2ra-1540/16 — constatarea încălcării dreptului la judecarea cauzei in termen rezonabil si încasarea prejudiciului material si a venitului ratat

2ra-1540/16 — constatarea încălcării dreptului la judecarea cauzei in termen rezonabil si încasarea prejudiciului material si a venitului ratat (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

dosarul nr. 2ra-1540/16

prima instanță – C. Ursachi

instanța de apel – V. Pruteanu, An. Gavriliță, L. Popova

ÎNCHEIERE

29 iunie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, Svetlana Filincova

judecători Maria Ghervas

Dumitru Mardari

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de către

avocatul Lilian Osoian în interesele întreprinderii individuale ”Vladimir V. Osoian” și

a lui Matachi Serghei, executor judecătoresc,

în pricina civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de avocatul Lilian

Osoian în interesele întreprinderii individuale ”Vladimir V. Osoian” împotriva

Ministerului Justiției, intervenient accesoriu executorul judecătoresc Matachi Serghei

privind repararea prejudiciului cauzat ca urmare a încălcării dreptului la executare în

termen rezonabil a hotărîrii judecătorești,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 13 aprilie 2016 prin care s-a

respins ca neîntemeiate apelurile declarate de întreprinderea individuală ”Vladimir V.

Osoianu”, Ministerul Justiției și a executorului judecătoresc Matachi Serghei,

c o n s t a t ă:

La 11 septembrie 2015 avocatul Osoian Lilian în interesele întreprinderii

individuale ”Vladimir V. Osoian” a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Ministerului Justiției a Republicii Moldova prin care a solicitat constatarea faptului de

violare a drepturilor reclamantului întreprinderea individuală ”Vladimir V. Osoian”

prevăzute la art. 6, 13 al Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului și

libertăților fundamentale și art. 1 al Protocolului Adițional la Convenția europeană

pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale de către statul

Republica Moldova, obligarea Minsterului Justiției, Ministerului Finanțelor al

Republicii Moldova de a recupera prejudiciul moral suportat pentru neexecutarea

hotărîrii judecătorești irevocabile, încasarea în beneficiul reclamantului a 80 000 de

lei moldovenești și a prejudiciului material în mărime de 29 717 de lei.

În motivarea cererii de chemare în judecată a menționat că, la 13 februarie 2013

a fost prezentat spre executare titlul executoriu nr. 2-156/2011 emis de Judecătoria

Fălești, prin care s-a dispus încasarea din contul Luciei Nagherneac în beneficiul

1

întreprinderii individuale ”Vladimir V. Osoian” a prejudiciului material în mărime de

29 717 de lei.

Prin încheierea executorului judecătoresc Matachi Serghei din 10 august 2015

titlul executoriu a fost restituit creditorului fără executare.

Hotărîrea judecătorească nu a fost executată, iar măsurile întreprinse de

Uniunea Executorilor Judecătorești sunt ineficiente. Se tărăgănează executarea

hotărîrii judecătorești.

Conform practicii judiciare a Curții Europene pentru Apărarea Drepturilor

Omului hotărîrea judecătorescă nu se finalizează cu pronunțarea, ci cu executarea ei.

În acest sens, se aduc îngerințe în drepturile întreprinderii individuale ”Vladimir V.

Osoianu” prevăzute de art. 6 al Convenției europene pentru apărarea drepturilor

omului, care declară, că fiecare persoană are dreptul la protejarea drepturilor sale

civile de către o instanță independentă, care se va pronunța referitor la drepturile sale

cu caracter civil. Odată ce o hotărîre de judecată nu va fi executată are loc încălcarea

art. 6 al Convenția europenă pentru apărarea drepturilor omului.

Astfel, reclamantul a pretins că prin neexecutarea ulterioară a hotărîrii în

favoarea sa va încălca dreptul lor garantat de art. 6 para. 1 al Convenției.

În acest sens, au relevat că potrivit jurisprudenței Curții Europeane a

Drepturilor Omului, art. 6.1 din Convenție asigură oricărei persoane dreptul de a

înainta orice pretenție cu privire drepturile și obligațiile sale cu caracter civil în fața

unei instanțe judecătorești sau tribunal, în acest fel el cuprinde dreptul la o instanță,

din care dreptul de acces, adică dreptul de a institui proceduri în fața instanța

instanțelor judecătorești în litigii civile, constituie un aspect. Totuși, acest drept ar fi

iluzoriu dacă sistemul de drept al unui stat contractant ar permite ca o hotărîre

judecătorească irevocabilă și obligatorie să rămînă neexecutată în detrimentul unei

părți. Ar fi de neconceput ca articolul 6 para. 1 să descrie în detaliu garanțiile

procedurale oferite părților aflate în litigiu – proceduri care nu sunt echitabile, publice

și prompte – fără a proteja executarea hotărîrilor judecătorești, a interpreta art. 6 ca

referindu-se în exclusivitate la accesul la o instanță și îndeplinirea procedurilor ar

putea duce la situații incompatibile cu principiu preeminenței dreptului, pe care statele

contractante și-au asumat angajamentul să-l respecte atunci cînd au ratificat

Convenția. Executarea unei hotărîri pronunțate de orice instanță trebuie, prin urmare,

privită ca o parte integrantă a procesului în sensul art. 6 din CEDO.

De asemenea, reclamantul a mai invocat că o autoritate de stat nu poate să

invoce lipsa fondurilor, ori altfel de motive, ca scuză pentru neexecutarea unei

hotărîrilor judecătorești. La fel și pronunțarea unei hotărîri care se cunoaște cu

certitudine că va fi executată. Firește, o întîrziere în executarea unei hotărîri ar putea fi

justificată de circumstanțe speciale. Dar întîrzierea nu poate fi astfel, încît să

prejudicieze esența dreptului protejat de art. 6.1. al Convenției.

Totodată, au conchis că prin omisiunea timp de mai mulți ani de a lua măsurile

necesare pentru executarea hotărîrilor judecătorești irevocabile în această cauză,

autoritățile moldovenești ar putea priva prevederile art. 6.1. al Convenției de toate

efectele benefice.

Cu referire la pretinsa violare a art. 1 Protocolul 1 al Convenției europene

pentru drepturile omului au relevat că, datorită eventualei neexecutări a hotărîrii în

2

favoarea sa, el nu poate beneficia de bunurile sale și, astfel, dreptul său la protecția

proprietății garantate de art. 1 al Protocolului nr. 1 al Convenției este încălcat.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că, o pretenție

poate constitui un bun în sensul art. 1 Protocolul nr. 1 al Convenției, dacă ea este

suficient de certă pentru a fi executorie.

Hotărîrea Judecătoriei Fălești, devenind irevocabilă și executorie, reclamantul

nu a putut obține executarea acesteia imediat după ce a devenit executorie. Aceasta

constituie o ingerință în dreptul său la respectarea bunurilor sale, așa precum este

prevăzut în prima propoziției a primului paragraf al articolului 1 Protocolul 1 al

Convenției. Prin neexecutarea Hotărîrii Judecătoriei Fălești, autoritățile naționale

împiedică reclamantul, care în mod rezonabil, se așteaptă de a obține respectarea

drepturilor sale.

Suplimentar a indicat că, reclamantul nu dispune de un mecanism eficient de a

grăbi executarea hotărîrii judecătorești de către autoritățile Republicii Moldova, astfel

încălcîndu-i-se dreptul la un recurs efectiv, prevăzut de art. 13 al Convenției.

La 27 octombrie 2015, reprezentantul Ministerului Justiției, Fetescu Andrian a

solicitat atragerea în calitate de intervenient accesorie a executorului judecătoresc

Matachi Sergiu (f.d. 21).

Prin încheierea din 02 noiembrie 2015 Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău a

admis cererea și a introdus în proces în calitate de intervenient accesoriu executorul

judecătoresc Matachi Sergiu (f.d. 64).

Prin hotărîrea din 02 decembrie 2015 Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău a

admis parțial cererea de chemare în judecată înaintată de întreprinderea individuală

”Vladimir V. Osoian” către Minsterul Justiției, intervenient accesoriu executorul

judecătoresc Matachi Serghei cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin

încălcarea drepului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești, a

constatat violarea dreptului la executare în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești,

stabilit de art. 6 al Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului, a încasat

din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției în beneficiul întreprinderii

individuale ”Vladimir V. Osoian” cu titlul de prejudiciu moral suma în mărime de

15 000 lei, în rest pretențiile s-au respins ca neîntemeiate (f.d. 93).

Nefiind deacord cu hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 02

decembrie 2015, Ministerul Justiției, la 04 decembrie 2015, a depus cerere de apel

prin care a solicitat, casarea hotărîrii Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 02

decembrie 2015, emisă în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a

întreprinderii individuale ”Vladimir V. Osoian” împotriva Ministerului Justiției,

intervenient accesoriu Matachi Serghei privind repararea prejudiciului cauzat prin

încălcarea dreptului la executare în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești, cu

emiterea unei noi hotărîri prin care acțiunea reclamantului să fie respinsă integrală,

modificarea hotărîrii Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 03 decembrie 2015 în

sensul diminuării sumei acordate (f.d. 98).

Nefiind deacord cu hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 02

decembrie 2015, avocatul Lilian Osoian în interesele întreprinderii individuale

”Osoian V. Vladimir”, la 28 decembrie 2015, a depus cerere de apel prin care a

3

solicitat modificarea hotărîrii instanței de fond cu emiterea unei decizii de admitere

integrală a acțiunii (f.d. 110,111).

Nefiind deacord cu hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 02

decembrie 2015, executorul judecătoresc Serghei Matachi, la 22 ianuarie 2016, a

depus cerere de apel prin care a solicitat repunerea în termenul de depunere a apelului,

casarea hotărîrii Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 02 decembrie 2015, emisă

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a întreprinderii individuale

”Vladimir V. Osoian” împotriva Ministerului Justiției, intervenient accesoriu Matachi

Serghei, executor judecătoresc privind repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea

dreptului la executare în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești, cu emiterea unei

noi hotărîri prin care acțiunea reclamantului să fie respinsă integrală (f.d. 126, 127).

Prin încheierea din 30 martie 2016 Curtea de Apel Chișinău a repus în termenul

prevăzut de lege, cererea de apel declarată de executorul judecătoresc Matachi

Serghei (f.d.146).

La 13 aprilie 2016 executorul judecătoresc, Matachi Serghei a depus cerere de

modificare a cerințelor din apel prin care a solicitat casarea hotărîrii Judecătoriei

Buiucani, mun. Chișinău din 02 decembrie 2015 emisă în cauza civilă, intentată la

cererea întreprinderii individuale ”Vladimir V. Osoian” împotriva Ministerului

Justiției, intervenient accesoriu Matachi Serghei privind repararea prejudiciului cauzat

prin încălcarea dreptului la executare în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești, cu

trimiterea pricinii spre rejudecare în prima instanță (f.d. 159).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 13 aprilie 2016 s-au respins ca

neîntemeiate apelurile declarate de întreprinderea individuală ”Vladimir V. Osoian”,

Ministerul Justiției și executorul judecătoresc Matachi Serghei, și s-a menținut

hotărîrea judecătoriei Buiucani, mun. Buiucani din 02 decembrie 2015 (f.d. 165).

La 04 mai 2016 avocatul Lilian Osoian în interesele întreprinderii individuale

”Vladimir V. Osoian” a depus cerere de recurs prin care a solicitat admiterea

recursului, modificarea hotărîrii instanței de fond și de apel cu emiterea unei decizii

de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că, întreprinderea individuală ”Vladimir V.

Osoian” s-a adresat în Judecătoria Buiucani cu cerere de chemare în judecată către

Ministerul Justiției al Republicii Moldova invocînd, că la 13 februarie 2013, a fost

prezentat spre executare Titlul executoriu nr. 2-156/2011 emis de Judecătoria Fălești,

prin care s-a dispus încasarea din contul Luciei Nagherneac în beneficiul întreprinderii

individuale ”Vladimir V. Osoian” a prejudiciului material în mărime de 29 717 lei.

Prin încheierea executorului judecătoresc Matachi Serghei din 10 august 2015

titlul executoriu a fost restituit creditorului fără executare.

Astfel, hotărîrea judecătorească nu a fost executată, iar măsurile întreprinse de

Uniunea Executorilor Judecătorești sunt ineficiente. Se tărăgănează executarea

hotărîrii judecătorești.

Conform practicii judiciare a Curții Europene pentru Drepturile Omului

hotărîrea judecătorească nu se finalizează cu pronunțarea, ci cu executarea ei. A

solicitat reparea repararea prejudiciului material și moral.

4

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani din 02 decembrie 2015 acțiunea a fost

admisă parțial. Această hotărîre a fost menținută prin decizia Curții de Apel Chișinău

din 13 aprilie 2016.

Respectiv consideră că, hotărîrile instanței de fond cît și de apel pot fi

modificate prin decizia de admitere a acțiunii integrale.

Atît instanța de fond cît și instanța de apel urmă să se expună și referitor la

aprecierea prejudiciului materiale care conform art. 5 din Legea nr. 87 în urma

constatării faptului că a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei

sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești, instanța de

judecată decide asupra acordării unei satisfacției echitabile de la bugetul de stat în

contul reparării prejudiciului moral, material, precum și a costurilor și a cheltuielilor

de judecată. La constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a

cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoriei,

instanța de judecată poate decide că simpla constatare a încălcării dreptului reprezintă

prin sine o satisfacție echitabilă pentru judecarea prejudiciului moral.

La aprecierea prejudiciilor materiale se va lua în calcul perioada reală de

neexecutare și calculul sumelor cu titlul de prejudiciul material se va distinge în două

capete – prejudiciu material real și penalități calculate prin prisma prevederilor

Codului civil. Sarcina probării prejudiciului material și a penalităților de obicei, cade

pe seama reclamantului.

Statul trebuie să-și organizeze un sistem de executare care să asigure o

executare efectivă. În acest sens, Curtea nu este chemată să examineze faptul dacă

ordinea juridică internă a statului poate să asigure executarea hotărîrilor pronunțate de

către instanțele judecătorești. Fiecare stat trebuie să asigure funcționarea unor

instrumente juridice care să fie adecvate și suficiente pentru a asigura executarea

obligațiilor pozitive care revin statului. Unica sarcină a Curții este de a examina dacă

măsurile aplicate de către autoritățile moldovenești în această cauză au fost adecvate

și suficiente. În cauze ca aceasta, în care se cer acțiuni de la un debitor persoana

privată, statul, în calitate de posesor al forței publice, trebuie să acționeze diligent

pentru a asista creditorul în executarea hotărîrii judecătorești.

De asemenea, au invocat că, executarea unei hotărîri judecătorești trebuie

privită ca o parte integrantă a procesului în sensul art. 6, dar însă aceasta nu înseamnă

că un stat poate fi găsit responsabil de neexecutarea unei hotărîri judecătorești din

cauza insolvabilității debitorului. Totuși atunci cînd autoritățile sunt obligate să

acționeze pentru neexecutarea unei hotărîri judecătorești și nu o fac, inacțiunea lor

poate angaja responsabilitatea statului în temeiul art. 6 para. 1 al Convenției.

Subsecvent, a invocat că, statul poate răspunde pentru o datorie neexecutată de

către un privat dacă nu au depus o deligență întru asigurarea executării. În acest sens,

Curtea a constatat că, potrivit practicii sale, nerecuperarea unei datorii, din cauză că

debitorul nu posedă bunuri, nu poate fi imputată statului pîrît, decît și în măsura în

care această omisiune este imputabilă autorităților naționale.Prin urmare, în cauza

Palacik împotriva Slovaciei, Curtea a constatat că, problema nu era în lipsa de bunuri

a debitorului, deoarece V., dispunea de un imobil care putea fi folosit pentru

executarea hotărîrii. Întradevăr, atunci cînd executorul a decis să întreprindă acțiuni

5

concrete în vederea executării hotărîrii, el a putut să o facă. Guvernul nu a explicat

omisiunea autorităților de a întreprinde asemenea acțiuni mai devreme.

Totodată, recurentul a invocat că, în cauza Prodan împotriva Moldovei, Curtea

a constatat că, o violare impune statului respondent o obligație legală de a pune capăt

violării și a repara consecințele acesteia, în așa mod, încît să restabilească pe cît e

posibil situația existentă înaintea de violarea nu ar putea fi avut loc.

A mai invocat recurentul că, neexecutarea impune compensarea valorii hotărîrii

neexecutate și a pierderilor. În lumina constatărilor, potrivit cărora autoritățile nu au

întreprins măsuri necesare pentru asigura executarea hotărîrii judecătorești pronunțate

în favoarea reclamantei, precum și faptul că hotărîrea nu a fost executată în întregime

nici pînă în prezent, Curtea constată că, reclamanta mai este în drept să recupereze

datoria existentă în baza hotărîrii judecătorești naționale. De asemenea, Curtea

consideră că, reclamantul trebuia să-i fi fost cauzat un prejudciu material ca rezultat al

neexecutării hotărîrii judecătorești.

Cu referire la prejudiciul moral a conchis că în cazul dat întreprinderea

individuală ”Vladimir V. Osoianu” se încadrează emitent în cazurile descrise mai sus.

Din aceste considerente cere să fie reparat integral prejudiciul material, moral și

cheltuielile de judecată. Prejudciul moral a solicitat a fi încadrat în limitele rezonabile,

conform practicii bine stabilite pentru o perioadă de 3 ani și 9 luni de neexecutare a

hotărîrii judecătorești.

Analizînd jurisprudența Curții în cazurile de neexecutare, putem constata că,

mărimea acesteia este de aproximativ 600 euro pentru 12 luni de întîrziere. În ceea ce

privește cheltuielile de judecată în cazurile moldovenești de neexecutare, Curtea

acorda sume cuprinse între 300 și 1000 euro pe caz avocatului pentru reprezentare.

Hotărîrea Judecătoriei Fălești, din 10 octombrie 2011 nu se execută o perioadă

de 3 ani și 9 luni. Hotărîrea judecătorească nu este executată. Dat fiind experința

Curții, recurentul urmează să primească o satisfacție echitabilă în sumă de 2100 euro.

La 10 iunie 2016 executorul judecătoresc Matachi Serghei a depus cerere de

recurs prin care a solicitat casarea integrală a deciziei Curții de Apel Chișinău din 13

aprilie 2016 și hotărîrii Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 02 decembrie 2015

cu trimiterea pricinii spre rejudecare în prima instanță.

În motivarea cererii de recurs a indicat că conform art. 386 alin. (1) lit. d) din

Codul de procedură civilă hotărîrea primei instanțe se casează sau se modifică de

instanța de apel dacă normele de drept material sau normele de drept procedural au

fost încălcate sau aplicate eronat.

Potrivit art. 388 alin. (1) lit. b) Cod de procedură civilă hotărîrea primei instanțe

urmează a fi casată independent de argumentele cererii de apel, dacă pricina a fost

judecată de instanță în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat

locul, data și ora ședinței de judecată.

Consideră decizia Curții de Apel Chișinău neîntemeiată și ilegală, deoarece

instanța eronat a interpretat și aplicat normele de drept procesual în materia citării

participanților la proces.

Mai mult ca atît, instanța eronat a apreciat că, la materialele pricinii era anexat

raportul executorului judecătoresc, Matachi Serghei, pe baza căruia reprezentantul

statului Ministerul Justiției și-a formulat poziția vizavi de pretențiile reclamantului, ori

6

din momentul atragerii în proces a executorului judecătoresc ca intervenient

accesoriu, urmează să-i fie asigurate toate garanțiile procesuale vizavi de citare în

proces și expunerea poziției asupra celor invocate de către participanți.

De asemenea, instanța de apel menționează că, despre ședințele de judecată

executorul judecătoresc a fost înștiințat prin telefonograme. Ori constatarea instanței

vine în contradicție cu normele de drept procedural cu privire la comunicarea actelor

de procedură prevăzute la capitolul VII Cod de procedură civilă. Telefonograma

nefiind un mijloc prevăzut de cod, care să asigure transmiterea textului cuprins în act

și confirmarea primirii lui.

Prin recomandarea Curții Supreme de Justiție nr. 54 din 12 iulie 2013 s-a

menționat că participanții la proces, martorii, experții, specialiștii și interpreții se

înștiințează prin citație privitor la locul, data și ora ședinței de judecată sau la locul,

data și ora ședinței. Mai mult ca atît, executorul judecătoresc la data ședinței de

judecată nu a putut solicita prin reprezentant amînarea ședinței, ulterior fiind nevoit să

solicite repunerea în termen pentru efectuarea actelor procedurale.

Conform art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Potrivit art. 432 alin. (3) lit. b) Cod de procedură civilă, pricina a fost judecată

în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora

ședinței de judecată.

Potrivit hotărîrii Curții Supreme de Justiție nr. 5 din 11 noiembrie 20013,

punctul 23 lit. b), o pricină se va considera judecată în absența unui participant la

proces, căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată în următoarele

cazuri – în dosar lipsesc probele care confirmă transmiterea prin mijloace legale și

primirea citației de către participant.

În legătură cu faptul că, la ședința instanței de fond nu a fost prezent deoarece

nu a fost înștiințat legal despre data, locul și ora ședinței de judecată, nu a avut

posibilitatea de a-și expune poziția și de a se apăra, astfel fiindu-i încălcat dreptul la

un proces echitabil.

În asemenea circumstanțe a fost încălcat dreptul la apărare, principiul

contradictorialității și egalității, fiind privat de posibilitatea de a-și argumenta și

dovedi poziția în proces, de a-și expune poziția asupra oricărei probleme de fapt și de

drept care are legătură cu pricina dedusă judecății și de a-și expune argumentat

punctul de vedere referitor la acțiunea înaintată.

La 28 iunie 2016 avocatul Lilian Osoian în interesele întreprinderii individuale

”Vladimir V. Osoian” a depus referință la cererea de recurs depusă de intervenientul

accesoriu, executorul judecătoresc Matachi Serghei și a solicitat respingerea acesteia

ca neîntemeiată.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs menționează

că, Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la 13 aprilie 2016.

Potrivit scrisorii nr. 18564 din 25 aprilie 2016 (f.d.174) copia deciziei a fost

expediată la 25 aprilie 2016, însă la materialele cauzei nu este dovada recepționării

acesteia de către părți.

7

Cererea de recurs a fost depusă de avocatul Lilian Osoian în interesele

întreprinderii individuale ”Vladimir V. Osoian” la 04 mai 2016, iar de către

executorul judecătoresc Matachi Serghei cerere de recurs a fost depusă la 10 iunie

2016 respectiv, recursurile se consideră depuse în termenul prevăzut de lege.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Analizând modul în care recurentul și-a exercitat dreptul la recurs, fără a se

expune cu referire la legalitatea deciziei instanței de apel atacate, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) Codul de procedură civilă.

Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenței temeiurilor de

declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele

stabilite de norma precitată, instanțele de judecată aplicând corect normele de drept

material și de drept procedural.

Subsecvent, în conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă,

cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației, în

viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în

prevederile art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă și nu constituie temei

de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei

dar nu și temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reiterează și jurisprudența CEDO, conform cărei recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri, însă motivele recursului invocat în speță sunt similare celor invocate în cadrul

judecării pricinii, asupra căror instanțele ierarhic inferioare de judecată s-au pronunțat

în modul corespunzător.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de

8

apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe

sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs. Prin prisma art. 432 alin. (4)

Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii

doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în

mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor

stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă. Din recursul declarat nu rezultă

argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

Cu referire la argumentul recurentului privind aplicarea eronată de către

instanțele judecătorești inferioare a normelor de drept material, colegiul menționează

că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor

de drept material și din care circumstanțe aceasta rezultă. Colegiul reține că aceste

argumentul al recurentului poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea

aspectului de legalitate al deciziei instanței de apel ce urmează a fi supus controlului

judiciar.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursurile declarate de avocatul Lilian

Osoian în interesele întreprinderii individuale ”Osoian V. Vladimir” și executorul

judecătoresc Matachi Serghei nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.

(2), (3) și (4) Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursurile declarate de către avocatul Lilian Osoian în interesele

întreprinderii individuale ”Vladimir V. Osoian” și executorul judecătoresc Matachi

Serghei se consideră inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului, Svetlana Filincova

judecători Maria Ghervas

Dumitru Mardari

9