2ra-1478/16 — anularea ordinului, restabilirea la locul de munca, recuperarea prejudiciului, premiilor cu indemnizatie unica, beneficiilor si reea prejudiciului moralparar

prima instanță: V.Jomiru-Niculiță dosarul nr.2ra-1478/16

instanța de apel: N.Traciuc, M.Anton, Iu.Cotruță

Î N C H E I E R E

06 iulie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

Judecătorii Oleg Sternioală, Valentina Clevadî

examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Russu

Vitali, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Russu Vitali

împotriva Agenției Naționale pentru Reglementare în Energetică privind anularea

ordinului, restabilirea la locul de muncă, recuperarea prejudiciului, premiilor cu

îndemnizație unică, beneficiilor și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 03 martie 2016, prin care s-a

respins apelul declarat de către Russu Vitali și s-a menținut hotărîrea Judecătoriei

Rășcani mun. Chișinău din 23 iulie 2015 de respingere a acțiunii,

c o n s t a t ă

La 30 decembrie 2014, Russu Vitali a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Agenției Naționale pentru Reglementare în Energetică (în continuare

ANRE) privind anularea ordinului, restabilirea la locul de muncă, recuperarea

prejudiciului, premiilor cu îndemnizație unică, beneficiilor și repararea prejudiciului

moral.

În susținerea cererii reclamantul a indicat că, prin hotărârea Consiliului de

administrare al ANRE nr.621 din 28 mai 2014 s-a aprobat noua structură

organizatorică și efectivul limită al ANRE, care a intrat în vigoare la 30 mai 2014,

legiferat prin ordinul nr.91-p din 30 mai 2014 cu privire la posibila disponibilizare a

angajaților conform anexei, care i-a fost adus la cunoștință la 30 mai 2014.

Ulterior, la 06 iunie 2014 a fost informat, contra semnătură, despre reducerea

funcției de specialist principal în Secția Control, pe care o deținea, și dreptul de a

beneficia în perioada preavizării de o zi lucrătoare pe săptămână, cu menținerea

salariului mediu pentru căutarea unui alt loc de muncă.

1

Susține reclamantul că, în perioada 30 iunie 2014 – 23 iulie 2014 s-a aflat în

concediu anual plătit în baza ordinului nr.152c din 18 iunie 2014, iar în perioada de la

08 august 2014 și pînă la 12 septembrie 2014 s-a aflat în concediu medical.

La 10 iunie 2014, pîrîtul a prezentat Agenției pentru Ocuparea Forței de Muncă

mun. Chișinău, informația privind disponibilizarea salariaților cu nr.401.

Menționează că, în zilele de 05 august 2014 și 22 septembrie 2014 în baza

ordinului nr.102-c din 06 iunie 2014 a beneficiat de zile libere, cu menținerea

salariului mediu pentru căutarea unui alt loc de muncă.

În acest sens, indică că, la 14 august 2014, de către pîrît i-a fost propusă ocuparea

funcției de specialist superior în Secția Protecției Consumatorului din cadrul

Departamentului juridic și licențiere, iar prin răspunsul nr. 1286 din 17 septembrie

2014 și-a exprimat dezacordul la propunerea oferită cu nr. 542, din motivul

necorespunderii funcției propuse cu specializarea și calificarea deținută de el, conform

diplomei de licență nr.0090096 din 30 iunie 2005, cu titlu de licențiat în economie,

profilul economie, specialitatea finanțe, specializarea finanțe și asigurări, pe cînd

funcția propusă, necesita posedarea altor cunoștințe din domeniul dreptului, licențierii

și/sau tehnice.

Ca urmare, prin ordinul nr.279-c din 03 octombrie 2014 a fost concediat din

funcția de specialist principal Secția Control, în baza art.86 alin. (1) lit. c) Codul

muncii.

Mai menționează reclamantul că, potrivit pct.6.3 din contractul colectiv de muncă

al ANRE, angajatorul se obligă să pună la dispoziția reprezentanților aleși ai

salariaților, cel puțin cu 3 luni înainte lista salariaților disponibilizați, nominalizarea

locurilor vacante, probabilitatea plasării lor în cîmpul muncii, ceea ce nu a fost

respectat.

Astfel, fiind ales în calitate de reprezentant al salariaților și reieșind din

prevederile art.87 Codul muncii, administrația ANRE urma să solicite acordul

preliminar în formă scrisă de la reprezentanții aleși din unitate, referitor la concedierea

sa din funcția deținută, ceea ce la fel a fost ignorat.

Reclamantul a mai indicat că, din momentul semnării ordinului de preavizare

privind reducerea funcției deținută anterior (06 iunie 2014), pînă la concedierea din

funcție (06 octombrie 2014) sunt 64 zile calendaristice (conform tabelului de pontaj

prezentat de administrația ANRE lunile iunie-octombrie 2014), ceea ce contravine

prevederilor art.88 alin. (2) Codul muncii și anume, că în cazul în care după expirarea

termenului de preavizare de 2 luni nu a fost emis ordinul de concediere a salariatului,

această procedură nu poate fi repetată în cadrul aceluiași an calendaristic (o lună

calendaristică nu poate avea mai mult de 31 zile).

Specifică că, din momentul semnării ordinului de preavizare a fost lipsit de

premia lunară, fără a fi indicate motivele și/sau emise careva ordine (acte normative)

privind sancționarea disciplinară, motiv pentru care ar fi fost lipsit de aceasta. La fel,

2

nu au existat careva indicatori și sarcini care i-au fost stabilite și pe care nu le-a

îndeplinit.

În susținerea acțiunii, reclamantul a indicat că, are la întreținere un copil minor,

diagnosticat cu astm-bronhic, care are nevoie de un tratament special și costisitor,

lunar fiind nevoit să suporte cheltuieli pentru analize și consultații, astfel că, pentru

anul 2014 a suportat cheltuieli de aproximativ 8 000 lei, din care motiv a fost nevoit să

beneficieze de un card de credit in valoare de 30 000 lei pentru o perioadă de 2 ani.

Consideră că, ordinul contestat este ilegal, emis cu încălcarea normelor Codului

muncii și anume, faptul că, odată cu schimbarea conducerii ANRE au fost destituiți din

funcție mai mulți lucrătorii, astfel fiind în organigramă 61 de angajați, iar după

concedierea acestora au fost angajați 84 de colaboratori.

Mai menționează reclamantul că, a activat în Secția Control, iar conform noului

plan de încadrare aceasta a fost redenumită în Departamentul monitorizare și control al

activității licențiate, în care angajații rămași nedisponibilizați și cei angajați ulterior

formării departamentului, efectuează exact aceleași funcții pe care le efectua Secția

Control.

În acest context, reclamantul prin prisma art.88 alin.(3) Codul muncii relevă că,

nu se admite schimbarea denumirii funcției sau suspendarea ei pe o perioadă, pentru

înlăturarea unor persoane, în scopul de a fi înlocuite cu altele.

Așadar, prin acțiunile inechitabile ale angajatorului a fost prejudiciat moral,

lezându-i totodată onoarea și demnitatea profesională, inclusiv în fața colectivului de

muncă în care a activat.

Solicită, reclamantul, anularea ordinului nr.279-c din 03 octombrie 2014 cu

privire la concedierea din funcție, restabilirea la locul de muncă, recuperarea

prejudiciului cauzat, începînd cu data concedierii 06 octombrie 2014 și pînă la data

repunerii în funcție, inclusiv premiile cu indemnizație unică achitate celorlalți angajați

ANRE și plata tuturor beneficiilor reglementate în contractul colectiv de muncă și

repararea prejudiciului moral cauzat în mărime de 100 000 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 23 iulie 2015 s-a respins

cererea de chemare în judecată înaintată de către Russu Vitali împotriva ANRE privind

anularea ordinului, restabilirea la locul de muncă, recuperarea prejudiciului, premiilor

cu îndemnizație unică, beneficiilor și repararea prejudiciului moral.

Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanțe, Russu Vitali a contestat-o cu apel.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 03 martie 2016 s-a respins cererea de

apel declarată de Russu Vitali și s-a menținut hotărîrea primei instanțe.

La 28 aprilie 2016, în termenul prevăzut de lege, Russu Vitali a declarat recurs,

solicitînd admiterea acestuia, casarea hotărîrilor judecătorești și emiterea unei noi

hotărîri de admitere a acțiunii.

În susținerea recursului s-a invocat dezacordul cu hotărîrile judecătorești

contestate, reiterînd argumentele invocate în acțiune și cererea de apel.

3

Suplimentar a indicat că, instanțele de judecată la adoptarea hotărîrilor

judecătorești, nu au ținut cont de răspunsul Inspectoratului de Stat al Muncii, și anume

că, ordinul de concediere nu corespunde prevederilor art. 88 alin. (1) lit. a) Codul

muncii, nefiind motivat din punct de vedere juridic.

Totodată, s-a indicat că, nu a fost emis un ordin cu privire la preavizare doar a

salariaților din unitate care urmează a fi disponibilizați, contrar art. 88 alin. 81) lit. b)

Codul muncii.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

ajunge la concluzia că recursul declarat de către Russu Vitali urmează a fi declarat

inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la

proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept

material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească:

nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie

aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau

analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept

procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată

de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată

în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora

ședinței de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de

desfășurare a procesului; instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care

nu au fost implicate în proces; în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Alin. (4) al articolului menționat prevede că, săvîrșirea altor încălcări decît cele

indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura

în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă

în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2),

(3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Russu Vitali este declarativ

și nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să

justifice afirmația de ilegalitate a deciziei instanței de apel.

4

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existența unuia

din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC și anume lit. a), care expres prevede că

cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține că argumentele invocate de către Russu Vitali în cererea

de recurs poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de

legalitate al deciziei instanței de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia în fapt.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența sa

constantă că „ ... art. 6 paragraful 1 al Convenției Europene pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale nu impune motivarea în detaliu a

unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca

fiind lipsit de șanse de succes” (cauza Rebait și alții contra Franței, Comisia Europeană

a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, reieșind din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către Russu Vitali, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Recursul declarat de către Russu Vitali, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

judecător Tatiana Vieru

Judecătorii Oleg Sternioală

Valentina Clevadî

5