3ra-1021/16 — cu privire la anularea ordinului de concediere restabilirea la locul de muncă încasarea salariului pentru lipsa forțată de la muncă și a prejudiciului moral obligarea de a acorda concediu de îngrijire a copilului
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- cu privire la anularea ordinului de concediere restabilirea la locul de muncă încasarea salariului pentru lipsa forţată de la muncă şi a prejudiciului moral obligarea de a acorda concediu de îngrijire a copilului
- Temei legal
- temeiurile declararii recursului
3ra-1021/16 — cu privire la anularea ordinului de concediere restabilirea la locul de muncă încasarea salariului pentru lipsa forțată de la muncă și a prejudiciului moral obligarea de a acorda concediu de îngrijire a copilului (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
Dosarul nr. 3ra-1021/16
prima instanță: A. Țihonschi
instanța de apel: E. Ababei, G. Polivenco, A. Garbuz
ÎNCHEIERE
06 iulie 2016 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru
Judecătorii Valentina Clevadî și Oleg Sternioală
examinând admisibilitatea recursului declarat de către Inspectoratul General al Poliției
al Ministerului Afacerilor Interne prin intermediul reprezentantului său,
în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Țurcan Valentin
împotriva Inspectoratului General al Poliției și Inspectoratul de poliție Glodeni cu privire la
anularea ordinului de concediere, restabilirea la locul de muncă, încasarea salariului pentru
lipsa forțată de la muncă și a prejudiciului moral, obligarea de a acorda concediu de îngrijire
a copilului,
împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 20 aprilie 2016, prin care au fost respinse
apelurile declarate de către Inspectoratul General de Poliție și Inspectoratul de Poliție
Glodeni, fiind menținută hotărîrea primei instanțe,
constată
La 22 august 2015, Țurcanu Valentin a depus cerere de chemare în judecată împotriva
Inspectoratului General al Poliției și Inspectoratul de poliție Glodeni cu privire la anularea
ordinului de concediere, restabilirea la locul de muncă, încasarea salariului pentru lipsa
forțată de la muncă și a prejudiciului moral, obligarea de a acorda concediu de îngrijire a
copilului.
În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că a ocupat funcția de șef al Secției Resurse
Umane al Inspectoratului Poliției Glodeni, avînd gradul de locotenent-colonel de poliție cu
un salariu de funcție 6 100 lei lunar.
La 17 iulie 2015 a depus un raport pe numele Șefului-interimar al Inspectoratului
General de Poliție, prin care a solicitat acordarea concediului parțial plătit pentru îngrijirea
copilului pînă la vîrsta de 3 ani, începînd cu 27 iulie 2015.
Ulterior, prin încheierea anchetei de serviciu din 29 iulie 2015, a fost propus de a fi
încetat contractul individual de muncă.
1
Prin ordinul Inspectoratului General de Poliție nr. 563-ef din 03 august 2015 a fost
sancționat disciplinar pentru absența nemotivată la serviciu la 27 iulie 2015 și 28 iulie 2015
prin concediere din organele de poliție.
Prin scrisoarea Inspectoratului General de Poliție nr. 342/1636 din 10 august 2015 i s-
a refuzat în acordarea concediului parțial plătit pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3
ani din motiv că a fost concediat din organele de poliție.
Solicită Țurcan Valentin anularea ca fiind ilegal ordinul din 03 august 2015 emis de
către Inspectoratul General de Poliție nr. 563-ef cu privire la sancționarea disciplinară a lui,
restabilirea sa în funcția ocupată, încasarea în beneficiul său de la pîrîți în mod solidar a
salariului pentru întreaga perioadă de lipsă forțată de la muncă în mărime de 6100 lei, a
prejudiciului moral în mărime de 61 000 lei și a cheltuielilor de judecată obligarea
Inspectoratului General de Poliție să-i acorde începînd cu data restabilirii în funcție a
concediului parțial plătit pentru îngrijirea copilului pînă la 3 ani cu includerea lui în vechimea
de muncă.
În cadrul procesului de judecată, Țurcan Valentin a depus cerere de concretizare a
acțiunii și anume în partea ce ține de încasarea salariului pentru întreaga perioadă de lipsă
forțată de la muncă, solicitînd încasarea sumei de 19800 lei (f.d.92, vol. I).
Ulterior, Țurcan Valentin a depus o altă cerere de concretizare a acțiunii, solicitînd
încasarea sumei de 26400 lei cu titlu de salariu pentru întreaga perioadă de lipsă forțată de
la muncă (f.d.140, vol. I).
Prin hotărîrea Judecătoriei Glodeni din 11 decembrie 2015, a fost admisă parțial
acțiunea.
S-a constatat faptul concedierii ilegale a lui Țurcan Valentin.
S-a obligat Inspectoratul General de Poliție la anularea ordinului nr. 563-ef din 03
august 2015, ca fiind ilegal.
S-a restabilit Țurcan Valentin în funcția de șef al Secției Resurse Umane al
Inspectoratului de Poliție Glodeni.
S-a încasat de la Inspectoratul de Poliție Glodeni în beneficiul lui Țurcan Valentin
salariul pentru întreaga perioadă de lipsă forțată de la muncă în mărime de 26 400,0 lei,
prejudiciul moral pentru eliberare ilegală din serviciu în mărime de 6 600 lei.
S-a obligat Inspectoratul General de Poliție să-i acorde lui Țurcan Valentin începînd cu
data restabilirii în funcție, concediul parțial plătit pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de
3 ani cu includerea lui în vechimea de muncă, inclusiv în vechimea de muncă specială și în
stagiul de cotizații sociale. În rest acțiunea a fost respinsă (f.d.176, 182-186, vol. I).
Prin decizia Curții de Apel Bălți din 20 aprilie 2016, au fost respinse apelurile declarate
de către Inspectoratul General de Poliție și Instecoratul de Poliție Glodeni cu menținerea
hotărîrii primei instanțe (f.d. 4-11, vol. II).
La 24 mai 2016, Inspectoratul General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne prin
intermediul reprezentantului său, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel și a
hotărîrii primei instanțe, solicitînd casarea acestora cu emiterea unei noi decizii prin care să
fie respinsă acțiunea.
În conformitate cu art. 434 alin.(l) Codul de procedură civilă, recursul se declară în
termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.
2
Prin prisma normei citate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție constată că recursul declarat la 24 mai 2016, este
depus în termen.
În motivarea recursului Inspectoratul General al Poliției al Ministerului Afacerilor
Interne a invocat că atât instanța de apel, cît și prima instanță au examinat pricina superficial.
Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul
Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
consideră că recursul este inadmisibil.
În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după parvenirea
dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune
expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii
obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.
La 02 iunie 2016, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimatului, cererea
de recurs cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței.
Prin referința depusă de către Țurcan Valentin la 01 iulie 2016, se solicită respingerea
recursului, ca fiind inadmisibil.
În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul raportor
verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal
în fața completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2).
Audiind raportul verbal al judecătorului raportor și verificând temeiurile invocate în
recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil
din următoarele motive.
În conformitate cu art.432 alin.(1) Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți
la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră
că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate, iar
alineatul (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie
temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi
putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră
că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care
erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Colegiul menționează că, Inspectoratul General al Poliției al Ministerului Afacerilor
Interne, în cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la
art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă.
În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se
consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la
art.432 alin.(2), (3) și (4).
În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se
constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători
decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității
3
recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 și nu conține nicio referire cu
privire la fondul recursului.
Completul judiciar indică că procedura admisibilității constă în verificarea faptului,
dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) și (3)
din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.
În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenței CEDO că „ ... art.6 parag.1
al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,
întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței
pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes.” (cauza Rebait și alții
contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).
Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, instanța de apel a
examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură și aplicarea
corectă a legii materiale, iar în esența lor argumentele recursului care sînt similare
argumentelor invocate în instanța de apel, au fost verificate minuțios, la judecarea pricinii în
ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Inspectoratul
General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne, ca inadmisibil.
În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă,
completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de
Justiție,
d i s p u n e:
Recursul declarat de către Inspectoratul General al Poliției al Ministerului Afacerilor
Interne prin intermediul reprezentantului său, se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.
Președintele ședinței,
Judecător Tatiana Vieru
Judecătorii Valentina Clevadî
Oleg Sternioală
4