3ra-981/16 — contestarea actului administrativ

3ra-981/16 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

dosarul nr. 3ra-981/16

prima instanță – Sv. Tizu

instanța de apel – N. Vascan, Eu. Fistican, V. Negru

ÎNCHEIERE

29 iunie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, Svetlana Filincova

judecători Maria Ghervas

Dumitru Mardari

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

avocatul Cernit Taisia în interesele lui Erdem Mehmet Ali,

în pricina civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de avocatul Cernit

Taisia în interesele lui Erdem Mehmet Ali împotriva Direcției Refugiați a Biroului

Migrație și Azil al Ministerului Afacerilor Interne cu privire la anularea deciziei,

acordarea azilului pe teritoriul Republicii Moldova și obligarea eliberării unui

buletin de identitate,

împotriva Deciziei Curții de Apel Chișinău din 02 martie 2016 prin care s-a

admis apelul declarat de Direcția Refugiați ai Biroului Migrație și Azil al

Ministerului Afacerilor Interne și s-a casat hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.

Chișinău din 20 octombrie 2015 cu respingerea acțiunii înaintată de Erdem

Mehmet Ali,

c o n s t a t ă:

La 21 septembrie 2015 avocatul Cernit Taisia în intereselele lui Erdem

Mehmet Ali, cetățean al Turciei a depus împotriva Direcției Refugiați ai Biroului

Migrație și Azil al Ministerului Afacerilor Interne cerere de chemare în judecată

prin care a solicitat casarea deciziei Direcției Refugiați nr. 301/15/DR din 11

august 2015, prin care s-a respins cererea de azil în privința cet. Turciei, Erdem

Mehmet Ali, acordarea azilului lui Erdem Mehmet Ali pe teritoriul Republicii

Moldova cu obligarea Direcției Refugiați de a elibera buletin de identitate pentru

refugiați în privința lui Erdem Mehmet Ali, cetățean al Turciei.

În motivarea cererii a indicat că în februarie 2015, Erdem Mehmet Ali s-a

adresat către Direcția refugiați cu cerere privind acordarea azilului pe motiv politic

și etnic.

În urma interviului cu Erdem Mehmet Ali, Direcția Refugiați a emis decizia

nr. 301/15/DR din data de 11 august 2015, prin care s-a decis respingereea cererii

de azil, în privința lui Erdem Mehmet Ali.

Solicitantul de azil, Erdem Mehmet Ali a făcut cunoștință cu decizia

Direcției Refugiați nr. 301/15DR în data de 04 septembrie 2015.

Astfel, Erdem Mehmet Ali în cadrul interviului a relatat cu lux de amănunte

faptul că este de etnie kurdă și că are temeiuri bine întemeiate de risc a întoarcerii

sale în Turcia, de asemenea și faptul că era simpatizant activ al Partidului

Muncitorescf PKK de la vîrsta de 15 ani. Astfel, acesta aproviziona campusurile

kurzilor – adică centrele de instruire militară a kurzilor, în platoul Beka din Liban.

De asemenea și tatăl acestuia era simpatizant activ al Partidului muncitoresc

PKK și se afla în ultimii 25 de ani doar pe platoul Beka în campusurile kurde,

plecat din Turcia tot din cauza presiunilor din partea autorităților Turciei deoarece

există un conflict permanent deschis dintre turci și kurzi, atît la nivel de conducere

cît și între populația din Turcia.

Începînt cu anul 2011 autoritățile Turciei au aflat că Erdem Mehmet Ali are

legătură cu gherile kurde, și de atunci au început presiunile autorităților Turciei

împotriva acestuia.

În motivarea Deciziei emise în privința lui Erdem Mehmet Ali prin care s-a

respins cererea de acordare a azilului, Direcția Refugiați nu a invocat careva

motive raportate la cazul nemijlocit al solicitantului.

Astfel, Direcția Refugiați a nominalizat cîteva articole din mass-media cu

informație, însă care nu sunt relevante cazului lui Erdem Mehmet Ali.

De asemenea, aceste articole din mass-media invocate în Decizie, nu mai

corespund situației actuale din Turcia, cu referință la poporul kurd.

Respectiv, partidul AKP actualmente nu mai este în majoritate la guvernare

în Turcia, deoarece în urma alegerilor parlamentare din 07 iunie 2015, acesta a

obținut o majoritate de doar 40% în parlament.

De asemenea, anume în orașul Mardin, orașul de trai a lui Erdem Mehmet

Ali, partidului AKP i-a revenit doar un deputat în parlament. Deci kurzii din acea

zonă nu votează de fapt partidul AKP, fapt invocat de către Direcția Refugiați cu

trimiterea la raportul elaborat de către Congressional Research Service, din data de

23 aprilie 2013.

Au mai invocat că anume în orașul Mardin din Turcia, orașul de trai a lui

Erdem Mehmet Ali în urma alegerilor parlamentare populația a votat preponderent

partidul HDP, partidul pro kurd, care a obținut în parlament un scor de 13% iar

orașul Mardin a obținut 5 locuri de deputați în Parlament.

Partidul AKP aflat anterior la guvernare în urma alegerilor parlamentare din

data de 07 iunie 2015, nu a mai obținut un scor majoritar și nici nu a mai putut crea

coaliție cu alte fracțiuni parlamentare din care cauză au fost declarate alegeri

parlamentare anticipate din 01 noiembrie 2015.

De asemenea, după eșecul în alegerile parlamentare al partidului AKP din

data de 07 iunie 2015, dialogul dintre guvernarea Turciei și partidul pro kurd HDP

și liderul kurzilor Abdulah Ocalan, a fost încetat. La aceste alegeri partidul pro

kurd HDP, cu liderul Selahattin Demirtaș, a devenit un concurent real al prim-

ministrului Turciei Erdogan Recep.

În prima decadă a lunii septembrie 2015, în orașul Cizre din Turcia, care este

vecin orașului Mardin din Turcia, au avut loc ciocniri dintre autoritățile Turciei și

populația civilă, oraș care a fost asediat de către autoritățile Turciei, în rezultatul

căruia au fost omorîți 27 de persoane civile, dintre care 8 copii. Caz mediatizat

intens de către mass-media.

Astfel, actualmente în regiunea solicitantului de azil Erdem Mehmet există

pericol real de risc a vieții și sănătății acestuia. Totodată, solicitantul de azil a

declarat în cadrul interviului că autoritățile Turciei i-a revenit cunoscut faptul că

Erdem Mehmed Ali a fost simpatizant activ al gerilelor kurde și că intenționat i s-

ar fi fabricat un dosar penal pentru a putea fi reținut.

Nici informația articolului din Deutshe Welle, din data de 19 noiembrie

2013, invocată în motivarea Direcției refugiați nu mai este relevantă, deoarece nu

mai corespunde actualității stării lucrurilor din Turcia.

Astfel, luînd în considerație ciocnirile militare violente din orașele: Mardin,

Yuksekova, Varto, Silvan, Lice, Silopi, Cizre, Nusaybin, Dersim, Șirnak, Sur, Van,

Batman, Cozluk, Sason Hakari, care au fost asediate de către autoritățile Turciei,

prin blocarea accesului la ele în care au fost înregistrate victime din rîndul

populației civile kurde, orașele fiind preponderent cu populația kurdă, vin în

contradicție cu informațiile publice din raportul prezentat de către Freedom House

din data de 10 martie 2015 și Human Rights Watch din ianuarie 2015. Direcția

refugiați nu a actualizat informațiile evenimentelor politico-militare-naționale din

Turcia, concluzionînd că nu există vre-un pericol pentru viața și sănătatea

solicitantului în țara sa de origine.

Prin hotărîrea din 20 octombrie 2015 Judecătoria Centru mun. Chișinău a

admis cererea de chemare în judecată a lui Erdem Mehmet Ali împotriva Direcției

Refugiați a Biroului Migrațiune și Azil al Ministerului Afacerilor Interne cu privire

la anularea Deciziei nr. 301/15/DR din 11 august 2015, acordarea azilului pe

teritoriul Republicii Moldova și obligarea de a elibera un buletin de identitate, a

anulat decizia nr. 301/15/DR din 11 august 2015 privind respingerea cererii de azil

a lui Erdem Mehmet Ali, a acordat azil cetățeanului Turciei – Erdem Mehmet Ali

pe teritoriul Republicii Moldova și a obligat Direcția Refugiați a Biroului

Migrațiune și Azil al Ministerului Afacerilor Interne de a elibera un buletin de

identitate în privința cetățeanului Turciei – Erdem Mehmed Ali.

Nefiind decord cu Hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 20

octombrie 2015, Direcția refugiați a declarat apel prin care a solicitat casarea

integrală a hotărîrii Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 20 octombrie 2015.

Prin decizia din 02 martie 2016 Curtea de Apel Chișinău a admis apelul

declarat de Direcția Refugiați a Biroului Migrație și Azil al Ministerului Afacerilor

Interne a casat hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 20 octombrie 2015,

adoptată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Erdem

Mehmet Ali către Direcția Refugiați a Biroului Migrație și Azil al Ministerului

Afacerilor Interne cu privire la anularea deciziei, acordarea azilului pe teritoriul

Republicii Moldova și obligarea eliberării unui buletin de identitate și a emis o

nouă hotărîre prin care a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată

depusă de Erdem Mehmet Ali către Direcția Refugiați a Biroului Migrație și Azil

al Ministerului Afacerilor Interne.

Nefiind deacord cu decizia Curții de Apel Chișinău din 02 martie 2016,

avocatul Cernit Taisia în interesele lui Erdem Mehmet a depus recurs la 17 mai

2016 prin care a solicitat casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 02 martie

2016 prin care s-a admis apelul declarat de către Direcția refugiați și menținerea

hotărîrii Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 20 octombrie 2015 prin care a fost

admis integrală cererea de chemare în judecată înaintată de Erdem Mehmet Ali

către Direcția refugiați.

În motivarea cererii de recurs a menționat că, Curtea de Apel Chișinău a

examinat unilateral și superficial, cauza de contencios administrativ, fiind

părtinitoare instituției de stat și anume Direcției Refugiați, deoarece în motivarea

Deciziei de admiterea a cererii de apel aceasta citează doar sursele din mass-media

prezentate și invocate de către Direcția Refugiați. Menționează că aceste surse

informaționale nu mai erau actuale în timp nici la momentul examinării cauzei lui

Erdem Mehmet în instanța de apel. Acest fapt a fost atenționat inclusiv în ședința

de judecată de către intimat și reprezentantul intimatului.

Astfel, în mod artificial, nefondat și ilegal instanța de apel ajunge la

concluzia precum că Erdem Mehmet nu întrunește condițiile și temeiurile acordării

statutului de refugiat. De asmenea, concluzionează că în Turcia, Erdem Mehmet nu

este suspus vre-unui risc pentru viață și sănătate, nu este persecutat.

Anume faptul că ultimnul a plecat din țară, adică din Turcia, în 2012 și nu s-

a mai întors pînă în prezent, denotă faptul că acesta are temere pentru viața și

sănătatea sa.

Iar, pentru încălcarea drepturilor și libertăților omului, Turcia este cunoscută

prin multitudinea dosarelor aflate la CEDO, din care Curtea de Apel Chișinău urma

să-și facă careva concluzii și să examineze cauza multilateral, mai ales că la

prezenta cauză a fost anexat material probant cu traducerile acestora din limba

turcă în limba română.

În rest, Colegiul civil face referire la articolele din Codul de procedură civilă

al Republicii Moldova, Legea contenciosului administrativ și nicidecum nu

raportează evenimentele din țara de origine, din localitatea de origine a lui Erdem

Mehmet la temeiurile solicitării statutului de azil al acestuia.

Totodată, în decizia sa, Curtea de Apel nu a putut demonstra că Erdem

Mehmet este o persoană care fuge de justiție și nu invocă careva probe reale în

acest sens.

De asemenea, a menționat că, instanța de apel în motivarea deciziei sale,

doar a nominalizat prevederile art. 17 alin. (1) al Legii privind azilul în Republica

Moldova, după care concluzionează că cele invocate de către intimat nu se

încadrează în nici unul din temei prevăzut de lege pentru anularea deciziei

contestate.

Suplimentar a invocat că, instanța de apel a aplicat eronat normele dreptului

material, motiv din care a solicitat casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 02

martie 2016, emisă în privința lui Erdem Mehmet Ali împotriva Direcției

Refugiați.

La 07 iunie 2016 Direcția Refugiați ai Biroului Migrație și Azil a depus

referință la cererea de recurs înaintată de avocatul Cernit Taisia în interesele lui

Erdem Mehmet Ali prin care a solicitat respingerea în totalitate a recursului, ca

fiind neîntemeiat, cu menținerea în vigoare a Deciziei Colegiului civil al Curții de

Apel Chișinău din 02 martie 2016, ca fiind legală și bine argumentată.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs

menționează că Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la 02 martie

la 24 martie 2016, însă la materialele cauzei nu este dovada recepționării acesteia.

Cererea de recurs a fost depusă la 17 mai 2016, respectiv, recursul se consideră

depus în termenul prevăzut de lege.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Analizând modul în care recurentul și-a exercitat dreptul la recurs, fără a se

expune cu referire la legalitatea deciziei instanței de apel atacate, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) Codul de procedură civilă.

Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenței temeiurilor de

declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele

stabilite de norma precitată, instanțele de judecată aplicând corect normele de drept

material și de drept procedural.

Subsecvent, în conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă,

cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației, în

viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează

în prevederile art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă și nu constituie

temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se numai legalitatea

deciziei dar nu și temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reiterează și jurisprudența CEDO, conform cărei

recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației

prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod

direct starea de lucruri, însă motivele recursului invocat în speță sunt similare celor

invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanțele ierarhic inferioare de

judecată s-au pronunțat în modul corespunzător.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs. Prin prisma art. 432

alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate interveni în materia

probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel

a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a

probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă. Din recursul declarat nu

rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

Cu referire la argumentul recurentului privind aplicarea eronată de către

instanțele judecătorești inferioare a normelor de drept material, colegiul

menționează că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea

eronată a normelor de drept material și din care circumstanțe aceasta rezultă.

Colegiul reține că aceste argumentul al recurentului poartă un caracter declarativ,

nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanței de apel ce

urmează a fi supus controlului judiciar.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de avocatul Cernit

Taisia în interesele lui Erdem Mehmet Ali nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă și, drept urmare, este

inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de către avocatul Cernit Taisia în interesele lui Erdem

Mehmet Ali se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului, Svetlana Filincova

judecători Maria Ghervas

Dumitru Mardari