2rac-323/17 — Incasarea datoriei

2rac-323/17 — Incasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 2rac-323/17

Prima instanță: Jud. Botanica mun. Chișinău (jud. T. Avasiloae)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Ciugureanu, N. Simciuc, Iu. Cotruță)

D E C I Z I E

04 octombrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței,judecător: Tatiana Vieru

Judecători: Galina Stratulat, Oleg Sternioală

Mariana Pitic, Nicolae Craiu

examinând recursul declarat de către Societatea pe Acțiuni „Carmez”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe Acțiuni

„Carmez” împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Făuritorul” cu privire la

încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 07 martie 2017, prin care a fost

admisă cererea de apel declarată de Societatea cu Răspundere Limitată „Făuritorul” și

casată integral hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 18 noiembrie 2015,

c o n s t a t ă:

La 03 iunie 2015, Societatea pe Acțiuni „Carmez” s-a adresat cu o cerere de

chemare în judecată către Societatea cu Răspundere Limitată „Făuritorul” privind

încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că la 06 aprilie 2010 între Societatea cu Răspundere

Limitată „Făuritorul” și Societatea pe Acțiuni „Carmez” a fost încheiat contractul de

vânzare-cumpărare nr. 1872/10, cod 13 179, potrivit căruia reclamantul a livrat

pârâtului mezeluri în sortiment în sumă de 54 689, 74 lei.

Afirmă că drept dovadă a livrării și recepționării mărfii servesc facturile fiscale

emise de către reclamant și semnate, ștampilate de către pârât.

Susține că potrivit pct. 5.2 al contractului, cumpărătorul era obligat să achite

pentru produsele livrate, a fiecărei tranșe în parte în termen de cinci zile bancare din

momentul recepției acestora. La termenul stipulat, pârâtul nu și-a onorat obligațiunile

1

contractuale, datorând Societății pe Acțiuni „Carmez” costul produselor în mărime de

54 689, 74 lei.

Declară că întru soluționarea extrajudiciară a litigiului dat a expediat în adresa

pârâtului reclamația nr. 586/01 din 27 noiembrie 2014, prin care a solicitat executarea

benevolă a datoriei în termen de 7 zile de la data recepționării reclamației. La 28

noiembrie 2014 pârâtul a recepționat reclamația specificată, însă aceasta a fost lăsată

fără soluționare. Astfel, la 21 ianuarie 2015 în adresa pârâtului a fost expediată repetat

somația nr. 15/1.

Relevă că la 21 ianuarie 2015 directorul Societății cu Răspundere Limitată

„Făuritorul”, Cotruță V. a recunoscut deplin datoria și în formă scrisă a garantat

restituirea integrală a acesteia, conform actului de verificare semnat de ambele părți. Cu

toate acestea, pârâtul nu și-a onorat obligațiunile și nu a achitat datoria.

Explică că la 15 mai 2015, datoria totală a pârâtului față de reclamant este în

mărime de 54 689, 74 lei.

Reclamantul își întemeiază acțiunea în baza art. 5, 56, 75, 166-167, 174-175, 237

din Cod de Procedură Civilă, art. Art. 572, 602, 610, 617, 629 Cod Civil și Hotărârea

Explicativă a Curții Supreme de Justiție nr. 9 din 24 decembrie 2010.

Solicită Societatea pe Acțiuni „Carmez” încasarea din contul pârâtului a datoriei în

mărime de 54 689, 74 lei, dobânzii de întârziere în sumă de 9 538, 71 lei și taxa de stat

achitată la depunerea acțiunii în mărime de 1 926, 85 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 18 noiembrie 2015,

acțiunea a fost admisă.

S-a încasat de la Societatea cu Răspundere Limitată „Făuritorul” în beneficiul

Societății pe Acțiuni „Carmez” suma datoriei în mărime de 54 689, 74 lei și suma

dobînzii în mărime de 9 538, 71 lei.

S-a încasat de la Societatea cu Răspundere Limitată „Făuritorul” în beneficiul

Societății pe Acțiuni „Carmez” cu titlu de compensație a cheltuielilor de judecată ce

constau din suma de 1 926, 85 lei taxa de stat achitată de reclamant la depunerea cererii

de chemare în judecată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 07 martie 2017 s-a admis cererea de apel

declarată de Societatea cu Răspundere Limitată „Făuritorul” și s-a casat integral

hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 18 noiembrie 2015, fiind emisă o

nouă hotărâre, prin care s-a respins ca nefondată acțiunea înaintată de Societatea pe

Acțiuni „Carmez”.

Nefiind de acord cu decizia menționată, la 28 aprilie 2017, Societatea pe Acțiuni

„Carmez” a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei Curții de

Apel Chișinău din 07 martie 2017 cu menținerea hotărârii Judecătoriei Botanica, mun.

Chișinău din 18 noiembrie 2015.

În motivarea cererii de recurs, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate

pe parcursul examinări cauzei în instanțele inferioare, recurentul a indicat că Societatea

2

cu Răspundere Limitată „Făuritorul” a declarat apel cu încălcarea termenului legal de

depunere a cererii de apel.

Mai mult ca atît, decizia instanței de apel a fost emisă cu încălcarea normelor de

drept procedural și material.

Susține că instanța inferioară în mod arbitrar a admis și acceptat toate probele

administrate de Societatea cu Răspundere Limitată „Făuritorul”.

Totodată în instanța de apel de către pârât au fost prezentate doar facturile de

expediție ce țin de returnarea mărfii și care conțin derogări de la Instrucțiunea privind

modul de completare a facturii.

Astfel, consideră decizia instanței de apel ca fiind una arbitrară, ilegală și

neîntemeiată, cu vădite încălcări de ordin procesual și cu ignorarea normei legale sub

incidența căreia cade litigiul în cauză și pretinsele probe administrate de către pârât.

Conform art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data

comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Decizia Curții de Apel Chișinău a fost adoptată la 07 martie 2017, iar Societatea pe

Acțiuni „Carmez” a declarat recurs la 28 aprilie 2017, ceea ce denotă că recursul este în

termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune

expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

La data de 16 august 2017, în adresa intimatului a fost expediată pentru cunoștință

copia recursului cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței.

La 22 septembrie 2017, Societatea cu Răspundere Limitată „Făuritorul” a depus

referință prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei instanței de

apel, fiind ulterior completată prin referința suplimentară din 02 octombrie 2017.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 20 septembrie 2017, recursul

declarat de Societatea pe Acțiuni „Carmez”, s-a considerat admisibil fiind transmis

pentru a fi examinat în fond.

În conformitate cu art. 441 și art. 442 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul

în care recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează

fondul recursului, verificând în limitele invocate în recurs și în baza referinței depuse de

către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără a administra noi probe.

În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără

înștiințarea participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul întemeiat și care

urmează a fi admis, din următoarele considerente.

3

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) Codul de procedură civilă, instanța, după

ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanței de apel și

să mențină hotărârea primei instanțe.

Actele cauzei atestă că, la 03 iunie 2015, Societatea pe Acțiuni „Carmez” a depus

cerere de chemare în judecată împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Făuritorul”

cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată.

Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, prima instanță la 18 noiembrie 2015

s-a pronunțat în vederea admiterii acțiunii înaintate de Societatea pe Acțiuni „Carmez”.

A încasat de la Societatea cu Răspundere Limitată „Făuritorul” în beneficiul

Societății pe Acțiuni „Carmez” suma datoriei în mărime de 54 689, 74 lei, suma

dobânzii în mărime de 9 538, 71 lei și cheltuielile de judecată ce constau din suma de

1 926, 85 lei taxa de stat achitată de reclamant la depunerea cererii de chemare în

judecată.

Însă, prin decizia Curții de Apel Chișinău din 07 martie 2017 s-a admis apelul

declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Făuritorul”. S-a casat integral hotărârea

Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 18 noiembrie 2015, și s-a emis o nouă

hotărâre prin care a fost respinsă ca nefondată acțiunea înaintată Societatea pe Acțiuni

„Carmez”.

În opinia Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție, decizia instanței de apel nu poate fi menținută, deoarece

concluziile expuse în acestea contravin circumstanțelor pricinii, iar litigiul a fost

soluționat cu interpretarea eronată a normelor de drept material.

În conformitate cu art. 239 Cod de procedură civilă, hotărârea judecătorească

trebuie să fie legală și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărârea numai pe

circumstanțele constatate nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședință de

judecată.

Potrivit art. 373 alin. (1) Cod de procedură civilă, instanța de apel verifică, în

limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate, legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea circumstanțelor de fapt și aplicarea legii

în primă instanță.

Raportând normele enunțate la circumstanțele pricinii din speță, instanța de recurs

constată că instanța de apel verificând legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanțe

eronat a interpretat dreptul material care guvernează raportul juridic litigios.

Astfel, Colegiul consideră eronată concluzia instanței de apel prin care a indicat că,

prima instanța neîntemeiat a ajuns la concluzia admiterii acțiunii, apreciind incorect

materialul probator propus de părți în raport cu prevederile legale aplicabile raportului

juridic în litigiu.

Or, materialele cauzei cert denotă că, conform contractului de vânzare-cumpărare

nr. 1872/40 din 06 aprilie 2010, încheiat între Societatea pe Acțiuni „Carmez” și

Societatea cu Răspundere Limitată „Făuritorul”, pârâtului i-au fost livrate mezeluri în

4

asortiment în valoare de 54 689, 74 lei, fapt confirmat prin copiile facturilor fiscale

primite și semnate de către pârât (f.d.24-101, Vol. I), precum și prin actul de verificare

reciprocă din 20 ianuarie 2015, semnat de ambele părți, unde a fost recunoscută

existența datoriei (f.d.13, Vol. I).

Potrivit art.8 alin.(2) lit. a) Cod Civil, drepturile și obligațiile civile apar din

contracte și alte acte juridice.

Art. 512 alin.(1) Cod Civil prevede că, în virtutea raportului obligațional,

creditorul este în drept să pretindă de la debitor executarea unei prestații, iar debitorul

este ținut să o execute. Prestația poate consta în a da, a face sau a nu face iar potrivit art.

,

513 alin.(1) Cod Civil, debitorul și creditorul trebuie să se comporte cu bună-credință și

diligență la momentul nașterii, pe durata existenței, la momentul executării și stingerii

obligației.

Conform art. 514 din Codul civil, obligațiile se nasc din contract, fapt ilicit (delict)

și din orice alt act sau fapt susceptibil de a le produce în condițiile legii.

Potrivit art. 572 alin. (2) Cod civil, obligația trebuie executată în modul

corespunzător, cu bună-credință, la locul și în momentul stabilit.

Conform art. 753 alin. (1) din Codul civil, prin contractul de vânzare-cumpărare, o

parte (vânzător) se obligă să predea un bun din în proprietate celeilalte părți

(cumpărător), iar aceasta se obligă să preia bunul și să plătească prețul convenit.

În conformitate cu pct. 5.2. din contractul sus menționat, cumpărătorul Societatea

cu Răspundere Limitată „Făuritorul” se achită pentru produsele livrate în termen de 5

zile bancare.

Tot, materialele cauzei denotă că, prin somația nr. 91/01 din 29 mai 2014,

Societatea pe Acțiuni „Carmez” a solicitat achitarea sumei restante de către Societatea

cu Răspundere Limitată „Făuritorul” în mărime de 63 609, 74 lei.

Prin somația nr. 586.01 din 27 noiembrie 2014, Societatea pe Acțiuni „Carmez” a

solicitat repetat achitarea sumei restante de către Societatea cu Răspundere Limitată

„Făuritorul” în mărime de 63 609, 74 lei.

Prin somația nr. 15/01 din 21 ianuarie 2015 Societatea pe Acțiuni „Carmez” de

asemenea a solicitat achitarea sumei restante de către Societatea cu Răspundere

Limitată „Făuritorul” în mărime de 63 609, 74 lei.

Prin urmare, Colegiul reține că, prima instanță a stabilit cu certitudine faptul că

pârâtul nu a achitat în termen datoria acumulată, recunoscută de către ultimul prin actul

de verificare din 20 ianuarie 2015 și a considerat îndreptățită cererea Societății pe

Acțiuni „Carmez” cu privire la încasarea penalității și dobânzii de întârziere.

Conform prevederilor art. 617 alin.(1) Cod Civil, dacă nu execută obligația în

urma somației primite după scadență din partea creditorului, debitorul se consideră în

întârziere ca urmare a somației.

Potrivit art. 618 Cod Civil, pe durata întârzierii, debitorul răspunde, chiar și în

cazul limitării legale sau contractuale a răspunderii, pentru orice imprudență sau

5

neglijență. El răspunde și pentru cazul fortuit, însă nu și atunci când prejudiciul s-ar fi

produs chiar dacă obligația era executată în termen.

În conformitate cu art. 619 alin.(1), (2) Cod Civil, obligațiilor pecuniare li se aplică

dobânzi pe perioada întârzierii. În cazul actelor juridice la care nu participă

consumatorul, dobânda este de 9 % peste rata dobânzii prevăzută la art. 585 dacă legea

sau contractul nu prevede altfel.

Astfel, în baza normelor legale citate, instanța de fond corect a reținut că din contul

pârâtului în beneficiul reclamantului urmează a fi percepută dobânda de întârziere în

mărime de 9 538, 71 lei, dat fiind faptul că în urma notificării, în termenul stabilit

Societatea cu Răspundere Limitată „Făuritorul” nu a achitat datoria formată față de

Societatea pe Acțiuni „Carmez”.

Referitor la pretenția de încasare a cheltuielilor de judecată, Colegiul consideră că

prima instanță corect a ajuns la concluzia de a o admite.

Or, potrivit art. 94 alin. (1) CPC, instanța judecătorească obligă partea care a

pierdut procesul să plătească, la cerere, părții care a avut câștig de cauză cheltuielile de

judecată.

Reieșind din cele supra relatate, Colegiul Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ Lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că concluzia primei

instanțe este justă, având la bază un cumul de dovezi administrate, cărora le-a fost dată

o apreciere juridică cuvenită, cu pronunțarea asupra tuturor argumentelor.

Totodată, Colegiul menționează că actul de predare-primire a mărfii alterate și

facturile seria WI nr. 0710855 și seria WI NR. 0710829 prezentate de Societatea cu

Răspundere Limitată „Făuritorul”, acte care au stat la baza emiterii deciziei instanței de

apel privind respingerea acțiunii, nu pot fi reținute, or acestea au fost semnate doar de

către Societatea cu Răspundere Limitată „Făuritorul”, fără a fi semnate și ștampilate de

Societatea pe Acțiuni „Carmez”. În facturile de expediție lipsește data întocmirii

acestora (f.d.192-193, Vol. I).

În conformitate cu art. 121 CPC, instanța judecătorească reține spre examinare și

cercetare numai probele pertinente care confirmă, combat ori pun la îndoială concluziile

referitoare la existența sau inexistența de circumstanțe, importante pentru soluționarea

justă a cazului.

În conexiunea celor enunțate, se constată că instanța de apel nu a calificat corect,

din punct de vedere juridic, acțiunea cu care a fost investită, ce a dus la emiterea unei

soluții greșite în acest sens, pe când prima instanță just a concluzionat asupra

temeiniciei acțiunii înaintate de Societatea pe Acțiuni „Carmez”.

Fiind investit cu judecarea pricinii în ordine de recurs, Colegiul civil, comercial și

de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că instanța de

apel a interpretat eronat normele de drept material și a dat o apreciere greșită

materialului probator anexat la dosar, pe când prima instanță, justificat și amplu

argumentat, cu pronunțarea asupra tuturor aspectelor importante și cu trimitere la

6

probele administrate, având în susținere cadrul legal aplicabil în speță, corect a ajuns la

concluzia de admitere parțială a acțiunii.

Distinct de cele relatate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul întemeiat și care urmează a fi

admis, cu casarea integrală a deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei

instanțe.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, art. 445 alin. (3) Colegiul Civil,

Comercial și de Contencios Administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de către Societatea pe Acțiuni „Carmez”.

Se casează decizia Curții de Apel Chișinău din 07 martie 2017 și se menține

hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 18 noiembrie 2015, în cauza civilă la

cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe Acțiuni „Carmez” împotriva

Societății cu Răspundere Limitată „Făuritorul” cu privire la încasarea datoriei și a

cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

Judecătorul: Tatiana Vieru

Judecători: Galina Stratulat

Oleg Sternioală

Mariana Pitic

Nicolae Craiu

7