2ra-1594/16 — încasarea prejudiciului material si moral

dosarul nr. 2ra-1594/16

prima instanță – G.Mîra

instanța de apel – E.Ababei, G.Polivenco, A. Garbuz

ÎNCHEIERE

06 iulie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, Svetlana Filincova

judecători Maria Ghervas

Dumitru Mardari

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Cabinetul Avocatului „Nelea Suveică” în pricina civilă la cererea de chemare în

judecată depusă Lesnic Valentina împotriva Cabinetului Avocatului „Nelea

Suveică” privind încasarea prejudiciului moral,

împotriva Deciziei Curții de Apel Bălți din 22 martie 2016 prin care a fost

respins apelul declarat de Cabinetului Avocatului „Nelea Suveică” și s-a menținut

hotărîrea judecătoriei Soroca din 22 decembrie 2015,

c o n s t a t ă :

La 11 septembrie 2015 Lesnic Valentina s-a adresat cerere de chemare

în judecată împotriva Cabinetul avocatului „Nelea Suveica” privind repararea

prejudiciului moral și constatarea încălcării dreptului la un proces echitabil.

În motivarea acțiunii a reiterat că prin Decizia Oficiului Teritorial Bălți

al Consiliului Național pentru acordarea asistenței juridice garantate de stat,

nr.352/ACC din 29 noiembrie 2012 avocatul Suveică Nelea a fost desemnată

pentru acordarea Valentinei Lesnic a asistenței juridice garantate de stat în

pricina civilă la cererea de chemare în judecată societatea pe acțiuni „Red-

Nord Vest” împotriva Valentinei Lesnic privind încasarea datoriei.

Astfel, în temeiul mandatului seria MA nr. 0153352 avocatul Suveică Nelea

a acordat asistență juridică lui Lesnic Valentina în pricina enunțată.

Prin hotărîrea judecătoriei Dondușeni din 28 ianuarie 2013 s-a admis

parțial cererea de chemare în judecată înaintată de către societatea pe acțiuni

„Red-Nord Vest” și s-a încasat de la Lesnic Valentina suma de 444,31 lei cu

titlul de datorie și 270 lei cu titlul de taxă de stat. Avocatul Suveică Nelea a

depus apel la 07 martie 2013,peste termenul prevăzut de lege.

Prin încheierea Curții de Apel Bălți din 08 mai 2013 apelul a fost respins ca

fiind depus cu omiterea termenului, iar prin Decizia Curții Supreme de Justiție din

14 august 2013 a fost respins recursul declarat de către Lesnic Valentina.

La 11 iunie 2013 Lesnic Valentina a sesizat Comisia de Etică și Disciplină

din cadrul Uniunii Avocaților, pe faptul că avocatul Nelea Suveică a omis termenul

de depunere a apelului.

Relatează că prin Decizia Comisiei de Etică și Disciplină a Uniunii

Avocaților din 24 decembrie 2013 în acțiunile avocatului Suveică Nelea a fost

constatată abatere disciplinară, stabilindu-i-se o sancțiune disciplinară sub formă

de mustrare. Ulterior, Lisnic Valentina s-a adresat cu cerere de revizuire a actelor

judecătorești adoptate în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată

de către societatea pe acțiuni „Red-Nord Vest” împotriva Lesnic Valentina privind

încasarea datoriei însă toate au fost respinse.

Consideră reclamanta că existența unei hotărîri judecătorești privind

încasarea prejudiciului suferit va constitui temei pentru revizuirea procesului

enunțat.

Astfel, solicită reclamanta Lesnic Valentina constatarea încălcării dreptului

la un proces echitabil prin omisiunea avocatului Nelea Suveică și încasarea din

contul avocatului Nelea Suveică a sumei de 50000 lei ca urmare a prejudiciului

moral suferit.

Prin hotărârea judecătoriei Soroca din 22 decembrie 2015 a fost admisă

parțial cererea de chemare în judecată înaintată de către Lesnic Valentina.

S-a încasat din contul Cabinetului Avocatului „Nelea Suveica” în

beneficiul Valentinei Lesnic prejudiciu moral în mărime de 4000 lei.

Nefiind deacord cu hotărîrea judecătoriei Soroca din 22 decembrie 2015,

părțile au depus apel, la 23 decembrie 2015 și respectiv la 29 decembrie 2015.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 22 martie 2016 a fost admisă cererea de

retragere a apelului depus de Lesnic Valentina și s-a încetat procedura de apel în

partea apelului declarat de Lesnic Valentina. S-a respins apelul declarat de

Cabinetul Avocatului „Nelea Suveică” și s-a menținut hotărîrea judecătoriei Soroca

din 22 decembrie 2015.

La 20 mai 2016 Cabinetul Avocatului „Nelea Suveică” a depus recurs

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 22 martie 2016, prin care a solicitat,

casarea acesteia și a hotărîrii judecătoriei Soroca din 22 decembrie 2015 și

emiterea unei decizii de respingere a cererii de chemare în judecată înaintată de

către Lesnic Valentina.

În motivarea recursului a indicat că nu este de acord cu soluția instanțelor

ierahic inferioare. La emiterea hotărîrii instanța s-a bazat pe o probă inexistentă la

momentul adoptării hotărîrii din motiv că termenul de validitate a sancțiunii

disciplinare aplicată avocatului a expirat la 24 decembrie 2014, însă reclamnata s-a

adresat în instanța de judecată la 09 septembrie 2015.

Susține recurentul că instanța de apel n-a luat în considerație argumentele

invocate de avocatul Nelea Suvică, nu a răspuns la obiecțile avocatului, iar prin

acest fapt s-a încălcat dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6 CtEDO.

Consideră că instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor argumentelor și nu

a dat o apreciere corectă probelor, nu a constatat și elucidat toate circumstanțele

care au importanță pentru justa soluționare corectă a pricinii.

Prin urmare, recurentul și-a întemeiat pretențiile invocate în recurs prin

prisma prevederilor art. 432, alin. (2), lit. a) și b) Codul de procedură civilă, care

statuează expres că se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau

aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească nu a aplicat legea care

trebuia să fie aplicată.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs

menționează că recurentul a recepționat decizia instanței de apel la 01 aprilie 2016,

fapt confirmat prin avizul de recepție anexat la materialele dosarului (f.d.102),

astfel instanța de recurs constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și

recursul este depus în termen potrivit prevederileor art. 434 Codul de procedură

civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Analizând modul în care recurentul și-a exercitat dreptul la recurs, fără a se

expune cu referire la legalitatea deciziei instanței de apel atacate, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) Codul de procedură civilă.

Astfel, analizând argumentele recursului prin prisma existenței temeiurilor

de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele

stabilite de norma precitată, instanțele de judecată aplicând corect normele de drept

material și de drept procedural.

Subsecvent, în conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă,

cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației, în

viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează

în prevederile art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă și nu constituie

temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se numai legalitatea

deciziei dar nu și temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reiterează și jurisprudența CEDO, conform cărei

recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației

prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod

direct starea de lucruri, însă motivele recursului invocat în speță sunt similare celor

invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanțele ierarhic inferioare de

judecată s-au pronunțat în modul corespunzător.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs. Prin prisma art. 432

alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate interveni în materia

probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel

a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a

probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă. Din recursul declarat nu

rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

Cu referire la argumentul recurentului privind aplicarea eronată de către

instanțele judecătorești inferioare a normelor de drept material, colegiul

menționează că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea

eronată a normelor de drept material și din care circumstanțe aceasta rezultă.

Colegiul reține că aceste argumentul al recurentului poartă un caracter declarativ,

nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanței de apel ce

urmează a fi supus controlului judiciar.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Cabinetul

Avocatului „Nelea Suveică” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de Cabinetul Avocatului „Nelea Suveică” se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului, Svetlana Filincova

judecători Maria Ghervas

Dumitru Mardari