mandraburcă Alexandru ca inadmisibil.

5

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție,

d i s p u n e

Recursul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale și recursul

declarat de Mandraburcă Alexandru se consideră inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Dumitru Mardari

Galina Stratulat

6