2ra-1476/16 — anularea dispoziției, restabilire la locul de muncă, încasarea salariului pentru absența forșțată de la locul de muncă

prima instanță: M. Țurcan dosarul nr. 2ra-1476/16

instanța de apel: N. Vascan, A. Bostan, V. Negru

Î N C H E I E R E

06 iulie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Galina Stratulat

Ion Druță

examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Burlacu Lidia,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Lidiei Burlacu împotriva

Primăriei orașului Ștefan Vodă, intervenienți accesorii Oficiul Teritorial Căușeni al

Cancelariei de Stat, Primarul orașului Ștefan Vodă - Popa Vladimir cu privire anularea

dispoziției privind încetarea contractului individual de muncă, restabilirea în funcție,

încasarea salariului pentru lipsa forțată de la muncă, repararea prejudiciului moral și la

cererea de chemare în judecată a Oficiului Teritorial Căușeni al Cancelariei de Stat

împotriva Primăriei orașului Ștefan Vodă cu privire la anularea dispoziției de încetare

a contractului individual de muncă,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 02 decembrie 2015 prin care a

fost respins apelul declarat de către Burlacu Lidia și menținută hotărîrea Judecătoriei

Ștefan Vodă din 07 octombrie 2015, prin care acțiunile au fost respinse,

c o n s t a t ă :

La 04 august 2015, Burlacu Lidia a depus cererea de chemare în judecată

împotriva Primăriei orașului Ștefan Vodă, intervenienți accesorii Oficiul Teritorial

Căușeni al Cancelariei de Stat, primarul orașului Ștefan Vodă - Popa Vladimir cu

privire la anularea dispoziției privind încetarea contractului individual de muncă,

restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru lipsa forțată de la muncă, repararea

prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii a indicat că prin dispoziția Primarului or. Ștefan Vodă

nr. 38-P din 09 aprilie 2014 a fost angajată în funcția de director al Bibliotecii publice

orășenești, începînd cu data de 10 aprilie 2014.

Indică reclamanta că prin dispoziția Primarului or. Ștefan Vodă nr. 53-P din

18 iunie 2015, a fost concediată în legătură cu încetarea contractului individual de

muncă în circumstanțe care nu depind de voința părților.

Menționează că decizia sus menționată nu i-a fost adusă la cunoștință, aflînd

despre aceasta în momentul cînd i-a fost interzis accesului la locul de muncă.

Invocă că la demersul înaintat în adresa Oficiului Teritorial Căușeni al

Cancelariei de Stat, i s-a comunicat că la 17 iulie 2015 a fost eliberată din funcție în

temeiul dispoziției Primarului or. Ștefan Vodă nr. 53-P din 18 iunie 2015 cu privire la

încetarea contractului individual de muncă în circumstanțe ce nu depind de voința

părților.

Consideră că dispoziției Primarului or. Ștefan Vodă nr. 53-P din 18 iunie 2015

este una ilegală, deoarece ea nu a fost preavizată, iar dispoziția de concediere nu i-a

fost adusă la cunoștință pînă în prezent, fiind încălcată procedura de concediere.

Relevă că avînd calitatea de membru de sindicat la eliberarea sa din funcție, nu a

fost solicitată consultarea prealabilă a organului sindical.

Afirmă că prin încălcarea dreptului la muncă i-a fost cauzat un prejudiciu moral,

pe care îl estimează la suma de 5000 lei, ce urmează a fi încasat din contul Primăriei

or. Ștefan Vodă.

Solicită anularea dispoziției Primarului or. Ștefan Vodă din 18 iunie 2015, nr.

53-P ,,Cu privire la încetarea contractului individual de muncă în circumstanțe ce nu

depind de voința părților”, restabilirea la muncă în funcție de director al Bibliotecii

publice orășenești Ștefan Vodă, încasarea salariului mediu pentru perioada absenței

forțate de la locul de muncă, prejudiciului moral în mărime de 5000 lei și a

cheltuielilor de judecată.

La 07 octombrie 2015, reclamanta Burlacu Lidia și-a concretizat cerințele

menționînd că renunță la capătul de cerere ce ține de restabilirea sa în funcția deținută,

substituindu-și acest capăt de cerere cu solicitarea încasării unei compensații bănești în

mărime de 3 salarii medii lunare (f. d. 51).

La 14 august 2015, Oficiului Teritorial Căușeni al Cancelariei de Stat a depus

cererea de chemare în judecată împotriva Primăriei orașului Ștefan Vodă cu privire la

anularea dispoziției de încetare a contractului individual de muncă.

În motivarea acțiunii a indicat că în urma supunerii controlului de legalitate a

actelor emise de administrația publică locală, s-a concluzionat că dispoziția nr. 53-P

din 18 iunie 2015 ,,Cu privire la încetarea contractului individual de muncă în

circumstanțe ce nu depind de voința părților” contravine art. 83 alin. (1) din Codul

muncii.

Susține că a expediat în adresa Primarului or. Ștefan Vodă notificarea

nr. 1304/OT3-516 din 17 iulie 2015 prin care a solicitat abrogarea dispoziției enunțate,

iar drept răspuns la notificarea înaintată, în adresa Oficiului Teritorial Căușeni al

Cancelariei de Stat a parvenit răspunsul nr. 590 din 24 iulie 2015 prin care a fost

refuzat în abrogarea actului administrativ solicitat, fiind anexată copia unui proces-

verbal de aducere la cunoștință a dispoziției nr. 53-P din 18 iunie 2015 fără dată și

număr, fapt care contravine pct. 1.4 din hotărîrea Guvernului nr. 618 din

05 octombrie 1993 pentru aprobarea Regulilor de întocmire a documentelor

organizatorice și de dispoziție și Instrucțiunii-tip cu privire la ținerea lucrărilor de

secretariat în organele administrației publice centrale de specialitate și ale

autoadministrării locale ale Republicii Moldova.

Afirmă că Primarul or. Ștefan Vodă nu a comunicat Lidiei Burlacu despre

desfacerea contractului de muncă, anterior emiterii dispoziției, iar procesul-verbal prin

care este confirmat refuzul acesteia de a face cunoștință cu dispoziția de concediere

contravine prevederilor legale.

Solicită anularea dispoziției nr. 53-p din 18 iunie 2015 ,,Cu privire la încetarea

contractului individual de muncă în circumstanțe ce nu depind de voința părților”.

Prin încheierea Judecătoriei Ștefan Vodă din 18 august 2015, s-a conexat pricina

civilă nr. 3-50/15 depusă de Oficiul Teritorial Căușeni al Cancelariei de Stat împotriva

Primăriei or. Ștefan Vodă privind anularea actului administrativ și pricina civilă nr. 2-

278/15 la cererea de chemare în judecată depusă de Burlacu Lidia împotriva Primăriei

or. Ștefan Vodă, intervenienți accesorii Oficiul Teritorial Căușeni al Cancelariei de

Stat, Popa Vladimir cu privire la contestarea actului administrativ într-un singur

proces, atribuindu-i nr. 2-478/2015 (f. d. 23).

Prin hotărîrea Judecătoriei Ștefan Vodă din 07 octombrie 2015, acțiunile Lidiei

Burlacu și acțiunea Oficiului Teritorial Căușeni al Cancelariei de Stat împotriva

Primăriei or. Ștefan Vodă au fost respinse ca fiind neîntemeiate.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 02 decembrie 2015, a fost respins

apelul declarat de către Burlacu Lidia și menținută hotărîrea primei instanțe.

În favoarea concluziei enunțate instanțele judecătorești cu referire la prevederile

art. 81, art. 82 lit. i) din Codul muncii, care reglementează aspectele ce țin de

temeiurile încetării contractului individual de muncă, încetarea contractului individual

de muncă în circumstanțe ce nu depind de voința părților, care indică că contractul

individual de muncă încetează în circumstanțe ce nu depind de voința părților în caz de

atingere a vîrstei de 65 de ani de către conducătorul unității de stat, inclusiv

municipale, sau al unității cu capital majoritar de stat, au reținut legalitatea dispoziției

Primarului or. Ștefan Vodă nr. 53-P din 18 iunie 2015, prin care Burlacu Lidia a fost

eliberată din funcția deținută în legătură cu atingerea vîrstei de pensionare de 65 ani.

La 16 februarie 2016, prin intermediul oficiului poștal, Burlacu Lidia a declarat

recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea

integrală a deciziei instanței de apel și a hotărîrii primei instanțe cu emiterea unei noi

hotărîri prin care acțiunea să fie admisă integral.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

considerînd-o neîntemeiată și emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material,

interpretînd eronat prevederile art. 76 lit. k), art. 81 art. 82 lit. i) din Codul muncii.

Susține că angajatorul era obligat să respecte prevederile art. 81 din Codul

muncii pentru a înceta legal contractul de muncă și să aducă la cunoștința salariatului

sub semnătură dispoziția nr. 53-P din 18 iunie 2015, cel tîrziu la data eliberării din

serviciu, adică la 18 iunie 2015, iar în caz de refuz a salariatului de a confirma prin

semnătură comunicarea dispoziției, angajatorul urma prin dispoziție să formeze o

comisie în componența căreia să fie cel puțin cîte un reprezentant al angajatorului și un

reprezentant al salariaților, pentru a adeveri refuzul salariatului concediat, procedură

analogică celei prevăzute la art. 76 lit. k) din Codul muncii.

La 15 iunie 2016, prin intermediul oficiului poștal, Primăria or. Ștefan Vodă a

depus referință asupra recursului declarat de către Burlacu Lidia, invocînd caracterul

neîntemeiat al acestuia și legalitatea deciziei instanței de apel, solicitînd respingerea

recursului ca fiind inadmisibil.

La 30 iunie 2016, prin intermediul oficiului poștal, recurenta Burlacu Lidia a

depus supliment la cererea de recurs prin care a anexat acte, invocînd că acestea atestă

motivul real a încetării contractului individual de muncă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei instanței de apel din

02 decembrie 2015 a fost expediată în adresa recurentului la 21 decembrie 2015, fapt

confirmat prin scrisoare de însoțire nr. 4193 (f. d. 94), însă, probe care ar confirma și

recepționarea acesteia de către recurent la materialele cauzei lipsesc.

Astfel, instanța de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recursul la 16 februarie 2016, în termen.

Examinînd temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de

către Burlacu Lidia, este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt

în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Burlacu Lidia, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC, or recurentul nu

a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel.

De altfel, nu va fi dată nici o apreciere actelor care au fost anexate de către

recurentă ca supliment la cererea de recurs, deoarece, nu pot fi anexate la cererea de

recurs și nu sunt examinate de instanța de recurs probe adiționale ale participanților la

proces care confirmă existența sau inexistența circumstanțelor de fapt cu caracter

material-juridic, pe care se întemeiază pretențiile sau obiecțiilor părților, or potrivit art.

442 alin. (1) CPC, judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța

verifică, în limitele invocate în recurs și în baza referinței depuse de către intimat,

legalitatea hotărîrii atacate, fără a administra noi dovezi.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe cînd în recursul declarat de

către Burlacu Lidia, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul

declarat de către Burlacu Lidia ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție,

d i s p u n e :

Recursul declarat de către Burlacu Lidia se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Galina Stratulat

Ion Druță