3ra-981/16 — contestarea actului administrativ

dosarul nr. 3ra-981/16 prima instanță – Sv. Tizu instanța de apel – N. Vascan, Eu. Fistican, V. Negru ÎNCHEIERE 29 iunie 2016 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componență: Președintele completului, Svetlana Filincova judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către avocatul Cernit Taisia în interesele lui Erdem Mehmet Ali, în pricina civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de avocatul Cernit Taisia în interesele lui Erdem Mehmet Ali împotriva Direcției Refugiați a Biroului Migrație și Azil al Ministerului Afacerilor Interne cu privire la anularea deciziei, acordarea azilului pe teritoriul Republicii Moldova și obligarea eliberării unui buletin de identitate, împotriva Deciziei Curții de Apel Chișinău din 02 martie 2016 prin care s-a admis apelul declarat de Direcția Refugiați ai Biroului Migrație și Azil al Ministerului Afacerilor Interne și s-a casat hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.

Chișinău din 20 octombrie 2015 cu respingerea acțiunii înaintată de Erdem Mehmet Ali, c o n s t a t ă: La 21 septembrie 2015 avocatul Cernit Taisia în intereselele lui Erdem Mehmet Ali, cetățean al Turciei a depus împotriva Direcției Refugiați ai Biroului Migrație și Azil al Ministerului Afacerilor Interne cerere de chemare în judecată prin care a solicitat casarea deciziei Direcției Refugiați nr. 301/15/DR din 11 august 2015, prin care s-a respins cererea de azil în privința cet. Turciei, Erdem Mehmet Ali, acordarea azilului lui Erdem Mehmet Ali pe teritoriul Republicii Moldova cu obligarea Direcției Refugiați de a elibera buletin de identitate pentru refugiați în privința lui Erdem Mehmet Ali, cetățean al Turciei.

În motivarea cererii a indicat că în februarie 2015, Erdem Mehmet Ali s-a adresat către Direcția refugiați cu cerere privind acordarea azilului pe motiv politic și etnic. În urma interviului cu Erdem Mehmet Ali, Direcția Refugiați a emis decizia nr. 301/15/DR din data de 11 august 2015, prin care s-a decis respingereea cererii de azil, în privința lui Erdem Mehmet Ali. Solicitantul de azil, Erdem Mehmet Ali a făcut cunoștință cu decizia Direcției Refugiați nr. 301/15DR în data de 04 septembrie 2015. Astfel, Erdem Mehmet Ali în cadrul interviului a relatat cu lux de amănunte faptul că este de etnie kurdă și că are temeiuri bine întemeiate de risc a întoarcerii sale în Turcia, de asemenea și faptul că era simpatizant activ al Partidului Muncitorescf PKK de la vîrsta de 15 ani.

Astfel, acesta aproviziona campusurile kurzilor – adică centrele de instruire militară a kurzilor, în platoul Beka din Liban. De asemenea și tatăl acestuia era simpatizant activ al Partidului muncitoresc PKK și se afla în ultimii 25 de ani doar pe platoul Beka în campusurile kurde, plecat din Turcia tot din cauza presiunilor din partea autorităților Turciei deoarece există un conflict permanent deschis dintre turci și kurzi, atît la nivel de conducere cît și între populația din Turcia. Începînt cu anul 2011 autoritățile Turciei au aflat că Erdem Mehmet Ali are legătură cu gherile kurde, și de atunci au început presiunile autorităților Turciei împotriva acestuia. În motivarea Deciziei emise în privința lui Erdem Mehmet Ali prin care s-a respins cererea de acordare a azilului, Direcția Refugiați nu a invocat careva motive raportate la cazul nemijlocit al solicitantului.

Astfel, Direcția Refugiați a nominalizat cîteva articole din mass-media cu informație, însă care nu sunt relevante cazului lui Erdem Mehmet Ali. De asemenea, aceste articole din mass-media invocate în Decizie, nu mai corespund situației actuale din Turcia, cu referință la poporul kurd. Respectiv, partidul AKP actualmente nu mai este în majoritate la guvernare în Turcia, deoarece în urma alegerilor parlamentare din 07 iunie 2015, acesta a obținut o majoritate de doar 40% în parlament. De asemenea, anume în orașul Mardin, orașul de trai a lui Erdem Mehmet Ali, partidului AKP i-a revenit doar un deputat în parlament.

Deci kurzii din acea zonă nu votează de fapt partidul AKP, fapt invocat de către Direcția Refugiați cu trimiterea la raportul elaborat de către Congressional Research Service, din data de 23 aprilie 2013. Au mai invocat că anume în orașul Mardin din Turcia, orașul de trai a lui Erdem Mehmet Ali în urma alegerilor parlamentare populația a votat preponderent partidul HDP, partidul pro kurd, care a obținut în parlament un scor de 13% iar orașul Mardin a obținut 5 locuri de deputați în Parlament.

Partidul AKP aflat anterior la guvernare în urma alegerilor parlamentare din data de 07 iunie 2015, nu a mai obținut un scor majoritar și nici nu a mai putut crea coaliție cu alte fracțiuni parlamentare din care cauză au fost declarate alegeri parlamentare anticipate din 01 noiembrie 2015. De asemenea, după eșecul în alegerile parlamentare al partidului AKP din data de 07 iunie 2015, dialogul dintre guvernarea Turciei și partidul pro kurd HDP și liderul kurzilor Abdulah Ocalan, a fost încetat. La aceste alegeri partidul pro kurd HDP, cu liderul Selahattin Demirtaș, a devenit un concurent real al prim- ministrului Turciei Erdogan Recep. În prima decadă a lunii septembrie 2015, în orașul Cizre din Turcia, care este vecin orașului Mardin din Turcia, au avut loc ciocniri dintre autoritățile Turciei și populația civilă, oraș care a fost asediat de către autoritățile Turciei, în rezultatul căruia au fost omorîți 27 de persoane civile, dintre care 8 copii.

Caz mediatizat intens de către mass-media. Astfel, actualmente în regiunea solicitantului de azil Erdem Mehmet există pericol real de risc a vieții și sănătății acestuia. Totodată, solicitantul de azil a declarat în cadrul interviului că autoritățile Turciei i-a revenit cunoscut faptul că Erdem Mehmed Ali a fost simpatizant activ al gerilelor kurde și că intenționat i s- ar fi fabricat un dosar penal pentru a putea fi reținut. Nici informația articolului din Deutshe Welle, din data de 19 noiembrie 2013, invocată în motivarea Direcției refugiați nu mai este relevantă, deoarece nu mai corespunde actualității stării lucrurilor din Turcia.

Astfel, luînd în considerație ciocnirile militare violente din orașele: Mardin, Yuksekova, Varto, Silvan, Lice, Silopi, Cizre, Nusaybin, Dersim, Șirnak, Sur, Van, Batman, Cozluk, Sason Hakari, care au fost asediate de către autoritățile Turciei, prin blocarea accesului la ele în care au fost înregistrate victime din rîndul populației civile kurde, orașele fiind preponderent cu populația kurdă, vin în contradicție cu informațiile publice din raportul prezentat de către Freedom House din data de 10 martie 2015 și Human Rights Watch din ianuarie 2015. Direcția refugiați nu a actualizat informațiile evenimentelor politico-militare-naționale din Turcia, concluzionînd că nu există vre-un pericol pentru viața și sănătatea solicitantului în țara sa de origine.

Prin hotărîrea din 20 octombrie 2015 Judecătoria Centru mun. Chișinău a admis cererea de chemare în judecată a lui Erdem Mehmet Ali împotriva Direcției Refugiați a Biroului Migrațiune și Azil al Ministerului Afacerilor Interne cu privire la anularea Deciziei nr. 301/15/DR din 11 august 2015, acordarea azilului pe teritoriul Republicii Moldova și obligarea de a elibera un buletin de identitate, a anulat decizia nr. 301/15/DR din 11 august 2015 privind respingerea cererii de azil a lui Erdem Mehmet Ali, a acordat azil cetățeanului Turciei – Erdem Mehmet Ali pe teritoriul Republicii Moldova și a obligat Direcția Refugiați a Biroului Migrațiune și Azil al Ministerului Afacerilor Interne de a elibera un buletin de identitate în privința cetățeanului Turciei – Erdem Mehmed Ali.

Nefiind decord cu Hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 20 octombrie 2015, Direcția refugiați a declarat apel prin care a solicitat casarea integrală a hotărîrii Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 20 octombrie 2015. Prin decizia din 02 martie 2016 Curtea de Apel Chișinău a admis apelul declarat de Direcția Refugiați a Biroului Migrație și Azil al Ministerului Afacerilor Interne a casat hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chișinău din 20 octombrie 2015, adoptată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Erdem Mehmet Ali către Direcția Refugiați a Biroului Migrație și Azil al Ministerului Afacerilor Interne cu privire la anularea deciziei, acordarea azilului pe teritoriul Republicii Moldova și obligarea eliberării unui buletin de identitate și a emis o nouă hotărîre prin care a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Erdem Mehmet Ali către Direcția Refugiați a Biroului Migrație și Azil al Ministerului Afacerilor Interne. Nefiind deacord cu decizia Curții de Apel Chișinău din 02 martie 2016, avocatul Cernit Taisia în interesele lui Erdem Mehmet a depus recurs la 17 mai 2016 prin care a solicitat casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 02 martie 2016 prin care s-a admis apelul declarat de către Direcția refugiați și menținerea hotărîrii Judecătoriei Centru, mun.

Chișinău din 20 octombrie 2015 prin care a fost admis integrală cererea de chemare în judecată înaintată de Erdem Mehmet Ali către Direcția refugiați. În motivarea cererii de recurs a menționat că, Curtea de Apel Chișinău a examinat unilateral și superficial, cauza de contencios administrativ, fiind părtinitoare instituției de stat și anume Direcției Refugiați, deoarece în motivarea Deciziei de admiterea a cererii de apel aceasta citează doar sursele din mass-media prezentate și invocate de către Direcția Refugiați. Menționează că aceste surse informaționale nu mai erau actuale în timp nici la momentul examinării cauzei lui Erdem Mehmet în instanța de apel. Acest fapt a fost atenționat inclusiv în ședința de judecată de către intimat și reprezentantul intimatului.

Astfel, în mod artificial, nefondat și ilegal instanța de apel ajunge la concluzia precum că Erdem Mehmet nu întrunește condițiile și temeiurile acordării statutului de refugiat. De asmenea, concluzionează că în Turcia, Erdem Mehmet nu este suspus vre-unui risc pentru viață și sănătate, nu este persecutat. Anume faptul că ultimnul a plecat din țară, adică din Turcia, în 2012 și nu s- a mai întors pînă în prezent, denotă faptul că acesta are temere pentru viața și sănătatea sa. Iar, pentru încălcarea drepturilor și libertăților omului, Turcia este cunoscută prin multitudinea dosarelor aflate la CEDO, din care Curtea de Apel Chișinău urma să-și facă careva concluzii și să examineze cauza multilateral, mai ales că la prezenta cauză a fost anexat material probant cu traducerile acestora din limba turcă în limba română.

În rest, Colegiul civil face referire la articolele din Codul de procedură civilă al Republicii Moldova, Legea contenciosului administrativ și nicidecum nu raportează evenimentele din țara de origine, din localitatea de origine a lui Erdem Mehmet la temeiurile solicitării statutului de azil al acestuia. Totodată, în decizia sa, Curtea de Apel nu a putut demonstra că Erdem Mehmet este o persoană care fuge de justiție și nu invocă careva probe reale în acest sens. De asemenea, a menționat că, instanța de apel în motivarea deciziei sale, doar a nominalizat prevederile art. 17 alin. (1) al Legii privind azilul în Republica Moldova, după care concluzionează că cele invocate de către intimat nu se încadrează în nici unul din temei prevăzut de lege pentru anularea deciziei contestate.

Suplimentar a invocat că, instanța de apel a aplicat eronat normele dreptului material, motiv din care a solicitat casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 02 martie 2016, emisă în privința lui Erdem Mehmet Ali împotriva Direcției Refugiați. La 07 iunie 2016 Direcția Refugiați ai Biroului Migrație și Azil a depus referință la cererea de recurs înaintată de avocatul Cernit Taisia în interesele lui Erdem Mehmet Ali prin care a solicitat respingerea în totalitate a recursului, ca fiind neîntemeiat, cu menținerea în vigoare a Deciziei Colegiului civil al Curții de Apel Chișinău din 02 martie 2016, ca fiind legală și bine argumentată. Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs menționează că Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la 02 martie 2016. Potrivit scrisorii nr. 1621 din 24 martie 2016 copia deciziei a fost expediată la 24 martie 2016, însă la materialele cauzei nu este dovada recepționării acesteia.

Cererea de recurs a fost depusă la 17 mai 2016, respectiv, recursul se consideră depus în termenul prevăzut de lege. În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). Analizând modul în care recurentul și-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanței de apel atacate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenței temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanțele de judecată aplicând corect normele de drept material și de drept procedural.

Subsecvent, în conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă și nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu și temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și jurisprudența CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, însă motivele recursului invocat în speță sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanțele ierarhic inferioare de judecată s-au pronunțat în modul corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu privire la fondul recursului. Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs. Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Cu referire la argumentul recurentului privind aplicarea eronată de către instanțele judecătorești inferioare a normelor de drept material, colegiul menționează că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept material și din care circumstanțe aceasta rezultă. Colegiul reține că aceste argumentul al recurentului poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanței de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de avocatul Cernit Taisia în interesele lui Erdem Mehmet Ali nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e: Recursul declarat de către avocatul Cernit Taisia în interesele lui Erdem Mehmet Ali se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Președintele completului, Svetlana Filincova judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari