2rac-258/16 — încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată

Prima instanță: Judecătoria Ocnița Dosarul nr. 2rac-258/16

Judecător: R. Mazureț

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți

Judecători: E. Ababei, G. Polivenco, A. Garbuz

Î N C H E I E R E

06 iulie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecători Galina Stratulat, Ion Druță

examinînd chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de

către Cooperativa de Consum or. Frunze,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată „Magdalinas” împotriva Cooperativei de Consum or.

Frunze privind încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 23 februarie 2016, prin care a

fost respins apelul declarat de Cooperativa de Consum or. Frunze și a fost

menținută hotărîrea Judecătoriei Ocnița din 25 septembrie 2015,

c o n s t a t ă :

La 09 aprilie 2015, SRL „Magdalinas” a înaintat o cerere de chemare în

judecată împotriva Cooperativei de Consum or. Frunze privind încasarea

datoriei în sumă de 57 566,82 lei și a cheltuielilor de judecată în mărime de

1 727,01 lei.

În motivarea acțiunii a indicat că, între SRL „Magdalinas” și Cooperativa

de Consum or. Frunze, la 23 septembrie 2009 a fost încheiat contract de vînzare-

cumpărare a mărfii în baza căruia reclamantul a vîndut pîrîtului mărfuri în

credit, astfel încît potrivit prevederilor pct. 4.1 al contractului menționat

Cooperativa de Consum or. Frunze avea obligația să achite mărfurile în termen

de 30 zile din data livrării acestora, obligație care nu a fost executată de pîrît,

astfel fiind formată o datorie pentru marfa livrată și neachitată, care la data de 01

aprilie 2015 a constituit 57 566,82 lei.

De asemenea reclamantul a indicat că, la 08 decembrie 2014 a expediat în

adresa pîrîtului o reclamație privind achitarea benevolă a datoriei, la care ultimul

nu a reacționat și nu a executat obligația de plată a mărfurilor livrate.

Prin hotărîrea Judecătoriei Ocnița din 25 septembrie 2015, acțiunea a fost

admisă integral. S-a încasat de la Cooperativa de Consum or. Frunze în

beneficiul SRL „Magdalinas” datoria în mărime de 57 566,82 lei și cheltuielile

de judecată în mărime de 1 727,01 lei.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 23 februarie 2016, s-a respins apelul

declarat de Cooperativa de Consum or. Frunze și s-a menținut hotărîrea

Judecătoriei Ocnița din 25 septembrie 2015.

Nefiind de acord cu decizia menționată, la 13 mai 2016, Cooperativa de

Consum or. Frunze a declarat recurs, completîndu-l la 05 iulie 2016, a solicitat

casarea deciziei instanței de apel și a hotărîrii primei instanțe, cu pronunțarea

unei noi hotărîri prin care acțiunea înaintată de SRL „Magdalinas” să fie

respinsă ca fiind neîntemeiată și tardivă.

În motivarea recursului a indicat că, instanța de apel nu a aplicat legea care

trebuia să fie aplicată, a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată și a

interpretat eronat legea, circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii,

pe care prima instanță le consideră constatate nu au fost dovedite cu probe

veridice și suficiente.

La 21 iunie 2016, SRL „Magdalinas” a prezentat referință, solicitînd

respingerea acestuia ca fiind inadmisibil.

Conform art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de

la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Avînd în vedere că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost

expediată în adresa părților la 10.03.2016 (f.d. 159), cît și faptul a fost

recepționată de recurentă la 15.03.2016 (f.d. 160 aviz), recursul se consideră

declarat în termen.

Examinînd temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție a RM consideră că

recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de

drept procedural.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în

care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau

procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în

cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Cooperativa de

Consum or. Frunze nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2),

(3) și (4) CPC, or recurenta nu a invocat nici un temei care ar indica la

ilegalitatea actelor judecătorești contestate, ci a formulat critici ce se axează

asupra fondului cauzei.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural de către instanțele inferioare, respectiv nu constituie temei de casare

a actelor judecătorești recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursul

trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct

starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele

recursului invocate în speță sunt similare celor invocate în cadrul judecării

pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Cooperativa de Consum or. Frunze ca fiind

inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție,

d i s p u n e

Recursul declarat de Cooperativa de Consum or. Frunze se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Galina Stratulat

Ion Druță