2ra-1545/16 — recunoașterea contractului de muncă reziliat

Dosarul nr. 2ra-1545/16

prima instanță: L. Pruteanu

instanța de apel: N. Traciuc, M. Anton, Iu. Cotruță

ÎNCHEIERE

06 iulie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

Judecătorii Valentina Clevadî și Oleg Sternioală

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Iurie Plehanov,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Iurie Plehanov

împotriva Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare al Republicii Moldova și

Camera Înregistrării de Stat cu privire la recunoașterea contractului de muncă reziliat și

obligarea modificării înscrierii în registrul de stat al persoanelor juridice,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 11 februarie 2015, prin care a fost respins

apelul declarat de către Plehanov Iurie și menținută hotărîrea primei instanțe,

constată

La 07 august 2014, Iurie Plehanov a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare al Republicii Moldova și Camera

Înregistrării de Stat cu privire la recunoașterea contractului de muncă reziliat și obligarea

modificării înscrierii în registrul de stat al persoanelor juridice.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că la 09 decembrie 1997 a încheiat cu

Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare al Republicii Moldova contractul nr. 108

prin care a fost numit pe o perioadă de 5 ani să exercite funcția de manager-șef al

întreprinderii de stat experimentale pentru cultivarea legumelor în sere „Terra”.

Susține că la 09 decembrie 2002 termenul contractului sus-menționat a expirat,

respectiv la solicitările verbale către Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare de a

rezilia contractul și de a exclude datele din Registrul de stat al persoanelor juridice avea

promisiuni că solicitările lui, v-or fi satisfăcute.

Menționează reclamantul că care-va acord adițional la contractul sus-menționat, nu a

fost semnat.

1

Astfel, la 01 aprilie 2014 a depus un demers către Ministerul Agriculturii și Industriei

Alimentare prin care a solicitat să-i fie eliberat un certificat din care să rezulte că nu mai

este administratorul întreprinderii „Terra” pentru a fi prezentat către Camera Înregistrării de

Stat și de-a fi radiat calitatea lui de administrator din Registru de Stat al persoanelor juridice.

Prin răspunsul Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare, a fost informat că

întreprinderea de stat experimentală pentru cultivarea legumelor în sere „Terra” nu figurează

în lista întreprinderilor de stat subordonate Ministerului.

Indică reclamantul că la 06 iunie 2014 a depus o cerere prealabilă la Camera

Înregistrării de Stat cu solicitarea de a fi radiat din baza de date ca fiind director a Î.S.

„Terra”. Iar la 13 iunie 2014 prin răspunsul Camerei Înregistrării de Stat i s-a refuzat de a fi

radiat din baza de date.

Consideră reclamantul că astfel i s-au încălcat grav drepturile sale.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 13 mai 2015 acțiunea a fost

respinsă ca fiind neîntemeiată (f.d. 77, 81-85).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 11 februarie 2016, a fost respins apelul declarat

de către Iurie Plehanov și menținută hotărîrea primei instanțe (f.d.109-114).

Curtea de Apel a expediat în adresa părților prin scrisoarea nr. 1264 fără dată, copia

deciziei emise (f.d.115).

La 10 mai 2016, Iurie Plehanov a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel și

a hotărîrii primei instanțe, solicitînd casarea acestora cu emiterea unei noi decizii prin care

să-i fie admisă acțiunea.

În conformitate cu art. 434 alin.(l) Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Prin prisma normei citate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat la 10 mai 2016,

este depus în termen, deoarece la materialele pricinii nu sunt date din care să rezulte cînd

recurentul a recepționat copia deciziei motivate.

În motivarea recursului Iurie Plehanov a invocat că instanțele ierarhic inferioare au

examinat pricina superficial.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune

expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

La 06 iunie 2016, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimaților, cererea

de recurs cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței.

Prin referința depusă de către Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare la 17 iunie

2016, a solicitat respingerea recursului, ca fiind inadmisibil.

Camera Înregistrării de Stat până la examinarea pricinii, nu a depus referință, prin care

să-și exprime opinia referitor la recursul declarat.

2

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul raportor

verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal

în fața completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2).

Audiind raportul verbal al judecătorului raportor și verificând temeiurile invocate în

recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil

din următoarele motive.

În conformitate cu art.432 alin.(1) Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți

la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră

că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate, iar

alineatul (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie

temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Colegiul menționează că, Iurie Plehanov, în cererea de recurs nu a invocat nici unul din

temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art.432 alin.(2), (3) și (4).

În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători

decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității

recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 și nu conține nicio referire cu

privire la fondul recursului.

Completul judiciar indică că procedura admisibilității constă în verificarea faptului,

dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) și (3)

din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenței CEDO că „ ... art.6 parag.1

al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței

pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes.” (cauza Rebait și alții

contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, instanța de apel a

examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură și aplicarea

corectă a legii materiale, iar în esența lor argumentele recursului care sînt similare

argumentelor invocate în instanța de apel, au fost verificate minuțios, la judecarea pricinii în

ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Iurie Plehanov,

ca inadmisibil.

3

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Iurie Plehanov, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele ședinței,

Judecător Tatiana Vieru

Judecătorii Valentina Clevadî

Oleg Sternioală

4