2ra-1293/16 — repararea prejudiciului material și moral
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- repararea prejudiciului material şi moral
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
2ra-1293/16 — repararea prejudiciului material și moral (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
prima instanță, jud.: I. Popescu dosarul nr. 2ra-1293/2016
instanța de apel, jud.: T. Duca, S. Procopciuc, R. Burdeniuc
Î N C H E I E R E
29 iunie 2016 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva
Judecătorii Ion Druță, Dumitru Mardari
examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către
Aurel Răcilă,
în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Nina
Răcilă împotriva lui Aurel Răcilă cu privire la încasarea prejudiciului material și
moral,
împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 26 ianuarie 2016, prin care a
fost respins apelul declarat de Aurel Răcilă și menținută hotărîrea Judecătoriei
Sîngerei din 13 octombrie 2015
c o n s t a t ă :
La 06 noiembrie 2014, Nina Răcilă s-a adresat cu cerere de chemare în
judecată împotriva lui Aurel Răcilă cu privire la încasarea prejudiciului material
și moral.
În motivarea cererii de chemare în judecată reclamanta Nina Răcilă a
indicat că, la 26 iulie 2014, în jurul orei 19:00 – 19:20, se deplasa pe drumul din
satul Drăgănești, la un moment a auzit strigăte în adresa sa din partea lui Aurel
Răcilă, care fără careva motive întemeiate a început să o înjure cu cuvinte
necenzurate și să o amenințe cu moartea. Văzând la cît era de agresiv și beat,
speriindu-se a aruncat cu borcanul și a fugit în ograda vecinului pentru a apela
după ajutor.
Afirmă că, vecinul Fiodor Gheorghiță i-a permis să intre în casă pentru a
contacta organele de poliție, însă acest fapt la determinat pe Aurel Răcilă să
reacționeze neadecvat în privința sa, aplicîndu-i lovituri în regiunea capului,
smulgându-i părul din cap, i-a rupt haina, în urma ce s-a ales cu o comoție
cerebrală.
Susține reclamanta că, pe cazul dat la 05 august 2014 au fost întocmite 2
procese-verbale cu privire la contravenție în privința lui Aurel Răcilă, în baza
art. 78 alin. (2) Cod contravențional, fiindu-i aplicată amendă în mărime de 25
u.c. și în baza art. 354 Cod contravențional, amendă în mărime de 10 u.c.
Indică reclamanta că, prin acțiunile sale pîrîtul i-a pricinuit dureri fizice
și s-a simțit foarte rău, la moment starea sănătății s-a agravat, în decursul a 3
luni s-a adresat la medici și i s-a prescris tratament pentru care a procurat
medicamente în sumă de 2 009,19 lei.
Consideră că, pîrîtul prin acțiunile sale nelegale și cu o deosebită
violență fizică i-a pricinuit și paguba morală care o estimează la 20 000 lei.
Cere , încasarea de la Aurel Răcilă în beneficiul său prejudiciul material
în mărime de 2 009,19 lei, paguba morală în mărime de 20 000 lei și cheltuielile
pentru asistența juridică în mărime de 1500 lei.
Prin hotărîrea Judecătoriei Sîngerei din 13 octombrie 2015 s-a admis
parțial acțiunea Ninei Răcilă, s-a încasat de la Aurel Răcilă în beneficiul Ninei
Răcilă prejudiciul material în mărime de 1 641,73 lei și prejudiciul moral în
mărime de 1 500 lei.
Prin decizia Curții de Apel Bălți din 26 ianuarie 2016 a fost respins
apelul declarat de Aurel Răcilă și menținută hotărîrea Judecătoriei Sîngerei din
13 octombrie 2015.
La 12 aprilie 2016 Aurel Răcilă a declarat recurs împotriva deciziei
instanței de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de
apel și a hotărîrii primei instanțe cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care a
admite parțial acțiunea cu încasarea prejudiciului moral în sumă de 500 lei.
În motivarea recursului a indicat că, consideră hotărîrea primei instanțe
și decizia instanței de apel ca fiind neîntemeiate, contrare prevederilor legale
aplicabile soluționării litigiului și pasibile de a fi casate.
Susține recurentul că, prima instanță a dat o apreciere eronată
materialului probator, iar ca consecință a emis o hotărîre neîntemeiată.
Totodată, a indicat recurentul în susținerea recursului, motivele de fapt
pe care li-a invocat și în cererea de apel, exprimându-și dezacordul cu soluțiile
instanțelor inferioare.
Examinînd temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și
de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul
este inadmisibil din considerentele ce urmează.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la
proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea
esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de
drept procedural.
Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate
sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele
indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în
măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a
pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor
de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile
comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la
art. 432 alin. (2), (3) și (4).
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Aurel Răcilă nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC.
Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept
procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a
deciziei recurate.
Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv
numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar
legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura
admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se
încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC.
Aici, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței
CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere
îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea
de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16
aprilie 1991), pe cînd în recursul declarat de Aurel Răcilă, asemenea aspecte nu
se regăsesc.
Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a
considera recursul declarat de Aurel Răcilă ca inadmisibil.
În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul
Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de
Justiție,
d i s p u n e :
Recursul declarat de Aurel Răcilă se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
judecătorul Tamara Chișca-Doneva
Judecătorii Ion Druță
Galina Stratulat