2ra-1607/16 — demolarea construcției

Dosarul nr. 2ra-1607/16

prima instanță: N. Corcea

instanța de apel: N. Cernat, L. Bulgac, A. Pahopol

Î N C H E I E R E

13 iulie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

Judecătorii Valentina Clevadî și Oleg Sternioală

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Igor Hîrbu și Angela Hîrbu,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Igor Hîrbu și

Angela Hîrbu împotriva lui Nicolae Gaibu cu privire la demolarea construcției,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 15 martie 2016, prin care a fost

respins apelul declarat de către Igor Hîrbu și Angela Hîrbu cu menținerea hotărîrii

Judecătoriei Centru municipiul Chișinău din 01 octombrie 2015,

c o n s t a t ă

La 26 mai 2015, Igor Hîrbu și Angela Hîrbu au depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Nicolae Gaibu cu privire la demolarea construcției.

În motivarea acțiunii reclamanții au indicat că conform contractului de donație nr.

4333 din 25 mai 2004 și înscrierilor din Registrul bunurilor imobile, sunt proprietari ai

bunului imobil constituit din casă de locuit și teren aferent din str-la Mihai Eminescu

nr.8 orașul Codru mun. Chișinău.

Potrivit actului de constatare nr.0101/15/1308 din 19 ianuarie 2015, perfectat de

inginerul cadastral al Oficiului Cadastral Chișinău, filiala nr. l a Întreprinderii de Stat

Cadastru, a fost stabilit faptul că Nicolae Gaibu, proprietar al terenului din str-la Mihai

Eminescu nr.6 orașul Codru mun. Chișinău, a acaparat în posesia dînsului o porțiune

de teren ce aparține reclamanților cu suprafața de 0,0041 ha, fapt confirmat prin anexa

nr. l la actul de constatare.

Susțin că pe suprafața de teren ce aparține reclamanților, Gaibu Nicolae a edificat

un gard din cărămidă ce constitue o construcție capitală, care delimitează hotarele

dintre terenul lui Igor Hîrbu și Angela Hîrbu și cel a lui Nicolae Gaibu.

De asemenea pe hotarul dintre terenuri, Nicolae Gaibu a edificat inclusiv o

constructie, care are acoperișul instalat cu scurgerea apelor atmosferice pe terenul

1

reclamanților, provoacîndu-le pagube și disconfort, facînd inutilizabil încă o porțiune

suplimentară din terenul ce le aparține cu drept de proprietate.

Solicită Igor Hîrbu și Angela Hîrbu demolarea gardului din cărămidă construit de

Nicolae Gaibu în mod neautorizat pe suprafața de teren ce aparține cu drept de

proprietate lui Igor Hîrbu și Angela Hîrbu, care delimitează hotarele dintre terenul lui

din str-la Mihai Eminescu nr.8 orașul Codru mun. Chișinău și cel din str-la Mihai

Eminescu nr.6 orașul Codru mun. Chișinău, ce aparține lui Gaibu Nicolae, demolarea

construcției lui Nicolae Gaibu edificată în mod neautorizat și cu nerespectarea

normelor sanitare și tehnice în construcție pe porțiunea de teren din str-la Mihai

Eminescu nr.8 orașul Codru mun. Chișinău ce le aparține cu drept de proprietate și

încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărîre Judecătoriei Centru municipiul Chișinău din 01 octombrie 2015

acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată (f.d. 49-51).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 15 martie 2016, a fost respins apelul

declarat de către Igor Hîrbu și Angela Hîrbu cu menținerea hotărîrii Judecătoriei Centru

municipiul Chișinău din 01 octombrie 2015 (f.d. 91-95).

La 16 mai 2016, Igor Hîrbu și Angela Hîrbu au declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitînd casarea actului judecătoresc contestat și a hotărîrii primei

instanțe cu pronunțarea unei noi hotărîri privind admiterea acțiunii.

În conformitate cu art. 434 alin.(l) Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Prin prisma normei citate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție constată că recursul declarat la 16 mai 2016

este depus în termen.

În motivarea recursului Igor Hîrbu și Angela Hîrbu au invocat că atât instanța de

apel, cît și prima instanță au examinat pricina fără stabilirea tuturor circumstanțelor

importante a cauzei. Astfel recurenții susțin că Nicolae Gaibu deține o suprafață de

teren de 0,0041 ha care aparține lor conform contractului de donație.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune

expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

La 13 iunie 2016, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa lui Nicolae

Gaibu cererea de recurs cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței.

La 04 iulie 2016 Nicolae Gaibu a depus referință la cererea de recurs depusă de

Igor Hîrbu și Angela Hîrbu și a solicitat declararea recursului ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și face

un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2).

Audiind raportul verbal al judecătorului raportor și verificând temeiurile invocate

în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial

2

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art.432 alin.(1) Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate, iar alineatul (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Colegiul menționează că, Igor Hîrbu și Angela Hîrbu, în cererea de recurs nu au

invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4)

Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art.432 alin.(2), (3) și (4).

În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători

decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității

recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 și nu conține nicio referire

cu privire la fondul recursului.

Completul judiciar indică că procedura admisibilității constă în verificarea

faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432

alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenței CEDO că „ ... art.6

parag.1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță

de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat

împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de

succes.” (cauza Rebait și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului,

25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, instanța de apel

a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură și

aplicarea corectă a legii materiale, iar în esența lor argumentele recursului care sînt

similare argumentelor invocate în instanța de apel, au fost verificate minuțios, la

judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Igor Hîrbu și Angela Hîrbu, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

3

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Igor Hîrbu și Angela Hîrbu, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele ședinței,

Judecător Tatiana Vieru

Judecătorii Valentina Clevadî

Oleg Sternioală

4